Dacă pregătirea intelectu- ală şi profesională sunt necesare pentru viitorul copiilor, educaţia spirituală şi morală sunt necesare pentru veşnicia lor. Deoarece mentalitatea oamenilor în generaţia noastră este foarte influenţată de umanism şi materialism, cei mai mulţi părinţi se concentrează la partea umană şi materială a nevoilor copilului, neglijând total sau parţial celelalte componente ale vieţii. Psihologia modernă a avansat falsa idee că părinţii trebuie să ofere copiilor libertate totală, lasându-i să facă doar ce le place - de pildă, dacă nu vor să meargă la Şcoala Duminicală, atunci să nu-i constrângă să meargă. Dacă acest stil de educaţie este corect, atunci ce fac părinţii când copiii nu vor să meargă la şcoala seculară, nu vor să doarmă sau să mănânce...? Ce fel de copii vor fi ei, lipsiţi fiind de educaţia pe care o oferă Şcoala Duminicală? Ignoranţa şi mai multa libertate pe care copiii nu au capacitatea s-o administreze nu le oferă fericirea, ci, dimpotrivă, îi lipseşte de informaţiile care mai târziu îi vor ajuta să ia decizii pentru viaţă.Scopul Şcolii Duminicale este să prezinte copiilor într-o formă accesibilă lor, adevărurile fundamentale ale credinţei creştine. Copiii care nu vor astăzi să meargă la Şcoala Duminicală sau alt program de educaţie din biserică, nu vor vrea să mai vină la biserică când devin adulţi. Care este rolul părinţilor, dacă copiii sunt lăsaţi să facă ce vor, înainte să aibă capacitatea naturală să aleagă între bine şi rău? Dumnezeu spune: ,,Să le întipăreşi (poruncile Bibliei) în mintea copiilor tăi şi să le vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula" (Deut. 6:7). Sistemul de educaţie creştină trebuie să împletească eforturile familiei cu cele ale Şcolii Duminicale din biserică. Educaţia spirituală făcută copiilor în familie are următoarele beneficii:
- dă întregii familii sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, fără de care o familie nu este spirituală;
- demonstrează copiilor că Dumnezeu este prezent în viaţa zilnică, nu este doar Cineva căruia ne închinăm numai duminica la biserică;
- oferă fiecărui membru al familiei ocazia unui proces de conştiinţă, timp potrivit pentru a mărturisi păcatele, a cere iertare, a lua decizii noi;
- oferă putere spirituală membrilor familiei pentru provocările păcătoase din ziua următoare;
- completează activitatea spirituală a bisericii, făcând un sanctuar din propria casă.
- dă întregii familii sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, fără de care o familie nu este spirituală;
- demonstrează copiilor că Dumnezeu este prezent în viaţa zilnică, nu este doar Cineva căruia ne închinăm numai duminica la biserică;
- oferă fiecărui membru al familiei ocazia unui proces de conştiinţă, timp potrivit pentru a mărturisi păcatele, a cere iertare, a lua decizii noi;
- oferă putere spirituală membrilor familiei pentru provocările păcătoase din ziua următoare;
- completează activitatea spirituală a bisericii, făcând un sanctuar din propria casă.
Comportamentul părinţilor trebuie să fie, de asemenea, constructiv, manifestându-se prin iubire necondiţionată faţă de copii; să-şi protejeze copiii de orice pericol fizic, spiritual, emoţional, moral; să fie bun exemplu pentru copii; să se joace alături de copii; să lucreze alături de copii; să lase copiii să dobândească singuri experienţe de viaţă, chiar dacă suferă; să arate copiilor posibilităţile şi limitele libertăţii umane; să-i înveţe şi să-i ajute pe copii să fie ascultători; să ofere copiilor experienţe cu valoare de amintiri: călătorii, excursii, vacanţe, serbări de familie... Copiii buni nu se nasc, ei se fac printr-un sistem permanent de educaţie, care urmăreşte nu întristarea copilului, ci formarea personalităţii lui ca om pentru oameni şi pentru Dumnzeu. Înainte să fie prea târziu, vă invit cu respect să vă implicaţi cât mai mult în educarea propriilor copii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu