Sunt anumite întâlniri, situații, care îți lasă ”urme” în suflet pentru toată
viața. Aceste ”urme” nu sunt neapărat vizibile, dar ele își lasă amprenta pe
felul tău de a vedea lucrurile pentru tot restul vieții. Aceste urme eu le
numesc filtre. De exemplu: de când am ajuns să conștientizez
dezechilibrul numeric dintre bărbații și femeile din
biserici, datorită acestui filtru, de fiecare dată când intru într-o biserică
fac o evaluare rapidă a acestui raport. La unii, aceste filtre, se datorează
pregătirii lor profesionale și sunt numite defecte profesionale: pantofarul vede
imediat ce fel de pantofi porți, stomatologul îți analizează inconștient dinții,
frizerul se uită inevitabil la aranjamentul părului, iar psihologul sau păstorul
îți citește sufletul ca-n palme. Ultima este doar parțial adevărată.
Întâlnirea băieților și bărbaților de la Biserica Betel din Timișoara, în
care l-am avut ca și invitat pe dr. Glynn Harrison, a avut mai multe subiecte
interesante pentru viața băieților și bărbaților din care o să menționez
câteva:
1. Prima observație care mi s-a părut interesantă a fost aceea
că:
Cultura ne comunică faptul că mersul la biserică (religia) este pentru
fete și femei, iar contextul bisericesc, prin abundența elementelor feminine,
confirmă că percepția lumii este adevărată. Din acest mariaj inconștient
între biserică și cultură, băieții și bărbații percep un semnal comun care-i
face să se simtă oarecum niște intruși, excluși din spațiile sacre. Cei mai
mulți ajung în biserici doar la Sărbătorile mari – că așa face toată lumea, la
cununii sau la botezuri – participarea este obligatorie. Procesul de înstrăinare
a bărbaților de biserică a fost unul lung și subtil, istoric și sociologic,
psihologic și spiritual, iar lupta pentru readucerea lor în biserică, relegarea
lor de Cristos este una de durată și strategică pentru viitorul bisericii
Sale.
Ceea ce se întâmplă în societate (cultură) și în biserici, influențează și
viața de familie, în special rolurile pe care le joacă bărbații și femeile. În
această privință, un mesaj comun pe care îl trimit cele două este acela că
bărbatul, tata, nu este priceput/potrivit în/pentru educația copiilor, deși se
așteaptă și i se cere să o facă. Acest mesaj conflictual derutează bărbații și-i
fac să devină pasivi și acasă și în biserică.
Cum vom reuși să comunicăm consistent, convingător și creativ adevărul că și
biserica este locul potrivit pentru bărbați?
Glynn a analizat câteva pagini web de prezentare ale unor biserici și a
observat că pozele indică spre o prezență și influență feminină covârșitoare în
raport cu cea masculină, ceea ce transmite mesajul subliminal că bărbații sunt o
floare rară prin biserică. Cântecele monotone, dulcege și adormitoare pot fi și
ele descurajante pentru băieții și bărbații activi. Unele biserici excelează în
decoruri cu aranjamente florale și mătăsuri încântătoare pentru ochiul feminin.
La școala duminicală, unde mai sunt și câțiva băieți, găsești o prezență
feminină dominantă în timp ce partea masculină este absentă, ocupându-se cu
lucrurile ”importante”.
Răspunsul la întrebarea de mai sus este că prin schimbarea culturii
bisericești, pas cu pas, schimbare după schimbare, azi un pic, mâine un pic,
intenționat și cu înțelepciune putem face contextul bisericesc mai accesibil
pentru băieți și bărbați. Aceasta în cazul în care suntem de acord că ea trebuie
și poate fi schimbată, dacă nu, atunci vom merge înainte așa cum am mers și până
acum. Dar, ne vom ruga pentru ca băieții și bărbații să-L găsească pe
Cristos!
2.Deși în primii ani băiatul este influențat de modelul mamei, în timp va
alege să calce pe urmele tatălui.
Tabloul lui Rockwell, care surprinde plecarea spre
biserică într-o duminică dimineața de sărbătoarea Paștelui, este suficient de
sugestiv. Mama, credincioasă și hotărâtă, și-a îmbrăcat și încolonat copiii să
meargă la biserică. Copiii ascultători o urmează pe mama. Fetele parcă sunt mama
în miniatură. Băiatul merge acum pe calea trasată de ele, dar ochii și inima lui
sunt atrase de calea tatălui. Când va fi mare, spre durerea mamei, nu va mai
călca pe calea credinței, ci va alege să trăiască la fel ca și tata.
Eu cred că această problemă este mult mai veche, tații având această
slăbiciune în a-și neglija copiii încă din antichitate, numai că, în prezent
distanțarea a ajuns prăpăstioasă.
Un exemplu biblic este cel al lui Timotei,
un băiat crescut mai mult de mama » Lois și bunica » Eunice. Absența tatălui din
viața băiatului a fost sesizată de Pavel, care l-a luat în echipa lui și a jucat
rolul unui tată/părinte spiritual. Timotei a avut nevoie de multe încurajări și
energizante spirituale din partea lui Pavel. Nevoia modelelor masculine este
critică în maturizarea băieților. Femeile știu aceasta și ar face orice că
bărbații lor să-și asume rolul.
Bărbaților, taților care aveți băieți (și fetele sunt importante – nu mă
înțelegeți greșit!), băieții ascultă de mama, dar sunt cu ochii pe voi. Când vor
fi mari vor alege calea voastră. Ce văd oare acum la voi acum este ceva care
să-i conducă spre Dumnezeu? Sunteți voi pentru ei un model de bărbat
echilibrat?
3. O altă observație importantă este aceasta:
Inima bărbaților este
energizată de activități dinafara bisericii și a familiei.
Identitatea
bărbatului este tot mai strâns legată de locul de muncă, acolo unde performează,
unde demonstrează, cucerește, unde este recunoscut și apreciat. Munca aduce cu
sine poziție și statut social, beneficii și renume. Petrecând atât de mult timp
muncind, munca ajunge să se identifice cu tine însuți. Când nu mai muncești, nu
mai știi cine ești și dacă mai valorezi ceva. Nevoia de semnificație este o
forță motivatoare extraordinară pentru bărbați.
Activitățile din familie nu au această valență. Curățenia în casă, grija față
de copii nu are semnificație mare în ochii bărbaților. Nu-i energizează gândul
că merg spre casă și găsesc aceiași copii neastâmpărați și aceeași soție obosită
și nemulțumită.
La biserică dacă merg trebuie să stea pe scaun și, eventual, să vorbească.
Acolo sunt unii care pot vorbi mult și bine, fără ca să se mai facă nimic după
aceea.
Cum își va găsi bărbatul energia de a investi în familie și în
biserică?
Un element important ar fi în a ajuta bărbații să-și găsească
identitatea în relația lor cu D-zeu, ca fii ai lui Dumnezeu (este valabil și
pentru femei). Dacă bărbatul este energizat doar de muncă, atunci identitatea
lui este legată în principal de performanță. Dacă, însă, identitatea lui este
legată de relația de filiație cu Dumnezeu, atunci această febră a demonstrării
și performanței își pierde din putere. Bărbatul este întâi fiu de Dumnezeu și de
aceea va munci cu excelență, va performa cât poate de bine. În sensul acesta
identitatea precede performanța! (Ioan 1:12-13)
Trăirea în baza acestui adevăr este strategică după vârsta de 50 de ani și
mai ales spre pensionare, când va trebui să renunțăm forțat sau de bună voie la
drogul numit muncă. Acest adevăr este esențial și atunci când ești în pragul
concedierii sau când ai rămas fără loc de muncă.
Identitatea noastră vine din relația cu Tata de sus și nu din performanța
de jos.
Băieților și bărbaților, trebuie să reinterpretăm locul și valoarea muncii
din perspectiva lui Dumnezeu care ne acceptă și ne face copiii Săi, înainte ca
să performăm sau să-I demonstrăm ceva. Evanghelia este eliberatoare din sclavia
performanței. Să ne acceptăm identitatea primită la nașterea din nou și să
respingem gândurile că suntem iubiți și valoroși doar când suntem competenți și
performanți!
Fetelor și femeilor, nu intrați în ”corul” lumii, care le cântă zilnic că
sunt buni doar la muncă și pentru că aduc bani, ci acceptați-i și fără
performanțe, arătați-le că sunt și pot fi tot atât de bărbați chiar atunci când
[nu] fac nimic sau sunt în ”cutia lor cu
nimic”!(?)
