Psalmul marilor resurse - de George Uba

Un rege scoţian, disperat că băiatul lui de zece ani, nu vroia să se supună niciunei autorităţi, l-a luat de la curte şi l-a dus la un cioban vestit pentru blândeţea pe care o avea faţă de mioarele lui. „Îţi dau trei luni să-mi educi şi să-mi cuminţeşti băiatul şi să-l faci ca una din oile tale.Va veni timpul să-i las tronul şi el nu are caracterul unui rege şi nici autoritatea pe care o dă dragostea. Nu ştie ce este aceea supunere şi nu ascultă de nici un cuvânt, oricât de sever sunt cu el. Dacă nu vei reuşi îţi voi lua turma şi te voi lăsa fără nici un venit. Vei pribegi în ţară şi voi porunci ciobanilor să nu te angajeze nimeni la turmele lor până vei ajunge să mănânci iarbă ca oile şi să dormi ca ele pe pământ. Dacă vei reuşi, te voi pune mai mare peste turmele mele şi vei primi o treime din visteria mea. Îţi voi da titluri nobiliare şi vei fi la mare cinste.”

Ciobanul a refuzat oferta regelui, dar şi angajamentul de a-l lua pe băiat în şcoala turmei lui. Regele furios a poruncit să fi e aruncat în temniţă şi să fi e spânzurat a doua zi pentru nesupunere şi pentru sfidarea generozităţii lui.

„Majestate, vreau să vă ajut din toată inima,” a spus ciobanul liniştit. „Doar că am altă metodă de a modela vlăstarul domniei tale. Dacă va fi să stea trei luni la mine atunci acela nu este băiatul măriei tale, ci chiar majestatea sa, împăratul.”

„Cum îndrăzneşti să-mi propui o asemenea prostie? Argumentează-mi, iar dacă nu justifici afi rmaţia ta chiar acum vei fi spânzurat!”

„În primul rând, majestatea sa se pripeşte să judece omul înainte de a-l lăsa să termine ce are de spus. Asta dovedeşte nerăbdare. Apoi vreţi să obţineţi rezultate bune folosind metode rele, obligându-mă să vă educ copilul majestaţii voastre sub ameninţarea paloşului. Asta dovedeşte violenţă. Presupun că majestatea sa a folosit acest mod de a educa şi cu vlăstarul domniei sale. Măria sa crede că o educaţie care să aducă rezultate se poate face în trei luni, ceea ce este greşit. Este o lucrare de o viaţă pe care trebuie să o facă părintele lui. De aceea am gândit, dându-vă tot respectul şi supunerea, cu riscul că mă veţi înţelege greşit, că în primul rând majestatea sa are nevoie de schimbare. Doar aşa veţi fi în faţa copilului un model necurmat în lumina căruia să crească un conducător puternic în caracter şi nobil prin dragostea faţă de semeni. Faceţi ce credeţi cu mine, dar eu sunt gata să primesc în şcoala mea doar pe majestatea sa, regele.”

Şi regele a rămas trei luni în şcoala păstorului cel blând. Şi apoi, din când în când şi tot mai des îşi vizita profesorul lui de suflet. Ca o şansă pentru copilul lui cel rău.

Continuare in pagina anexa