De obicei, mamele sunt considerate a fi gingase. Gingăsia este o caracteristică mai degrabă feminină. Pentru ea îti trebuie delicatete, suplete, sensibilitate, bun simt. Bărbatilor le place să fie la celălalt pol, să fie considerati „macho”. Auzeam o doamnă spunând deunăzi unei prietene de-a ei că bărbatul ei este cam din topor. Bărbatul ei trăgea si el cu urechea, si am văzut pe fata lui un zâmbet larg de om satisfăcut, ca si când „din topor” ar fi ceva lăudabil.
De data aceasta însă, era deosebit. Să vă povestesc. În frizerie intră un bărbat cu un copil. Copilul să fi avut vreo 4-5 ani. Semăna cu bărbatul, deci am presupus că e tata si fiul. Tata era îmbrăcat în haine militare. Când le-a venit rândul, frizerita a plasat pe scaunul de frizer un înăltător pe care să se aseze copilul, pentru a fi la înăltimea potrivită tunsului si pentru a se vedea în oglindă. Dar tatăl a spus că nu este nevoie de înăltător. În schimb, s-a asezat el în scaunul de frizer, luîndu-si apoi fiul în brate.
Frizerita si-a început munca. Tatăl soptea mereu băiatului în ureche că e în regulă. Din când în când, îi pune mâna pe frunte ca să nu-i cadă copilului firele de păr în ochi. Tatălui nu-i păsa că el se umple de păr. Doar copilului să-i fie bine, să nu-i fie frică de zumzetul aparatelor, de femeia necunoscută. Si în cele din urmă, fiul a fost tuns proaspăt. Fără nici o lacrimă, fără scandal.
Gingăsie. De la un militar învătat să înfrunte viata cu asprime, să fie probabil dus si hotărât. De ce? Pentru că era fiul său! Poate că nu ar strica să învătăm si noi bărbatii să manifestăm un pic de gingăsie. Pentru că asa se poartă Dumnezeu cu noi. Când El spune că ne-a purtat pe umeri din tinerete si încă vrea să ne mai poarte, este gingăsie. Când El spune că va sterge orice lacrimă din ochii nostri, este gingăsie. Când El ne cheamă la Sine pe toti cei truditi si împovorati, e gingăsie! Avem de la cine învăta! Desigur, dacă suntem… fii!
De data aceasta însă, era deosebit. Să vă povestesc. În frizerie intră un bărbat cu un copil. Copilul să fi avut vreo 4-5 ani. Semăna cu bărbatul, deci am presupus că e tata si fiul. Tata era îmbrăcat în haine militare. Când le-a venit rândul, frizerita a plasat pe scaunul de frizer un înăltător pe care să se aseze copilul, pentru a fi la înăltimea potrivită tunsului si pentru a se vedea în oglindă. Dar tatăl a spus că nu este nevoie de înăltător. În schimb, s-a asezat el în scaunul de frizer, luîndu-si apoi fiul în brate.
Frizerita si-a început munca. Tatăl soptea mereu băiatului în ureche că e în regulă. Din când în când, îi pune mâna pe frunte ca să nu-i cadă copilului firele de păr în ochi. Tatălui nu-i păsa că el se umple de păr. Doar copilului să-i fie bine, să nu-i fie frică de zumzetul aparatelor, de femeia necunoscută. Si în cele din urmă, fiul a fost tuns proaspăt. Fără nici o lacrimă, fără scandal.
Gingăsie. De la un militar învătat să înfrunte viata cu asprime, să fie probabil dus si hotărât. De ce? Pentru că era fiul său! Poate că nu ar strica să învătăm si noi bărbatii să manifestăm un pic de gingăsie. Pentru că asa se poartă Dumnezeu cu noi. Când El spune că ne-a purtat pe umeri din tinerete si încă vrea să ne mai poarte, este gingăsie. Când El spune că va sterge orice lacrimă din ochii nostri, este gingăsie. Când El ne cheamă la Sine pe toti cei truditi si împovorati, e gingăsie! Avem de la cine învăta! Desigur, dacă suntem… fii!
Preluat din blogul PERSPECTIVE CRESTINE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu