Nu fiți ca mama Eva …

Vreau să urmez tradiția (una anume) și să afirm răspicat că Eva e vinovată! Vinovată pentru ceea ce a făcut în grădina Edenului. Nu sunt misogin. Dacă sunt – atunci sunt de același soi ca și apostolul Pavel.

În primul rând e necesară o clarificare: în ce privește responsabilitatea, Adam este responsabil pentru toată tragedia din Eden. Deși unii cred că Eva are cea mai mare parte de vină, acest lucru nu face parte din ceea ce mă interesează momentan – Dumnezeu îl consideră pe Adam responsabil, el fiind primul tras la răspundere. [Geneza 3:9,10]

A doua clarificare are de-a face cu motivul pentru care Adam e tras la răspundere. Faptul că Adam este tras la răspundere, în ciuda faptului că Eva a fost înșelată și a fost prima care a păcătuit [1 Tim. 2:13,14], arată ordinea autorității în relațiile umane (maritale, în acest caz) – ordine stabilită încă de la creație, de către Însuși Dumnezeu. Adam era capul femeii iar ea trebuia să-i fie soție supusă (nu doar respectuoasă).

Până aici cu clarificările. Continuare AICI

Cum stingem “focul de paie” din familie?

Nu este o surpriză că și familiile creștine trec prin crize. Surpriza este că nu uneori nu știm să le rezolvăm într-un mod biblic și duhovnicesc. Unele crize sunt doar un “foc de paie”. Dar și “focul de paie” poate fi periculos dacă nu știm cum să-l stingem. Sunt doar câteva cuvinte care atunci când sunt rostite cu curaj dar sincer pot stinge într-o clipă, “focul” din căsnicie:

1. “Am greșit”.

Unul din cele mai mari obstacole în calea fericirii din familie este atitudinea “eu nu am greșit”. Bărbați, trebuie să recunoaștem că suntem mai predispuși la acest sindrom. Recunoaștem? Nu aud nimic …. Bravo, așa-i mai bine :) Ăsta-i adevărul. Nu ne place să recunoaștem că am gafat. Nici vorbă să recunoaștem că am greșit drumul și că ocolim vreo 30 de km aiurea. Și asta doar pentru că am vrut să demonstrăm cât de grozavi suntem la orientarea în spațiu.
Recunoașterea imediată poate stinge focul care s-a aprins în familia noastră. Nu te culca până nu s-a stins “focul de paie”.

2. “Te rog să mă ierți”.

Este vorba despre umilință. Nu este același lucru cu recunoașterea că am greșit. Unii recunoaștem că am greșit pentru că nu mai avem argumente. A stinge “focul” înseamnă să poți spune: “Am greșit. Și te rog să mă ierți!” Adevărata pocăință este mai mult decât regret și remușcare. Înseamnă schimbarea atitudinii și a inimii.

3. “Te iert”.

Atunci când iertarea este cerută, ea trebuie oferită imediat. De la Dumnezeu învățăm asta. El nu ne mai lasă să “fierbem în suc propriu” și apoi după vreo 3 zile să ne spună că suntem iertați. Ne iartă și se poartă cu noi ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Iertarea nu înseamnă că vom uita ce s-a întâmplat. Iertarea nu dizolvă automat toate consecințele greșelii comise.

Ați avut ocazia să experimentați forța vindecătoare a acestor cuvinte în familia voastră ?

Sursa: Ambasadorul

Dispare dragostea din cuplu după trei ani?

Ajuns la biroul in care imi petrec cea mai mare parte a programului de muncă, primul lucru pe care îl fac este sa deschid messengerul. Șeful meu poate să vă confirme (sper) că nu sunt unul dintre acei lucrători care își pierd vremea, adâncindu-se în tot felul de discuții interminabile. Dar, mess-ul meu va fi deschis toată ziua dintr-un motiv aparte: la celălalt capăt se găsește Dana, soția mea. Să îi pot scrie măcar o dată la ceva vreme că o iubesc și să am posibilitatea asta permanent la îndemână mă face să mă simt mai aproape de ea. Pentru că cele 9-10 ore în care sunt plecat de acasă mă împing să experimentez un dor nebun, realmente…

Acum citesc în Adevărul… o minciună, dintr-un studiu care zice că ”Dragostea dispare din cuplu după trei ani ”. Pe bune? Noi am trecut de ceva vreme peste acești primi trei ani. Bine că distinșii cercetători nu au luat și familia Zaharia la întrebări: le-am fi stricat bunătate de studiu! Sau le-ar fi trecut prin cap să redefinească acest concept, să vadă ce trece, de ce și la cine. Pentru că, deși sunt exemple la modă, Oana și Pepe, Irinel și Moni ori alții ca ei, nu sunt tocmai etaloanele în ceea ce privește relația sănătoasă de cuplu.

Dragostea noastră nu a trecut și am așa un feeling că nici nu o va face, deși sunt mult mai chel, deși nu mai am cele 55 de Kg de la 22 de ani, deși îmbătrânim (frumos) cu fiecare an care trece. Aș putea spune că, dimpotrivă; ea este mult mai matură acum, mai stabilă, mai aproape de esență. Pe măsură ce anii trec, folosesc tot mai rar pronumele personal ”eu”, înlocuindu-l, pe negândite, cu ”noi”. Tot mai mult îmi doresc să fiu acela care îi dăruiește zâmbere și bucurii, să o știu aproape, mereu, să dăruiesc de la mine pentru fericirea ei . Lucky me, sentimentele sunt reciproce.

Vă încurajez să credeți ceea ce este scris în 1 Corinteni, cap. 13:

Dragostea nu va pieri niciodată!

Sursa: Cuplul crestin

Tragedia divorțului – ”Te rog, bursucel, nu pleca!”

Ce spune Biblia despre divorț? Este oare permis, iar dacă da, în ce condiții? Care sunt efectele lui și cum poate fi divorțul evitat?

Interesantă reclama de la Romtelecom, cea cu ”Bursucel”, pe care o puteți urmări la finele acestui articol. Prima dată când am văzut-o am râs. Am făcut-o cu mare poftă, așa cum îi stă bine unui jumătate sangvin, cum mă știu eu a fi. La o a doua și la o a treia privire, însă, m-am dezumflat. Bursucel vrea să plece, să îl lase pe tipul care o imploră în genunchi, evident după ce acesta a greșit și se știe cu musca pe căciulă. Probabil cei doi, și mulți alții ca ei, vor divorța, iar asta îmi șterge orice zâmbet de pe buze și orice bucurie din inimă.

Pornim de la un început simplu: divorțul nu apare peste noapte. Un lung șir de decizii greșite a făcut ca cei doi să se afle în pragul unei decizii care îi va afecta pentru tot restul vieții. Deși ne-am luat din dragoste, deși ne-am jurat credință veșnică, la bine și la rău, o serie lungă de abordări greșite, de cele mai multe ori și egoiste, ne aduc în situația de a crede că suntem mult prea diferiți pentru a fi împreună, că nu ne mai putem înțelege ori că nu ne mai putem iubi.

Continuare: AICI

Ghiulele pentru familie

Războiul împotriva familiei este unul perfid și intens. Diavolul lovește cu toată ura în această frumoasă cetare: căsnicia. Hoardele lui turbate lovesc din toate părțile în frumoasa cetate construită de Dumnezeu.

Diavolul care orchestrează acest asalt susținut asupra familiei, folosește câteva “ghiulele” în încercarea de a zdruncina temeliile familiei.

Iată câteva:

1. Imoralitatea – standardele morale ale Europei sunt contagioase și pentru noi românii. Vorbim tot mai relaxat despre poligamie, homosexualitate. Se dorește tot mai mult ștergerea oricărui marcaj sau hotar dintre bine și rău, curat și murdar, sfânt și spurcat. Parcă ne-am simți mai bine într-o țară cuprinsă de un amalgam corcit de ideologii decât având principii absolute.

2. Sistemul legislativ – în Olanda s-a înființat deja un nou partid: partidul dragostei frățești, libertății și diversității. Sună frumos, așa-i? Și este și legal. Este partidul pedofililor. Se doresc tot mai intens modificări de legislație, legalizarea căsătoriilor unisex, educație homosexuală în grădinițe, interzicerea referirilor la Biblie și Isus, “certificate de normalitate” pentru homosexuali.

Oare nu ar trebui să fim mai interesați de valorile morale ale politicienilor noștri și mai puțin de banii lor oferiți “gratis”?

3. Divertismentul – televizorul înlocuiește comunicarea activă cu vizionarea pasivă. Cultivă egoismul și remodelează perspectiva asupra vieții. Redefinește adevărul. Ne uităm prea mult la televizor și prea puțin la programul divin al cerului pentru familiile noastre. Știm ce a spus “Pepe” săptămâna trecută, dar nu mai știm ce a spus Pavel în predica de ieri. Ajungem să tolerăm ceea ce tolerează și lumea pentru că ne-am hrănit mintea cu lucrurile ei.

4. O Biserică tot mai tolerantă – o biserică care este tot mai permisivă. Care-și ajustează teologia în funcție de vremurile actuale. O biserică care ferfelițează Biblia ca să nu ne șifoneze stilul de viață. O biserică tot mai “deschisă la minte“.

Cred că diavolul mai are și alte ghiulele mult mai sofisticate și subtile.
Cu ce alte “ghiulele” mai lovește Satan în familiile noastre?
Și cum ne putem proteja de loviturile lui?

Sursa: Ambasadorul