“Niciodată, niciodată, niciodată să nu spui soţiei tale cum să se simtă!”
Ar trebui să evitați expresiile:
- Nu trebuie să te temi şi nici să te îngrijorezi de…
- Nu e nici un motiv să te simţi astfel!
- Te îngrijorezi prea mult dragă!
- Eşti şi tu prea sensibilă!
Un lucru tabu: Niciodată să nu dai vina pe hormonii ei pentru sentimentele sale! Mai ales la menopauză. Unii spun că menopauză înseamnă „man-fă-o-pauză”
Nu folosi niciodată logica să explici sentimentele unei femei! Mai ales ei înșăși.
Nu comanda să se simtă cum vrei tu! Sentimentele altora nu pot fi comandate.
Câţi dintre dumneavoastră v-aţi supărat numai pentru faptul că soția vă era supărată?
Unii bărbați cred că soțiile lor trebuie să aibă bună dispoziție așa la porunca lor.
Te uiţi la meciul de fotbal. Finala campionatului României. Sunt ultimele 2 minute. Scorul e zero la zero. Echipa ta preferată presează nebuneşte la poarta adversă. Îți rozi unghiile în tensiunea aşteptării golului victorios. Intră soţia în cameră. Te vede transpirat şi transpus: “Ce-i cu tine? Calmează-te! E doar un meci stupid acolo! Crezi că este important cine câştigă?” Cum te simţi?
La fel se simte si ea când vrei să-i modifici starea sufletească prin intervențiile tale.
Un bărbat s-a supărat așa de tare pe soția lui că n-a mai vrut să vorbească cu ea. S-a lăsat tăcerea aceea grea între cei doi.
Bărbatul trebuia să fie la aeroport de dimineață și avea nevoie să fie trezit la ora 5. Pentru că nu dorea să fie primul care să înceapă să vorbească a lăsat un bilețel la îndemână ca să-l vadă soția lui: “Te rog să mă trezești la ora 5.”
A doua zi a constatat cu groază că s-a trezit la ora nouă, după ce avionul său plecase. S-a ridicat furios din pat și a observat un bilețel pe noptieră, pe care scria: “E ora 5. Trezește-te!”
Bărbații nu sunt dotați să facă fața unor astfel de încercări.
Când ne căsătorim credem că avem multe puncte în comun. Descoperim apoi că suntem foarte diferiţi totuşi unul de altul. Nu e de mirare că un autor spunea că “Bărbaţii vin de pe Marte – femeile de pe Venus.”
Ceele mai grave erori pe care bărbații le fac față de soțiile lor pornesc de la prezunția falsă că soţia este la fel ca noi, un alt bărbat care poartă fustă. Expresia din Scripturi: “Carne din carnea mea, os din oasele mele” – nu înseamnă “asemenea mie”.
În urma unui sondaj de opine în rândul femeilor căsătorite s-a întocmit o listă de greșeli grave pe care bărbații n-ar trebui să le comită niciodată față de soțiile lor.
Pe parcursul câtorva postări voi încerca să prezint pe scurt aceste greșeli care pot produce pagube serioase în relațiile de familie. Să încercăm să le evităm spre binele familiiei noastre, cu toate că se spune că “bărbaţii nu fac de două ori aceeaşi greşeală – o fac de trei, patru, cinci… zece ori…” Dar să începem cu prima:
1. Când soţia îți împărtășește o problemă nu-i spune cum s-o rezolve, înainte ca ea să termine de vorbit!
Unul dintre comentatorii blogului meu mi-a făcut următoarea provocare:
@Petru Lascau, aș vrea să elaborați puțin versetul din Efeseni 6:4 într-un alt post când aveți timp. Eu sunt și părinte și copil, trăind între părinti tradiționali români și cu copii crescuți în cultura americană. Eu mulțumesc lui Dumnezeu pentru părinții care au înțeles acest verset, dar vădîin jurul meu o mare lipsă de părinti duhovnicești.
“Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.”
Am găsit câteva motive pentru care unii copiii sunt provocați mereu la mânie de către părinții lor.
Copilul este înărâtat la mânie atunci când părintele lui (mama sau tata) comit următoarele:
1.Părintele expune constant în fața copilului modelul unui om mânios
2.Lipsa aromoniei din căsnicia ta
3.Disciplinarea se face mereu la mânie
4.Inconsecvența în disciplină
5.Standarde duble în aplicarea disciplinei
6.Nu admiți niciodată că ai greșit
7.Cauți mereu greșeli la copil
8.Anulezi regulile stabilite de Dumnezeu prin regulile tale
9.Când nu asculți partea lui de poveste
10. Când îl compari mereu cu alții
11.Când nu-ți faci timp să vorbești cu el
12.Când nu-l lauzi și apreciezi pentru reușite
13.Când nu te ții de promisiuni
14.Când îl mustri sau pedepsești în fața altora
15.Prin acordarea de prea multă libertate
16.Prin faptul că ești prea strict
17.Când faci glume pe seama lui
18.Când îl abuzezi fizic
Sunt sigur că există și alte motove care duc la întărâtarea la mânie a copiiilor noștri. Probabil că unii dintre cititori ne vor ajuta să completăm lista de mai sus.
