Am o fiica de patru ani si deja am inceput sa intru in panica: Sunt speriat de faptul ca, dupa cum evolueaza lucrurile, nu prea va avea de unde alege un sot pe masura frumusetii, inteligentei si personalitatii ei puternice. Ma uit in jur si vad tot mai putin barbati. Vad, in schimb, o mare multime de baieti, care de care mai lesinati si mai apatici, efeminati pina la lacrimi de o societate care pare pornita pe transformarea barbatilor in femei si invers. Insa preocuparea mea cea mai mare este ca eu insumi sa-i fiu un exemplu de barbat, un standard sub care sa nu tinteasca niciodata atunci cind isi va alege un partener de viata.Bisericile noastre par din ce in ce mai populate de femei si mai depopulate de barbati, din motive care de multe ori ne scapa. Poate ca o mare problema o reprezinta faptul ca barbatii nu isi gasesc identitatea in biserici, gasind acolo mai degraba o incercare de feminizare a lor, de rotunjire a colturilor, de imblinzire si de sufocare chiar a spiritului masculin. Dupa cum bine observa John Eldredge, biserica promoveaza doar imaginea barbatului blind, inofensiv si linistit. Se pare ca biserica nu are loc pentru razboinici. Si aceasta din cauza ca, spune Eldredge “Imaginile care le avem despre El [Cristos] ne arata un personaj tandru inconjurat de copii. Un fel de Maica Tereza. Da, acestea sunt imaginile pe care le putem vedea in multe biserici. De fapt, acestea sunt singurele imagini pe care le vedem despre Isus. Dupa cum am spus si mai inainte, ele ne lasa cu impresia ca a fost cel mai de treaba barbat de pe pamint. Un fel de bunicut cu barba care spune povesti de adormit copii. A sugera sa fim ca si El e un indemn sa devenim cu totii pasivi si blegi. Sa fim draguti. Sa fim de treaba. Sa fim ca Maica Tereza.” (John Edlredge, Eu, barbatul, Ed. AquaForte, Cluj Napoca, 2004, p.24) Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu