23.06.2010

„Divortul este mai rau decât moartea.” - interviu cu pastorul Petru LASCAU

...
Povestiţi-ne puţin despre familia dvs. Oamenii vă cunosc din conferinţe, din cărţile pe care le-aţi scris, dar poate nu cunosc prea multe despre familia dvs.
Ne-am cunoscut în timpul studenţiei şi imediat după terminarea facultăţii ne-am căsătorit, în 1974. Povestea noastră de dragoste din timpul studenţiei s-a materializat într-o familie frumoasă, pe care am construit-o de-a lungul anilor în diferite părţi ale lumii, pot spune acum. După ce am stat în Arad, ne-am mutat la Oradea, apoi în 1984 ne-am mutat în Statele Unite ale Americii. Avem trei copii, trei băieţi. Soţia mea o să fie o soacră cu trei nurori. În America am slujit în două biserici. Am fost 17 ani pastorul bisericii Filadelfia din Chicago, şi în ultimii ani păstoresc biserica Elim din Phoenix, Arizona.

Care au fost cele mai grele momente din viaţa de familie?
Cu trecerea anilor tot ce a fost greu se pare că se uită, totuşi aş putea menţiona schimbarea aceasta dramatică provocată de mutarea în America; cu copii mici, adaptarea la o nouă cultură, la o nouă limbă, la o nouă lume… Probabil, un episod foarte dramatic este divorţul prin care a trecut unul dintre copiii mei. Cam atât.

Cunoaşteţi acum două culturi; pe cea românească şi pe cea americană. Puteţi să faceţi o comparaţie şi să ne spuneţi cum îi găsiţi acum pe românii din ţara lor faţă de cei din America?
N-aş putea spune că le cunosc bine pe amândouă. Pe cea românească, de aici din ţară, am cam uitat-o, iar pe cealaltă nu am reuşit să o cunoaştem destul de bine. Sunt două lumi foarte diferite. Românii, în general, sunt tot români, oriunde ar fi. Există totuşi o diferenţă între românii din România şi cei din America; noi, cei din America, nu mai suntem români sută la sută, pentru că deja ne-am americanizat, ne-am adaptat la o altă lume, cu alte pretenţii. Însă, în general, românul este acelaşi: primitor de oaspeţi, bun la suflet, familist, şi lucrul acesta este îmbucurător.

Cum priviţi iniţiativa unei conferinţe de familii, a unei reviste, a unei lucrări specifice pentru familii?
Cred că este de o importanţă covârşitoare această educaţie a familiei cu scopul de a-şi îmbunătăţi climatul şi relaţiile de familie. Mă bucur să văd că există interes, că lumea vine la asemenea conferinţe. A petrece la Băile Felix două zile nu este doar în beneficiul educaţional al familiei, ci şi o bună ocazie de relaxare şi părtăşie a celor doi.

Aţi pomenit despre divorţul fiului dvs. Cum v-aţi raportat la acest episod şi care este, în general, părerea dvs. despre divorţ?
După ce am trecut printr-o asemenea experienţă, am o simpatie deosebită pentru victimele acestei tragedii. Nu a fost şi nu este intenţia lui Dumnezeu ca bărbatul să se despartă de soţie. Victimele numărul unu sunt copiii, care vor suferi enorm în urma acestui eveniment. Apoi, din exeprienţa mea şi din ceea ce am văzut pe teren în calitate de pastor, un divorţ este mai rău decât moartea unuia dintre parteneri, pentru că relaţia cu fosta soţie, sau cu fostul soţ, va trebui să continue pentru tot restul vieţii. Rănile nu se vor închide niciodată. Dacă sunt şi copii la mijloc, trebuie să participi la festivitatea de absolvire a şcolii, la căsătoria copilului etc. Astfel, contactul cu fostul/a soţ/soţie este un contact permanent şi dureros; dureros şi pentru celălalt partener după recăsătorire.

Se duc românii la consiliere în America? În România este multă reticenţă. Este nevoie de consiliere?
Când vorbim de consiliere, peste tot este reticenţă la români, pentru că noi suntem o naţiune care ţinem la faţadă, ţinem la ceea ce cred oamenii despre noi şi nu ne ducem să ne spunem problemele de familie până când ele sunt extreme de grave. De aceea consilierea aproape că nu foloseşte la nimic, pentru că nu mai poţi să faci nimic când ai chemat pompierii; casa este în flăcări, paguba va fi enormă. Consilierea ajută la începutul problemelor care se nasc într-o familie. Cred că la români funcţionează mai mult prevenirea situaţiilor grave prin conferinţe de genul Voia lui Dumnezeu în familie, sau printr-o educaţie foarte susţinută în biserici, pentru că acolo unde se predică o Evanghelie autentică şi consecventă cu Scriptura, vor fi tot mai puţine probleme. Evanghelia ne ajută să prevenim problemele din familie.

În contextul secular, unde se redefineşte conceptul de cuplu, încercaţi să daţi o definiţie a familiei. În luna februarie, Parlamentul României a stipulat în Codul Familiei că o familie nu este formată din „soţi”, un termen devenit ambiguu şi interpretabil, ci familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat. Cum vedeţi în acest context familia?
Din Scriptură este clar că Dumnezeu a intenţionat ca familia să fie formată dintr-un bărbat şi o femeie. Mă bucur când aud că sunt ţări ca România care, prin lege, fac clar lucrul acesta. Definiţia familiei devine tot mai largă, tot mai ambiguă, crează tot mai multă confuzie din cauza agendelor homosexualilor care vor să redefinească complet familia. Sunt unele ţări care au redefinit familia atât de larg, încât să poată încăpea în ea orice relaţie umană sau mai puţin umană.

Care ar fi sugestiile pentru ca bărbatul să fie aşa cum îl descrie Scriptura, tot mai asemănător cu Isus Hristos?
Ceea ce văd eu în societatea contemporană, solicitările la care este supus bărbatul de astăzi sunt multiple şi diverse faţă de cele ale vremurilor trecute. Pe lângă slujba de aprovizionare a celor necesare familiei, pe lângă rolul de preot al casei lui, de lider al familiei sale, el este supus astăzi la o presiune specială care vine din feminismul foarte agresiv în spiritul căruia sunt educate femeile de astăzi, şi care pune în discuţie tocmai aceste chemări şi roluri date de Dumnezeu bărbatului. Pe lângă toate acestea, ispitele cu care este confruntat bărbatul sunt mult mai puternice şi mai diverse decât cele care au fost. De aceea, la presiunile acestea atât de mari, foarte mulţi bărbaţi cedează sub presiunea responsabilităţilor şi nu şi le mai îndeplinesc. Sunt o serie de familii abandonate de bărbaţii care fug de responsabilităţi. În America sunt milioane de bărbaţi care nu îşi plătesc pensiile alimentare, care şi-au abandonat familiile. În contextul unei culturi care te învaţă să fii fericit, să îţi cauţi propria ta împlinire, un bărbat trebuie să caute în Scriptură menirea pe care o are de la Dumnezeu şi să se achite de ea cu cinste şi cu demnitate.

Redactor: Valentin Dedu, revista Voia lui Dumnezeu in familie

Viata de familie si televizorul

Influenta negativa a televiziunii in viata familiei contemporane se exercita sub mai multe forme. Forta disolutiva a televiziunii se manifesta atat direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, prin limitarea intelegerii relatiei de dragoste la satisfacerea mecanica a placerii sexuale, cat si indirect, prin promovarea unei vieti lipsite de griji, comode, cu mult confort si multa distractie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment, in general, intreaga atmosfera a lumii micului ecran este potrivnica unei vieti normale de familie. Sa urmarim insa ceva mai sistematizat care ar fi principalele probleme pe care televiziunea le creeaza familiei din zilele noastre.
Continuare AICI

22.06.2010

Familia – modelul relatiilor

“Nici o partasie nu poate fi atat de calda ca partasia crestina si nici un adapost nu poate fi la fel de confortabil ca un camin in care relatiile sunt asa cum trebuie. Este important deci sa privim cu atentie la amandoua aceste familii.” John White

Ca si crestin, sunt o persoana cu doua familii: una cereasca si alta pamanteasca. Ca sa intelegem mai bine relatiile din familia cereasca Ap. Pavel ne duce in familia pamanteasca, familie in care trebuie sa domneasca armonia imbinata cu supunerea si iubirea, respectul pe care il acordam unii altora.

Ceea ce imi place mie in Scripturi esste ca, daca te uiti atent la felul cum lucreaza Dumnezeu,El nu trece peste “legile normale” daca imi permiteti sa zis asa, adica nu trece peste regulile firesti, normale, ci le imbina in asa maniera incat noi cei care le cunoastem sa putem intelege tot mai bine cine este si cum lucreaza El. As putea sa dau aici foarte multe exemple din Scripturi, in care Dumnezeu asa a pregatit totul pentru ca planul sau sa fie implinit pe linie normala.

Venirea Domnului Iisus in lume a fost una cat se poate de normala. S-a nascut prin fecioara Maria ca urmas la tron pe scaunul de domnie al lui David. Iisus s-a nascut Imparat, nu doar ca asta o spune Scriptura si noi o credem ci pentru ca El, Iisus S-a nascut pe linie domneasca, imparateasca.

Teoriile cu privire la felul cum functioneaza familiile sunt diferite, dar exista o parere aproape unanima ca trebuie sa facem totul ca ele sa functioneze, prin orice mijloace posibile.

Familia este initiativa lui Dumnezeu, divortul e initiativa Diavolului. Familia este creata pentru a crea confort si siguranta celor care sunt in ea. Trist este ca astazi nu mai tinem la valorile familiei pe care Dumnezeu a creat-o, ci mai degraba ne intrecem in filosofii care desbina familia in loc sa o uneasca.

Fiecare membru in familie traieste pentru celalalt. Suntem creati de asa fel incat nu putem trai singuri si sa fim impliniti. Asa este si in familia cereasca.

18.06.2010

Cand sotul nu te poate imbratisa niciodata....

A răspuns invitaţiei mele. A intrat pe uşa studioului optimistă, senină, râzând sănătos. O întâmpin. Se prezintă: Ligia Nichescu. În scurt timp începem interviul şi… paharul plin de dă peste el se revarsă. S-a născut la Bucureşti, într-o familie de Creştini după Evanghelie, cu nouă copii. După terminarea liceului, viaţa şi-a deschis larg porţile, una după alta. A început bine. Prima angajare la Alianţa Evanghelică. Răspundea scrisorilor care soseau în urma serialului „Cartea Cărţilor ”. Munca a fost foarte dificilă: “Trebuia să alerg tot mai mult şi mai des la Dumnezeu, pentru a putea răspunde la problemele oamenilor“. Odată cu terminarea acestui proiect, a urmat o perioadă în care Ligia ajunge manager la primul McDonald’s din Bucureşti. Bani mulţi, poziţie. “La un moment dat însă a trebuit să aleg: sau să merg mai departe şi să accept compromisurile care mi se cereau, sau să renunţ la acest serviciu. Fiind copil al lui Dumnezeu şi dorind din tot sufletul să trăiesc în integritate, am renunţat la tot confortul, la toţi banii. Mi-am dat demisia. Nu înţelegeam exact ce se petrece cu viaţa mea, dar i-am zis Domnului că tot ce-mi doresc e să-i fiu Lui pe plac înainte de a face carieră sau de a câştiga mulţi bani. Tot ce-mi doream era să ştiu unde mă vrea şi ce vrea El să fac.”
Continuare AICI

Rugaciunea copiilor pentru parintii lor

De multe ori in copilaria mea si chiar si acum am auzit pe parintii si bunicii mei rugandu-se pentru mine.Am avut parte de tot ce-a fost mai bun din partea lor si nu am destule cuvinte sa le multumesc pentru asta.
Nu vreau sa ma laud,dar mi-au oferit o educatie foarte buna,o casa mereu calda si plina de iubire,iar pentru asta trebuie sa-i multumesc Domnului ca m-a trimis in mijlocul lor.Pentru mine ei inseamna totul.Chiar daca am mai facut si eu prostii sau nu-i ascultam,mereu ma aduceau pe drumul cel bun cu sfaturi,dragoste si multa intelegere.Prin acest articol vreau sa le arat inca o data cat de mult ii iubesc si ii apreciez pentru tot ce mi-au oferit.
Sunt sigura ca multi sunt de-acord cu mine ca parintii trebuie sa fie rasplatiti de copiii lor cu multa dragoste si sprijin atunci cand au nevoie de noi sa-i sustinem.Merita ca ei sa fie pomeniti in rugaciunile noastre adresate lui Dumnezeu.Sa ne rugam zilnic pentru ei,asa cum si ei s-au rugat pentru noi.Sa-i rasplatim pentru tot ce ne-au facut si pentru dragostea lor nemarginita.
De aceea m-am hotarat sa-i adresez Domnului o rugaciune speciala pentru parinti:
“Doamne,Dumnezeule Cel atotbun,care mi-ai daruit parinti buni,ca prin ei sa ma impartasesc de multe binefaceri;
Cel ce voiesti sa le fiu mostenitor pentru viata ce prin ei mi-ai dat-o si pentru toate ingrijirile ce au avut si au fata de mine.Tie ma rog cu umilinta pentru sanatatea si mantuirea lor.
Dumnezeule,Cel ce esti atotindurat,dar si atotdrept,care binecuvintezi pe fii pentru parintii lor si adeseori,in dreapta ta manie,ii pedepsesti pentru pacatele lor;primeste umilita mea multumire pentru binefacerile ce le reversi neincetat asupra parintilor mei.
Trimite-le,Stapane cel atotbun si in viitor binecuvantarile tale si le iarta toate greselile pe care,ca niste oameni le-au facut.Invata-ma ca sa cinstesc in ei puterea Ta si sa le fiu si recunoscatoare si multumitoare pentru viata ce prin ei mi-ai dat-o si pentru toate ingrijirile ce au avut si au fata de mine.
Ajuta-mi ca sa urmez poruncile Tale cele sfinte,sa le fiu supusa,ascultatoare si sa nu fac nimic care sa-i amarasca si sa-i intristeze.
Rasplateste-le,Preabunule,cu facerile Tale de bine,pentru dragostea si ingrijirea neadormita,ce intotdeauna o au fata de mine.
Apara-i de toate nefericirile si intristarile.
Da-le viata lunga,fericita,linistita si pasnica.Fa-i partasi de binecuvantarea Sfintilor tai,inmulteste roadele ostenelilor lor,fa sa prisoseasca peste ei binefacerile tale si sa sporeasca in virtuti si in indestulare,ca sa Te binecuvantam in toate zilele vietii noastre.AMIN!”

Editorial scris de Lavinia pentru © http://www.crestintotal.ro/

Este divortul... "contagios"?

Este divortul contagios? Se pare că da! Conform unui studiu al Universitătilor Brown si Harvard din California, divortul se poate răspândi printre oamenii ce apartin aceleiasi retele sociale. Cu alte cuvinte, decizia unui cuplu de a divorta poate produce efecte similare printre prieteni, membri ai familiei, chiar colegi.

Conform studiului, la persoanele care au un prieten ce divortează probabilitatea ca să divorteze la rându-le este cu 147% mai mare. Atunci când este vorba de un coleg de muncă, probabilitatea este cu 50% mai mare, iar dacă este vorba de un membru al familiei de “numai” 22%.

Termenul folosit în cercetare pentru acest fenomen este de “contagiune socială“.

15.06.2010

Amintirile unui "copil divortat"

Opiniile par a reprezenta doua tabere: mamele sau tatii. Asa ca va voi prezenta un “studiu de caz” prin prisma copilului. In ciuda varstei “ïnaintate” (am 31 de ani) unele episoade inca mi le reamintesc, desi involuntar, si toata experienta asta neplacuta si-a lasat aprenta asupra mea intr-un mod intens, astfel incat chiar si acum incerc sa-mi dau seama de ce s-au intamplat unele lucruri.

Yesterday :

S-au vazut, s-au placut, in ciuda unei diferente de 13 ani intre ei (desi din cate inteleg femeile prefera barbatii “maturi”) s-au casatorit. Din cate am inteles, s-au casatorit din dragoste, cel putin primii 3-4 ani s-au iubit. Ulterior au intervenit problemele: dependenta de alcool (din partea tatalui meu), certuri, scandal din partea mamei. La 3-4 ani de la casatorie am aparut eu (nu stiu de ce?).

Scandalurile au continuat (deja aveam 5-6 ani), urmate de batai administrate mamei mele si chiar tentative de omor atunci cand tata era foarte beat. De cateva ori a incercat sa ma omoare si pe mine, desi nu cred ca realiza ce face. Intre timp a inceput o relatie cu alta femeie, lucru pe care ulterior l-a aflat si mama mea.

La varsta de 7 ani mama a declansat procedura de divort. Divortul a fost lung si foarte foarte urat. Mama mi-a interzis sa mai vorbesc cu tatal meu, amenintandu-ma cu batai sau dat afara din casa. Asa ca incepand cu varsta de 8 ani nu am mai vorbit cu tatal meu, desi stateam in acelasi oras...
Continuare AICI

11.06.2010

Tentatie si fidelitatea in casatorie

In luna mai a fost publicata in SUA cartea psihologului american de cuplul Tara Parker-Pope, For Better – The Science of a Good Marriage. (La bine: Stiinta unei casatorii fericite) Cartea nu e scrisa dintr-o perspectiva crestina sau teologica dar se axeaza pe un subiect important pentru multi dintre noi – tentatiile si fidelitatea in casatorie. Cum mentinem fidelitatea in casatorie in ciuda tentatiilor de tot felul cu care sotii se confrunta zilnic? De exemplu, conform unor studii, in SUA circa 25% din barbati si 10-12% dintre femei isi insala sotul sau sotia. De ce unii o fac iar altii nu? De ce unii cad in ispita iar altii supravietuiesc tentatiei?

Pentru a gasi raspunsul la aceasta intrebare, cartea face un tur de orizont al diferitelor studii facute asupra acestui subiect. Concluzia lor cvasi-unanima este ca cei care rezista tentatiei sunt persoanele care se focalizeaza asupra respectarii angajamentului luat de soti in momentul casatoriei. Cercetatorii studiaza totul, incepind cu factorii biologici care par sa influenteze stablitatea matrimoniala, pina la reactia psihologica care se produce dupa ce unul dintre soti cocheteaza cu o persoana straina. Constatarile lor sugereaza ca in timp ce unele persoane par sa fie, in mod natural, mai rezistente atunci cind sunt confruntate cu ispita, atita barbatii cit si femeile pot sa se antreneze, printr-un proces de constientizare, sa-si protejeze relatia si sa-si intareasca sentimentele privind respectarea angajamantului luat prin casatorie. Studiile confirma ca la acest aspect femeile dau dovada de mai multa seriozitate si succes decit barbatii.

De-a lungul ultimelor decenii, cercetatorii au acumulat date voluminoase privind modul in care sotii interactioneaza, comunica, chiar si nivelul pulsului sau tensiunea, si alte raspunsuri palpabile care se ivesc atunci cind vorbesc, rid, pling sau argumenteaza. Ba au masurat chiar si impactul conflictului si stresului marital asupra sistemului imun. Radiografiile cerebrale ale tinerilor casatoriti si ale celor mai in virsta si ele denota gradele diferite ale impulsurilor fiziologice ale pasiunii, dragostei si romantei. Pe baza acestor date unii cercetatori cred ca este posibil sa se prezica daca o casatorie va tine toata viata sau va esua prin divort. In plus, tot pe baza datelor empirice obtinute, au conceput si metode pragmatice pentru evitarea divortului. De exemplu, s-a constata ca o sotie care este jignita de un gest sau gresala sotului, are nevoie de cinci gesturi sau cuvinte pozitive pentru a-si reface integritatea relatiei.

La fel se poate stabili si o lista a factorilor care duc la divort si care natural trebuie evitati. Conculzia cercetatorilor este ca daca cuplurile pot sa stapineasca simultan factorii de risc si factorii de reinvigorare a casatoriei, casatoriile pot dainui toata viata. Exista si date concrete care confirma aceasta concluzie. Consilierea de cuplu din ultimele decenii, de exemplu, facuta pe baza acestor date, a rezultat in cresterea stablitatii matrimoniale in ultimii ani in comparatie cu decadele trecute. Divortul nu mai este destinul cvasi-inevitabil al majoritatii casatoriilor, ci dimpotriva, trainicia si imbunatatirea ei. Cheia successului, afirma autoarea “este sa inveti sa faci discernamint intre conflictele si frustratiile normale si cotidiene ale relatiilor umane si sa te focalizezi asupra chestiunilor reale si importante care stau ca obstacole in calea unei relatii mai bune.” (3) De exemplu, rezolvarea problemelor financiare rezolva multe probleme de cuplu. O alta constatare a studiilor facute in carte este ca primele trei minute din cearta dintre soti determina daca conflictul se rezolva sau nu. Deci, e de la sine de inteles ca stapinirea de sine in toiul unei certe este cheia rezolvarii conflictului. Un alt sfat practic esta ca atunci cind unul dintre soti escaleaza argumentul sau cearta, celalalt sa le de-escaleze. O constatare la fel de interesanta este ca diviziunea muncii intre soti privind munca pe linga casa afecteaza calitatea vietii intime dintre soti.

De aceia cartea isi justifica titlul, afirmind ca exista “o stiinta a casatoriei fericite,” pe care toti trebuie sa o cunoastem. In cuvintele autoarei, “daca esti pe cale sa te casatoresti, nadajduiesti sa repari o relatie subreda, speri sa construiesti o casatorie trainica dupa un divort, sau simplu cauti ca sa-ti imbunatatesti casatoria actuala, studiul stiintific al casatoriei a rezultat in acumularea unor sfaturi simple si practice pentru a determina ce e mai important intr-o relatie si a te directiona unde sa-ti focalizezi energia ca sa o imbunatatesti.” (3) Casatoria este si o chestiune de sanatate care ne afecteaza fizic si emotional. Obiectivul este sa invatam sa facem diagnoza propriilor noastre relatii si sa ne tratam casatoria asa dupa cum un doctor trateaza o boala. Dupa cum obiceiurile rele ne afecteaza sanatatea fizica, la fel exista factori de risc care submineaza casatoria si care trebuie cunoscuti, stapiniti si evitati. Rezultatul unor astfel de eforturi este izolarea casatoriei de subrezeala. De acea titlul carti este ales intentionat si cu grija pentru a incuraja cuplurile “spre mai bine.”

Recenzia in romaneste a acestei carti a fost facuta pentru AFR de un voluntar, D-na Cristina Mitrovici, PhD (Dakota de Nord, SUA). I-i multumim. AFR

Parinti straluciti, profesori fascinanti

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.
Continuare AICI

09.06.2010

Meditatie despre Mama

Cand tu aveai 1 an, ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plangand toata noaptea.
Cand tu aveai 2 ani, ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.
Caind tu aveai 3 ani, ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.
Cand tu aveai 4 ani, ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.
Cand tu aveai 5 ani, te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cand tu aveai 6 ani, te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand: “Nu merg”.
Cand tu aveai 7 ani, ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.
Cand tu aveai 8 ani, ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.
Cand tu aveai 9 ani, ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cand tu aveai 10 ani, te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica, de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.
Cand tu aveai 11 ani, te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerandu-i sa stea in alt rand.
Cand tu aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.
Cand tu aveai 13 ani, ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.
Cand tu aveai 14 ani, ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.
Cand tu aveai 15 ani, venea de la lucru si-si dorea o imbratisare.
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.
Cand tu aveai 16 ani, te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.
Cand tu aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.
Cand tu aveai 18 ani, ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pana in zori.
Cand tu aveai 19 ani, ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cand tu aveai 20 de ani, te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata / vreun baiat.
I-ai multumit spunand-i: “Nu-i treaba ta!”
Cand tu aveai 21 de ani, ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunand-i: “Nu vreau sa fiu ca tine!”
Cand tu aveai 22 de ani, te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intreband-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cand tu aveai 23 de ani, ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urata.
Cand tu aveai 24 de ani, ti-a cunoscut logodnica / logodnicul si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: “Maaaaami, te rog”!
Cand tu aveai 25 de ani , te-a ajutat sa-ti platesti nunta, si a plans, si ti-a spus cat de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cind tu aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunand-i: “Lucrurile sunt diferite acum”
Cand tu aveai 40 de ani , te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cand tu aveai 50 de ani, ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. Si tot ce nu ai facut vreodata, s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.
Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.
Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.
Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.
Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.

03.06.2010

După 19 ani s-a trezit din comă…

....
Povestea e pe cît de simplă, pe atît de zguduitoare.

Domnul Jan G., de 65 s-a trezit din coma în care a intrat după ce l-a lovit un tren, tocmai după 19 ani.

Noroc cu legea poloneză antidivorţ? Nuuu! Şi fără legile din Polonia, soţia acestuia, Gertrude, a dat dovadă de adevărată dragoste, aşa cum nici Shakeaspeare nu poate descrie.

Poate că acest lucru este cel mai senzaţional, nu faptul că s-a trezit după 19 ani şi se miră că a căzut comunismul şi că oamenii au telefoane mobile, ci faptul că o soţie a împlinit ceea ce a spus la altar “la bine şi la rău!”, în ciuda faptului că medicii îi mai dădeau doar 3 sau maxim4 ani de viaţă după accident.

Gertrude spune: “Am plîns mult şi m-am rugat mult!”

Povestea are partea ei tragi-comică.

Partea comică este renaşterea într-o nouă epocă şi redescoperirea unei noi lumi de către sărmaul Jan.

Partea tragică este faptul că Jan şi Gertrude au ajuns ştire de televiziune pentru că ea a avut grijă de el atîta timp. Tragic este că sînt tot mai puţine cupluri care îşi iau jurămintele în serios.
.....
Extraordinară această femeie. Tot respectul pentru toate gîndurile pe care le-a alungat în cele 365, uneori 366 de zile X 19. Socotiţi voi cîte momente de disperare în atîtea zile, dacă puteţi! Pentru Gertrude este adevărată spusa “speranţa va muri ultima”. Speranţa va muri după Jan şi după Gertrude.
Prelu(cr)are din Marius Cruceru

Copiii sunt din rai...

John Gray, în cartea Copiii sunt din rai, oferă părintilor câteva principii realiste. Ca orice tată, sunt mereu interesat de subiect. Felul în care o face însă acest autor este cu adevărat inedit. El pleacă de la forta exemplului, pe care o vede ca si pivotul educational obligatoriu. Nu există dădăceală gratuită si nici erijări puerile. Totul trebuie trecut prin filtrul pildei personale, iar copiii vor avea la ce se raporta. Ei actionează prin imitare, fapt care responsabilizează părintii în cel mai înalt grad.

...să-i dăm cuvântul profesorului J. Gray. Merită (zic eu)…

- copiii nu învată să ierte, dacă nu există cineva care să ierte;
- copiii nu învată să-si dezvolte răbdarea sau să amâne primirea unei răsplăti, dacă totul le vine de-a gata imediat ce doresc ceva;
- copiii nu învată să-si accepte imperfectiunile dacă toată lumea din jur este perfectă;
- copiii nu învată să coopereze, dacă întotdeauna totul merge asa cum vor ei;
- copiii nu învată să fie creativi dacă nu sunt lăsati să facă nimic;
- copiii nu învată mila si respectul, dacă nu simt si ei durere;
- copiii nu învată să fie curajosi si optimisti, dacă nu se confruntă cu greul;
- copiii nu-si pot dezvolta perseverenta si puterea dacă totul este usor;
- copiii nu învată să se corecteze singuri dacă nu au dificultăti, esecuri sau nu fac greseli;
- copiii nu învată pretuirea de sine, dacă nu înfruntă obstacole ca să realizeze ceva;
- copiii nu-si dezvoltă independenta dacă nu trec prin experienta excluderii sau a respingerii;
- copiii nu învată să se conducă singuri, dacă nu au ocazia să reziste unei autorităti.
Sursa: Coram Deo