Homeschooling – învăţămîntul la domiciliu – este o practica veche si tradiţională de învăţămînt care este acum din ce în ce mai populara in Statele Unite. Acesta este forma a educaţiei cu cea mai rapidă creştere în Statele Unite ale Americii. Învăţămîntul la domiciliu este, de asemenea, în creştere în întreaga lume în multe alte naţiuni (de exemplu, Australia, Canada, Ungaria, Japonia, Kenya, şi Regatul Unit).
Există aproximativ 2,040,000 de copii în Statele Unite ale Americii care sînt educati la domiciliu. A fost estimat ca 1.73 – 2.35 milioane copii (în clasele K la 12, în State) au fost educati în primăvara anului 2010. Se pare homeschool populaţia continuă să crească (la un nivel estimat de 2% la 8% pe an in ultimii ani).
Familiile care fac educatie la domiciliu nu sînt dependente de resursele publice, finanţate prin taxe. Contribuabilii americani sînt scutiti sa plateasca peste 16 miliarde de dolari, deoarece aceşti copii nu sînt in scolile publice.
Homeschooling este în creştere în popularitate si în rândul minorităţilor. Aproximativ 15% din familiile homeschool nu sînt albi.
O varietate demografica largă de oameni fac homeschool – acestia sînt atei, creştini, mormoni, musulmani, conservatori, liberali, şi libertarieni, cu venituri mici, medii, mari, negri, hispanici, si albi, părinţi cu doctorat, GEDs (echivalentul a 10 clase), sau nici macar cu diploma de liceu.
· Majoritatea părinţilor decid să faca homeschool din mai multe motive:
- personalizarea sau individualizarea curriculumului şi a mediului de învăţare pentru fiecare copil,
- performanta academica mai avansata decît în şcoli,
- folosirea abordărilor pedagogice, altele decît cele tipice din şcoli,
- Consolidarea relaţiilor de familie între copii şi părinţi şi între fraţi,
- Oferă interacţiuni sociale ghidate şi motivate cu adulţii si cu cei de vîrsta lor,
- oferă un mediu mai sigur pentru copii şi tineri, din cauza violenţei fizice, de droguri şi de alcool, abuz psihologic, şi sexualitate necorespunzătoare şi nesănătoasa asociata cu şcolile instituţionale
- Învăţarea şi răspândirea unui anumit set de valori, convingeri, şi viziunea despre lume catre copiii lor
Copiii educati acasă au rezultate de 15 – 30 de puncte mai mari decit copiii de la scolile publice la testele standardizate. · Ei au rezultate mai bune indiferent de nivelul de educaţie al părinţilor sau de venitul familiei.
Certificarea ca profesori ai părinţilor care fac homeschool nu nu are nici o legatura cu realizarea academaica a copiilor. Gradul de control al statului şi reglementarea educatiei la domiciliu nu este legată de realizările academice. Copiii care sînt educati acasa sînt recrutaţi mod activ de către universitati.
A fost o perioada când familia noastra a trecut prin mari probleme care s-au soldat într-un final cu divorţul părinţilor. Era greu pentru noi, insa aceasta nu a şters dragoste ce o port pentru ambii părinţi. Nu am simţit acelasi lucru din partea lor, mai precis din partea tatălui meu. Mă doare mult ruptura care s-a produs şi răceala care s-a lasăt peste relaţia noastră. Dar anume acestea sunt implicaţiile divorţului: ruptură, nesiguranţă, neîncredere.
Astăzi multe familii, când decid să divorţeze, mai puţin se gândesc la efectul pe care îl va avea acest asupra copiilor săi. Sigur apar nişte gânduri fantome, de genul: “Ce va spune lumea?” sau “Cum mă voi descurca singur/ă?” Însă acestea sunt uşor uitate sau înlocuite cu altelea. Divorţul însă răneşte adînc inima copiilor.
În primul rând apare simţul singurătăţii, copiilor li se pare că numănui nu-i pasă de el, toţi îşi fac interesele iar părerea lui cu adecărat nu contează. În cazul divorţului părerile copiilor sunt întotdeauna pentru păstrarea familiei, prezenţa ambilor părinţi. Absenţa unui părinte întotdeauna va lăsa o lacună în inima copilului, care este singurătatea.
Copii se simt vinovati de problemele părinţilor, mai ales din cauză divorţului. Este o stare inexplicabilă însă copilul simte întotdeauna durere şi ură în primul rând faţă de sine când în familie apar astfel de probleme. El se simte sursa confluctului, cu toate că nu este aşa.
Neîncrederea faţă de sine, faţă de puterile proprii şi capacităţi personale sunt la fel o consecinţă a divorţului părinţilor. Pentru că lipseşte educaţia permanentă a ambilor părinţi, întotdeauna apare simţul de neîncredere în ceea ce face, frica că oamenii nu-l vor aborda serios din pricina problemelor ce le are în familie.
Scumpi părinţi, aceastea sunt doar câteva din consecinţele ce la poate avea divorţul asupra unui copil. Sunt multe problema care atacă familia, însă divorţul nu este soluţia cea mai potrivită. Sfintele Scripturi ne spun “…ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Noi oamenii avem puterea de lua decizii, insă ca aceste decizii să fie potrivite, ele trebuiesc luminate de Dumnezeu, iar El este total impotriva despărţilor. Divorţul nu este decizia potrivită pentru rezolvarea problemelor în familie.