La inceputul istoriei a fost creat el, complet si totusi ii lipsea ceva, intreg si totusi jumatate - un paradox al iubirii creatoare. Si abia cand, trezit din somn, intaiul barbat a atins-o pe cea dintai, omul s-a intregit in umanitatea lui. Dar, cine este ea? Rupta din el si totusi atat de diferita... Cum ar putea s-o inteleaga? Sa i se inchine, s-o stapaneasca? A facut-o si pe una si pe alta, dar tot n-a putut sa-i deslege misterul.Cine este ea? Femeia - nascuta din om ca sa dea nastere omului... Nu voi prezenta femeia rea, pe cea care pierde si distruge, ci vreau sa inalt femeia buna si blanda, femeia inteleapta, aceea care stie care este rolul ei sub soare si care a ales sa si-l implineasca, uneori in anonimat, alteori avand un nume, dar niciodata impotriva chemarii ei. Care este aceasta chemare? Chemarea femeii este una deosebit de importanta si nobila. In primul rand ea este cea care participa la un act creator de exceptie: nasterea copiilor. Orice creatie este exterioara omului. Artistul creaza o opera exterioara lui si chiar daca pune in ea ceva din sufletul sau, opera ramane ceva diferit in esenta, fie ca este pictura, sculptura, obiect tehnic sau orice altceva. Dar, cand Dumnezeu se asociaza cu o femeie si, in trupul ei creaza un pui de om, acest act creator este o minune...
Femeia insa nu a fost chemata doar sa dea viata, ci si sa protejeze viata. Oare nu este prea mult pentru sexul numit slab? Ganditi-va ce poate face o femeie, atunci cand se pune in slujba raului. Nu va cutremurati? Eu da. Poate distruge familii, comunitati, tari chiar. Cine isi fac publicitate peste tot ca dreg sau desfac casatorii, ca sunt in stare de vrajitorii care mai de care? Sau cine poate intra pe alte taramuri ca sa vorbeasca pana si cu mortii? Femeile. Femeile care si-au ignorat adevarata chemare si s-au dat pe mana Satanei pentru un castig efemer sau poate doar pentru putere.
Dar ce poate face o femeie care se lasa in mana lui Dumnezeu? Poate drege relatii frante, poate creste copii care vor fi oameni deosebiti, poate tamadui si poate mangaia, poate fi vantul care sufla in aripile barbatului ei, inaltandu-l acolo unde poate nici nu visa sa ajunga. Poate inlatura blestemul si aduce binecuvanatrea in locul in care este, in locul pentru care se roaga. Si toate acestea fara publicitate si fara sa astepta recompensa. Aceasta este femeia adevarata. Un izvor limpede care racoreste si trezeste la viata locurile pe unde curge.
Da, femeia este creata cu un simt aparte pentru lumea spirituala. Dar aceasta lume se imparte intr-una a intunericului si a mortii, a fricii si incertitudinii si in lumea luminii si a dragostei, acolo unde se face voia Creatorului. De aceea femeile sunt de doua feluri, depinde de lumea spiritual cu care tin lagatura si de stapanul caruia i se inchina.
Pare a fi ceva de domeniul cinematografiei, nu-i asa? Si totusi, cine-si deschide bine ochii nu poate sa nu vada ca acolo unde este o femeie adevarata totul infloreste in jur. Si nu ma refer la bogatie, poate fi un camin sarac, dar invidiat de cel mai bogat om din lume. Si asta pentru ca acolo s-a infiripat un colt de rai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu