Nevoile Barbatului
Nevoia de respect si apreciere a eu-lui este specifica barbatului si multe dintre conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea “regulii” de aur. O femeie inteleapta nu-si va critica barbatul, nici in particular si nici in public, mai ales in fata copiilor. Cicaleala si “barfa” cu prietenele sau vecinii afecteaza sensibilitatea sotului si-i descurajeaza orice initiativa. O sotie iubitoare isi incurajeaza permanent sotul, il apreciaza in fata copiilor si a altora, fara a minti sau exagera ostentativ; il recompenseaza emotional cu generozitate si, mai ales, cu sensibilitate. Cuvintele calde, de apreciere, directe sau aluzive sunt “liantul” unei comunicari afective stabile si totodata al evolutiei sotilor. Mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relatii de casatorie decat toate mesajele negative la un loc, oricat de “bine intentionate” ar fi ele. “Ajutorul” pentru schimbare nu se ofera cu brutalitate si cu pretul “ranirii” eu-lui partenerului, ci cu toleranta, rabdare, incurajand comportamentele pozitive si spontane ale sotului. Comportamentele “prescrise”, “sugerate” sau “impuse” de sotie prin diverse tactici psihologice, nu creeaza decat rezistenta la schimbare. De altfel, multe sotii pornesc in casnicie cu un disproportionat si imatur avant de “a-l schimba in bine pe sot”, si sfarsesc prin a-l “mutila” sufleteste sau a-l nevroza pur si simplu. O femeie care nu poate trata cu umor si bunavointa neglijenta sau dezordinea sotului, risca sa nu aiba un efect de schimbare in psihologia acestuia, ci, dimpotriva, sa devina din ce in ce mai putin atragatoare sau iubita, pe masura ce moralizeaza, critica si, mai ales, “ameninta” (fie si cu celebrul “plec la mama”) tot mai des. Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i consolida sotului increderea in sine insusi, autorespectul. Iubirea se construieste si se pasatreaza pe acest sentiment reciproc de incredere si valorizare, dar sursa emotionala si energetica este, fara indoiala, femeia.
Nevoia de confort fizic si psihosexual este importanta pentru un barbat. Hrana si sexul nu sunt separate evident de confortul psihologic-relational al sotului, iar zicala: “cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac”, include o parte considerabila de adevar. De aceea, “problemele” pe care le ridica femeia nu este indicat sa fie lansate cand sotul e flamand, inainte de masa. Respectul pentru “masa” echivaleaza cu grija pentru echilibrul fiziologic al celuilalt. De asemenea, initiativa sexuala a sotului, la care, nu se raspunde de mai multe ori, poate trece drept un “semn” de neiubire, de neglijare, de respingere. Refuzul naste frustrare, iritabilitate, neincredere in sine.
Nevoia de respect si apreciere a eu-lui este specifica barbatului si multe dintre conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea “regulii” de aur. O femeie inteleapta nu-si va critica barbatul, nici in particular si nici in public, mai ales in fata copiilor. Cicaleala si “barfa” cu prietenele sau vecinii afecteaza sensibilitatea sotului si-i descurajeaza orice initiativa. O sotie iubitoare isi incurajeaza permanent sotul, il apreciaza in fata copiilor si a altora, fara a minti sau exagera ostentativ; il recompenseaza emotional cu generozitate si, mai ales, cu sensibilitate. Cuvintele calde, de apreciere, directe sau aluzive sunt “liantul” unei comunicari afective stabile si totodata al evolutiei sotilor. Mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relatii de casatorie decat toate mesajele negative la un loc, oricat de “bine intentionate” ar fi ele. “Ajutorul” pentru schimbare nu se ofera cu brutalitate si cu pretul “ranirii” eu-lui partenerului, ci cu toleranta, rabdare, incurajand comportamentele pozitive si spontane ale sotului. Comportamentele “prescrise”, “sugerate” sau “impuse” de sotie prin diverse tactici psihologice, nu creeaza decat rezistenta la schimbare. De altfel, multe sotii pornesc in casnicie cu un disproportionat si imatur avant de “a-l schimba in bine pe sot”, si sfarsesc prin a-l “mutila” sufleteste sau a-l nevroza pur si simplu. O femeie care nu poate trata cu umor si bunavointa neglijenta sau dezordinea sotului, risca sa nu aiba un efect de schimbare in psihologia acestuia, ci, dimpotriva, sa devina din ce in ce mai putin atragatoare sau iubita, pe masura ce moralizeaza, critica si, mai ales, “ameninta” (fie si cu celebrul “plec la mama”) tot mai des. Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i consolida sotului increderea in sine insusi, autorespectul. Iubirea se construieste si se pasatreaza pe acest sentiment reciproc de incredere si valorizare, dar sursa emotionala si energetica este, fara indoiala, femeia.
Nevoia de confort fizic si psihosexual este importanta pentru un barbat. Hrana si sexul nu sunt separate evident de confortul psihologic-relational al sotului, iar zicala: “cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac”, include o parte considerabila de adevar. De aceea, “problemele” pe care le ridica femeia nu este indicat sa fie lansate cand sotul e flamand, inainte de masa. Respectul pentru “masa” echivaleaza cu grija pentru echilibrul fiziologic al celuilalt. De asemenea, initiativa sexuala a sotului, la care, nu se raspunde de mai multe ori, poate trece drept un “semn” de neiubire, de neglijare, de respingere. Refuzul naste frustrare, iritabilitate, neincredere in sine.
Nevoile Femeii
Nevoia de siguranta necesita ca sotul sa fie un suport constant, prezent in momentele importante si sa rezolve cu intelepciune diversele probleme ale familiei, impreuna cu sotia. El trebuie sa-si manifeste iubirea prin comunicare, asigurandu-i sotiei sentimentul de siguranta, de confort psihologic. Pentru femei, comunicarea verbala este mai importanta decat cea fizica. Ele au nevoie de un timp in care sa discute in liniste despre problemele banale, cotidiene. Desi adesea aceste discutii par lipsite de importanta pentru sot, ele sunt imperative pentru mentinerea unei atmosfere de deplina intelegere. “Un sot bun va avea grija sa nu provoace gelozia sotiei sale si nici sa nu-i puna la indoiala dragostea”. Cei frustrati de dragoste in coilarie sunt mai frecvent gelosi, ca si cei excesiv de rasfatati, si au nevoie de o doza dubla de afectiune, atentie si rabdare. Cand un barbat nu se preocupa de nevoile familiei, atat sotia cat si copiii devin nesiguri. Un sot bun este in general preocupat de interesele tuturor si pretinde mai putin rasfat.
Nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un mediu placut, constituie a doua nevoie de baza a unei femei. Femeia are nevoie de amenajarea ambientului (a caminului), atat pe dimensiuni estetice, cat si functionale. Asa cum pasarile isi fac cuib, tot asa si femeia ingrijjeste, infrumuseteaza si sacralizeaza, prin activitatea si prezenta sa, “cuibul” familial care sa asigure cuplului si copiilor o oaza binecuvantata. Neglijenta femeii in ingrijirea si amenajarea casei este un semn ca nevoile ei nu au fost implinite, ca este in general insecurizata, stresata sau deprimata. Fireste, pot exista si alte explicatii: respingerea inconstienta a rolului feminin sau matern, alte dominante si interese care depasesc sex-rolul etc. Un barbat atent va face tot posibilul ca nevoia de ambianta a femeii sa poata fi satisfacuta. Intretinerea casei, alocarea unei parti importante din buget pentru aceasta si pentru modificarile necesare sporirii confortului sau sentimentului de bucurie in intimitatea caminului, ca si implicarea efectiva in pastrarea acesteia, confera calitati de exceptie sotului si o intarire a satisfactiei maritale a sotiei. “Neglijarea femeii in a intretine casa nu se rezolva prin cicaleli, ci, mai degraba, prin puterea exemplului si prin a mentine casa intr-o stare buna”.
Nevoia de siguranta necesita ca sotul sa fie un suport constant, prezent in momentele importante si sa rezolve cu intelepciune diversele probleme ale familiei, impreuna cu sotia. El trebuie sa-si manifeste iubirea prin comunicare, asigurandu-i sotiei sentimentul de siguranta, de confort psihologic. Pentru femei, comunicarea verbala este mai importanta decat cea fizica. Ele au nevoie de un timp in care sa discute in liniste despre problemele banale, cotidiene. Desi adesea aceste discutii par lipsite de importanta pentru sot, ele sunt imperative pentru mentinerea unei atmosfere de deplina intelegere. “Un sot bun va avea grija sa nu provoace gelozia sotiei sale si nici sa nu-i puna la indoiala dragostea”. Cei frustrati de dragoste in coilarie sunt mai frecvent gelosi, ca si cei excesiv de rasfatati, si au nevoie de o doza dubla de afectiune, atentie si rabdare. Cand un barbat nu se preocupa de nevoile familiei, atat sotia cat si copiii devin nesiguri. Un sot bun este in general preocupat de interesele tuturor si pretinde mai putin rasfat.
Nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un mediu placut, constituie a doua nevoie de baza a unei femei. Femeia are nevoie de amenajarea ambientului (a caminului), atat pe dimensiuni estetice, cat si functionale. Asa cum pasarile isi fac cuib, tot asa si femeia ingrijjeste, infrumuseteaza si sacralizeaza, prin activitatea si prezenta sa, “cuibul” familial care sa asigure cuplului si copiilor o oaza binecuvantata. Neglijenta femeii in ingrijirea si amenajarea casei este un semn ca nevoile ei nu au fost implinite, ca este in general insecurizata, stresata sau deprimata. Fireste, pot exista si alte explicatii: respingerea inconstienta a rolului feminin sau matern, alte dominante si interese care depasesc sex-rolul etc. Un barbat atent va face tot posibilul ca nevoia de ambianta a femeii sa poata fi satisfacuta. Intretinerea casei, alocarea unei parti importante din buget pentru aceasta si pentru modificarile necesare sporirii confortului sau sentimentului de bucurie in intimitatea caminului, ca si implicarea efectiva in pastrarea acesteia, confera calitati de exceptie sotului si o intarire a satisfactiei maritale a sotiei. “Neglijarea femeii in a intretine casa nu se rezolva prin cicaleli, ci, mai degraba, prin puterea exemplului si prin a mentine casa intr-o stare buna”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu