Mostenirea parintilor - de Luigi Mitoi

Moştenirea este un dar pe care-l primim cu bucurie de la părinţi şi-l lăsăm cu satisfacţie copiilor. Ea este atât de importantă încât motivează pe donator la muncă, sacrificiu, economie, responsabilitate şi face o diferenţă în viaţa moştenitorului, care nu porneşte în viaţă de nicăieri, de la nimic. Moştenirea poate conţine proprietăţi, bani, celebritate, poziţie sau anumite drepturi şi privilegii umane. Putem dona urmaşilor noştri pământul, dar niciodată cerul, fiindcă cerul este doar proprietatea lui Dumnezeu şi nu se moşteneşte de la părinţi. Dumnezeu îl dă în dar doar celor care se pocăiesc personal. În fiecare generaţie există oameni care trăiesc cu Dumnezeu, oameni spirituali, maturi, consacraţi, însă dincolo de influenţa mai mică sau mai mare pe care o au asupra urmaşilor, ei nu le pot lăsa moştenirea relaţiei lor cu Dumnezeu. Copiii, la rândul lor, trebuie să intre personal prin credinţă şi pocăinţă în relaţie cu Dumnezeu, altfel ei vor fi doar religioşi şi compromişi, timp în care nepoţii vor fi de-a dreptul corupţi. Religia se moşteneşte; pocăinţa, spiritualitatea, maturitatea se obţin prin relaţie personală cu Dumnezeu. Altfel, din generaţie în generaţie oamenii se îndepărtează tot mai mult de divinitate, datorită naturii păcătoase în care trăiesc. Continuare in pagina anexa