Exact acum 10 minute a plecat de la uşa casei noastre un băiat din vecini ,de 20 ani care venise să ceară o sticlă cu apă. Tocmai a rămas fără servici, drept pentru care părinţii cu care locuieşte au decis să-l dea afară din casă fiindcă nu-şi mai poate plăti jumatatea de chirie. Tatăl i-a aruncat hainele la tomberon. Băiatul îi povestea soţului meu:” Le-am luat eu de acolo şi le-am pus într-o cutie, dar tot miros a gunoi “ şi continua hotărât :” Mai bine mor îngheţat decât să fac ce-mi cere tata,-să fac curat zilnic in casă". În haosul general, o tragedie într-o familie e neglijabilă, se înscrie în peisaj atât de bine încât o trecem cu vederea.O buna prietenă, împreuna cu care mă rugam şi cântam cândva, mi-a scris despre idila ei cu un barbat care o iubeşte şi cu care e fericită. La final am aflat că respectivul e căsătorit şi are copii! A încercat să-mi explice lucruri de neexplicat :-” Ce vrei, am şi eu dreptul la viaţă, eu nu am fost aşa norocoasă ca tine !”Mă gîndesc acum: De ce nu ? Viaţa la tarabă, mai nimica toată. O bucăţică măcar din ceea ce alţii au din belşug. Nu conteaza preţul sau eticheta... Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu