07.10.2013

Ce-i cu Biserica și bărbații de azi? - Valentin Dedu

Note de seminar (părerile personale sunt semnalate în paranteză):

Am fost luni seară (30.09.2013) la biserica Betel ca să îl ascult pe Glynn Harrison vorbind despre băieții și bărbații de azi.

Înregistrarea video o găsiți pe pagina Arhivei video a bisericii Betel Timișoara.

Căutați înregistrarea cu titlu: 30.09.2013 seara Conferinta barbatilor – Glynn Harrison

Citiți însemnările lui Gili Indrie cu privire la acest seminar. Mie mi se par foarte interesante și a prins aspecte pe care eu nu le-am atins aici.

Câteva poze le găsiți pe pagina de facebook a Asociației Bărbaților Creștini.

***

În biserica de azi, bărbatul este în dispariție. Dar nu numai din punct de vedere numeric, ci și al dedicării.

Suntem martorii nu unei feminizări a bisericii, ci a unei demasculinizării a ei. Din cauza preponderenței femeilor bisericile au început să aibă caracteristici feminine: părtășie, comunicare, relaționare.

Desigur sunt diferențe ontologice și biologice între bărbați și femei, însă multe dintre diferențe sunt numai constrângeri culturale.
De exemplu: Un test făcut pe copii de 24 de ore de la naștere a confirmat diferențele naturale dintre bărbați și femei. O fetiță este atentă mai mult timp decât un băiat. Fetițele sunt atrase de fețele oamenilor, băieții de semne grafice. Într-un asemenea test nu mai poate fi vorba de constrângeri culturale și educaționale. Pe de altă parte, preferința fetelor pentru culoare roz, iar a bărbaților pentru albastru este condiționată cultural.

De ce bărbații nu merg la biserică?

Mersul la biserică este un stereotip bazat pe apartenența de gen. Altfel spus, femeile merg la biserică, iar bărbații la meci. Inima unui bărbat este energizată de provocări din afara bisericii și a căminului.

Bisericile, prin ceea ce fac, le confirmă oamenilor ceea ce ei se aşteaptă să vadă.

Ne pierdem băieții din biserici pentru că ei își urmează tatăl. Dacă nu îi câștigăm pe bărbați, îi vom pierde și pe băieți. Băieții părăsesc biserica între 18 și 20 de ani, însă ei planifică să facă asta la vârsta de 8, 9 ani.

Viața unui bărbat este acolo unde îi este lupta. – Carl Jung.

(Era o glumă între cei care eram acolo: Rămân în biserică doar bărbații aceia care au funcții și cei pentru care biserica a devenit o provocare)

Nu trebuie să avem o interpretare misogină și agresivă asupra situației, cum că femeile iau locul bărbaților și că trebuie să le stopăm să ajungă la funcții. Femeile sunt fericite să aibă un bărbat capabil care merită să fie urmat. Același lucru este și în familie. Faptul că femeile se duc spre funcțiile de conducere nu este pentru că suntem în concurență, ci pentru că bărbații nu sunt acolo unde ar trebui să fie.

Identitatea noastră trebuie să se clădească pe faptul că sunt fiu iubit de Dumnezeu. Înainte de a face ceva, noi suntem… Identitatea clădită pe performanță cere totdeauna ceva în plus ca să rămâi în picioare.

Un jucător de rugby britanic, Jonny Wilkinson, a spus în autobiografia sa: „Sunt atât de bun ca ultima mea lovitură.” (Performanța pe care ai atins-o la un moment dat te obligă la alta mai mare sau cel puțin asemenea celei anterioare. Un alt aspect este că oamenii uită întreg procesul și tot ce ai făcut și te văd prin ultima ta performanță).

Performanța trebuie să fie bazată pe identitatea ta, nu identitatea pe performanța ta.

Femeile pot să facă lucrurile bărbaților și se simt mai feminine. Dar dacă bărbații fac lucrurile femeilor ei nu se simt mai bărbați, ci se simt jenați de acel lucru.

Un copil de 12 ani din ziua de azi vede mai multă sexualitate decât a văzut un om în evul mediu a văzut în toată viața lui.

Ce poate să facă biserica pentru a nu pierde tinerii și pentru a câștiga bărbații? Abordați problema cu toată biserica. Începeți o lucrare cu bărbații în biserică.

Bărbatul nu vrea să fie prins în capcană: dă-i o ofertă pe perioadă limitată.

Niciun comentariu: