Reporter:Pana cand nu am avut si eu copii, nu le vedeam pe mamicile de pe strada care umblau cu carucioare cu bebelusi in carucioare. La fel, probabil multi dintre noi nu-i vedem pe parintii care au copii cu nevoi speciale. In Timisoara, la Biserica"Betania", a avut loc o intalnire a parintilor care au copii cu nevoi speciale. Domnul Nelu Balas a fost unul dintre organizatorii acestei intalniri:
Nelu Balas:Intalnirea a avut ca scop sensibilizarea societatii, vis-a-vis de mamele careau copii cu nevoi speciale. Dorim ca acesti copii si aceste mame sa devina o voce in societatea in care existam, pentru ca, din pacate, de cele mai multe ori nu-i vedem si nu-i observam langa noi. Cred ca prin aceste intalniri vom reusi sa sensibilizam societatea in care ne aflam.
Nelu Balas:Intalnirea a avut ca scop sensibilizarea societatii, vis-a-vis de mamele careau copii cu nevoi speciale. Dorim ca acesti copii si aceste mame sa devina o voce in societatea in care existam, pentru ca, din pacate, de cele mai multe ori nu-i vedem si nu-i observam langa noi. Cred ca prin aceste intalniri vom reusi sa sensibilizam societatea in care ne aflam.
Reporter:Doamna Lidia Oprean, aveti un copil cu nevoi speciale. Care a fost scopul acestei intalniri?
Lidia Oprean:Eu locuiesc in S.U.A. de 20 de ani, dar inima mea este in Romania si bate pentruRomania. Fetita mea Becky, as putea spune acum este o domnisoara de 19 ani, s-a nascut in S.U.A. si este inca intr-un carucior cu rotile cu "spinabifida".In ultimii 12 ani am venit in Romania in fiecare an, am adus carucioare, dar in mod deosebit inima mea a fost atinsa si s-a legat de mamele care au copii cu nevoi speciale, pentru ca multe mame inca isi pun intrebarea: "De ce eu, Doamne, de ce m-ai ales pe mine sa am un asemenea copil?" Viziunea mea de acum 4 ani a fost ca sa avem intalniri, sa avem grupuri in toata tara, familii care sunt grupuri de suport; familii pe care Dumnezeu sa le vindece sufleteste, sa-si vada copilul ca o binecuvantare, si nu ca o pedeapsa, ca de atatea ori consideram acest lucru ca o pedeapsa .
Lidia Oprean:Eu locuiesc in S.U.A. de 20 de ani, dar inima mea este in Romania si bate pentruRomania. Fetita mea Becky, as putea spune acum este o domnisoara de 19 ani, s-a nascut in S.U.A. si este inca intr-un carucior cu rotile cu "spinabifida".In ultimii 12 ani am venit in Romania in fiecare an, am adus carucioare, dar in mod deosebit inima mea a fost atinsa si s-a legat de mamele care au copii cu nevoi speciale, pentru ca multe mame inca isi pun intrebarea: "De ce eu, Doamne, de ce m-ai ales pe mine sa am un asemenea copil?" Viziunea mea de acum 4 ani a fost ca sa avem intalniri, sa avem grupuri in toata tara, familii care sunt grupuri de suport; familii pe care Dumnezeu sa le vindece sufleteste, sa-si vada copilul ca o binecuvantare, si nu ca o pedeapsa, ca de atatea ori consideram acest lucru ca o pedeapsa .
Dorinta noastra este ca in aceste intalniri sa fie prezenta vindecarea Domnului.Am inceput acum 4 ani de zile cu un grup de 7 mame pe litoral, apoi grupul s-a marit, urmatorul an au fost 70 de mame, apoi 150 la Brasov (Stupini) si anul trecut am avut la Valea Draganului o intalnire de 2 grupe, de 200 de persoane. Au fost mame, au fost chiar si tati care au venit la aceste intalniri. Scopul nostru a fost pentru un timp de relaxare fizica, pentru ca aceste mame sunt cele mai obosite, as putea spune, dintre mamicile care sunt, dar, in mod deosebit pentru vindecarea sprirituala si multe din ele L-au cunoscut personal pe Domnul.
Reporter: Din experienta dumneavoastra personala, care a fost un moment cand ati avut cele mai putine sperante, sau a fost perioada cea mai deznadajduita si cum ati iesit de acolo?
Lidia Oprean:O, este intrebarea cheie. A fost o perioada de doi ani de zile cand spuneam: "Doamne de ce eu?". Taticul meu este pastorul Husanu, de la Cluj. Dupa doua luni de la sosirea in S.U.A. Domnul mi-a vindecat sufletul. Dar au fost ani de intrebari, de neacceptare si Ii multumesc lui Dumnezeu ca de fapt, acesta este raspunsul in toata perioada aceasta. Numai printr-o relatie cu Domnul,numai prin Dumnezeu se poate intelege ca exista un scop pentru fiecare. Eu cred ca Dumnezeu ne-a dat-o pe Becky pentru foarte multe binecuvantari, printre care si aceea de a reveni inapoi in tara noastra. Ma bucur pentru tot ce s-a inceput in Romania, este ca o miscare spirituala. Stiu ca Dumnezeu va binecuvanta aceasta lucrare si, din aceste grupuri stiu ca Domnul va aduce si o trezire spirituala in Romania.
Reporter: Din experienta dumneavoastra personala, care a fost un moment cand ati avut cele mai putine sperante, sau a fost perioada cea mai deznadajduita si cum ati iesit de acolo?
Lidia Oprean:O, este intrebarea cheie. A fost o perioada de doi ani de zile cand spuneam: "Doamne de ce eu?". Taticul meu este pastorul Husanu, de la Cluj. Dupa doua luni de la sosirea in S.U.A. Domnul mi-a vindecat sufletul. Dar au fost ani de intrebari, de neacceptare si Ii multumesc lui Dumnezeu ca de fapt, acesta este raspunsul in toata perioada aceasta. Numai printr-o relatie cu Domnul,numai prin Dumnezeu se poate intelege ca exista un scop pentru fiecare. Eu cred ca Dumnezeu ne-a dat-o pe Becky pentru foarte multe binecuvantari, printre care si aceea de a reveni inapoi in tara noastra. Ma bucur pentru tot ce s-a inceput in Romania, este ca o miscare spirituala. Stiu ca Dumnezeu va binecuvanta aceasta lucrare si, din aceste grupuri stiu ca Domnul va aduce si o trezire spirituala in Romania.
Reporter Ioan Ciobota Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu