Pentru multi tineri Americani, puscaria a devenit un inlocuitor al parintilor. Cu cativa ani in urma , Jennifer Roback Morse a argumentat, in revista Policy Review, faptul ca aceasta “aparenta exagerare” este sustinuta de doua realitati si anume:Prima realitate este cea fara de parinti (cele doua realitati sunt legate impreuna si fac o echipa buna), un copil mai devreme sau mai tarziu va sfarsi ajungand in sistemul justitiei criminale. Iar fara parinti inchisoarea devine parte din viata copilului. A doua realitate, daca un copil se afla in acest sistem al justitiei criminale –fie in tinerete fie la maturitate– puscaria va inlocui functia parintilor si anume de a supraveghea si de a controla comportamentul puscariasului.Statisticile ne confirma aceasta. Baietii tineri crescuti fara tata se pare ca au un comportament anti-social si mai mult decat atat se pare ca-si vor petrece ceva timp prin puscarie. Pentru cativa dintre acesti tineri, puscaria este primul loc unde au de aface cu o autoritate pe care ei nu o pot manipula, o voce pe care nu ai cum sa nu o asculti si o consecinta pe care ei nu o pot evita.
Doamna Morse afirma ca majoritatea celor din puscarie se afla in acel loc pentru ca nu au invatat auto-controlul, responsabilitatea personala si necesitatea de a se supune unor reguli. La aceasta lista se mai poate adouga faptul ca acesti tineri n-au invatat –s-au n-au invatat bine– cum sa respecte autoritatile si n-au inteles consecintele comportamentului lor.
Continuare pe blogul AL MOHLER IN ROMANIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu