21.04.2009

Ana Maria, sotia

Ana Maria, sotia si-a sarbatorit ziua de nastere alaturi de cei dragi, printre care cu onoare ma numar. De cinci ani si mai bine impartim bucuriile si provocarile vietii, si in multe situatii a reactionat exceptional. In fiecare zi descopar ca este acea persoana care te ajuta sa te ridici si sa mergi mai departe. Este genul de om care stie sa fie discreta, sa stea in umbra si sa puna la bataie toate resursele pentru ca lucrurile sa mearga bine.

Ana Maria,
sa fii binecuvantata!

Cu dragoste,
Ruben
Sursa : Teologeanu

12.04.2009

De ce sa distrugi dragostea ? - de Ted Doru Pope

Dragostea este o legătură puternică. Adevărul acesta nu-l poţi afirma altfel decât pur-şi-simplu. Cred că de aceea explica o fată deunăzi, că pentru a putea trăi viaţa „sălbatică” la care visa, trebuia mai întâi să distrugă dragostea părinţilor. Câtă vreme se simţea iubită, nu putea răni iubirea aceea!

Problema ei a fost însă că nu a putut distruge nicicum dragostea părinţilor. Aceştia au urmărit-o mereu. Au vizitat-o la închisoare frecvent, i-au scris, i-au trimis lucruri. Nu conta în care colţ al Americii se ducea ea să-şi trăiescă sălbăticia, ei o găseau mereu şi mereu. În cele din urmă, obosită de o viaţă ce nu ducea nicăieri decât în închisoare, boli şi în cele din urmă, la moarte sigură, ea s-a lăsat iubită de părinţi. Aceştia au dus-o acasă. Acolo au ajutat-o să-şi cureţe sistemul de drguri, să renunţe la alcool, la prostituţie.

În timpul cât a fost plecată, a contractat AIDS. Părinţii nu i-au reporşat niciodată păcatele, greşelile, boala. Încet, prin dragostea lor, tânăra femeie a descoperit dragostea lui Dumnezeu. S-a împăcat cu Domnul şi la câteva luni, a plecat „acasă”.

Paştele acestea îmi amintesc încă o dată că dragostea lui Dumnezeu nu poate fi distrusă niciodată. El ne urmăreşte şi ne iubeşte mereu, în cele mai negre păcate şi stări. Unii vor să distrugă o asemenea iubire. Ea este incomodă, stânjenitoare, şi acestea în sensul bun al cuvintelor. Dragostea este, în cuvintele lui Solomon, tare ca moartea.

Poate că e vremea ca la acest Paşte să te laşi în sfârşit iubit de Dumnezeu!
Christos a Înviat!

03.04.2009

Cine este responsabil de educarea copiilor?

Zilele acestea am mers mai mult cu troleibusul şi spre surprinderea mea, în fiecare troleibus era scris: “Nu mă bate, nu striga la mine!”. Prin acel afiş, oare se contribuie la educarea copiilor, sau dimpotrivă la obrăznicia lor? Multe organizaţii încearcă prin diferite proiecte, să contribuie la educarea copiilor noştri. Recent a fost adoptat de către Parlament în lectură finală proiectul de lege privind protecţia copilului. Părinţii care îşi vor bate copiii riscă să facă un an de puşcărie sau, în cel mai bun caz să plătească o amendă de pînă la 10 mii lei.

Pentru educarea copiilor, familia are rolul primordial de a implanta în sufletul copilului adevarătele valori, valori creştine, valori sănătoase precum: bunătatea, bunul simţ, politeţea, responsabilitatea etc. Copilul trebuie să conştientizeze că sensul vieţii nu poate fi găsit în aventuri, distracţii, dar în onoarea de a avea o patrie, familie, prieteni, valori, scopuri frumoase. Cu părere de rău, pentru că părinţii sunt plecaţi peste hotare la muncă tot pentru copiii, familia nu mai este lăcaşul sfînt unde se cultivă înaltele valori spirituale, valori umane. Astfel părinţii îşi asumă rolul de a întreţine material copiii, şi nu mai găsesc timp pentru a discuta cu copiii lor, pentru a citi o carte împreună. Ei cred că banii sunt sufiecienţi, că înglobează tot chiar şi educaţia copiilor. Cum ar trebui educaţi copiii pentru a nu permite pătrunderea iresponsabilităţii, obrăzniciei, egoismului, leneviei, indiferenţei? De unde ia naştere sentimentul uman într-o făptură? Din leagăn, din familie, din şcoală?… La originea educaţiei sănătoase a copiilor stau părinţii. Familia e factorul primordial în educarea copiilor. Ea este temelia viitoarei societăţi, şi nicidecum alte organizaţii nu pot contribui la educarea copiilor noştri.

Eu chiar şi acum, fiind mare deja, mulţumesc părinţilor mei pentru felul cum m-au educat şi şi-au făcut timp pentru mine ca să mă asculte şi să mă educe. Le sunt recunoscătoare pentru valorile sănătoase pe care mi le-au transmis, şi pe care le voi transmite şi copiilor noştri. Au fost momente cînd eram bătută dar pe bună dreptate, pentru neascultarea şi încăpăţinarea mea. Acum le mulţumesc pentru toate palmele aplicate mie, şi nici vorbă de violenţă pentru că părintele iubeşte copilul, şi chiar dacă recurge la o vargă este pentru binele nostru a tuturor. Chiar şi Sfintele Scripturi spun la Proverbe 13:24 “Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.” Apoi, foarte clar Biblia face deosebirea între a educa şi aplicarea violenţei. La Proverbe 19:18 “Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori”

Cuvîntul lui Dumnezeu are răspuns la orice întrebare aşa că ne puteţi adresa întrebările care vă frămîntă şi noi vom încerca să vă răspundem la ele.