Am inteles care imi era scopul vietii: acela de a sluji

”minunate sunt lucrarile Domnului …si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta;…cand nu eram decat un plod ,ochii Tai ma vedeau si in cartea Ta erau scrise toate zilele care –mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna dintre ele!” (Psalmul 139: 15-16)

Ma numesc Munteanu Anamaria Rafila si am vazut lumina zilei in primavara anului 1980 in frumosul si pitoarescul oras Sighisoara, intr-o familie de crestini ortodocsi, oameni de altfel cu o oarecare teama de Dumnezeu. Primii doi ani din viata i-am petrecut in orasul natal, dupa care familia mea s-a mutat intr-un alt orasel din judetul Sibiu, Copsa Mica. In acest oras mi-am petrecut prima parte a copilariei mele , respectiv 11ani.

Am crescut intr-un mod destul de religios si in cunostinta de aspectele religioase si viata bisericeasca, pentru ca tatal meu a avut grija de a aseza in mintea si inima mea o anumita teama si dragoste de Dumnezeu ; dar bineanteles ca un lucru important nu il stiam ,anume ceea ce a facut acest Dumnezeu (pe care –L iubeam) pentru mine personal; nu stiam si nu credeam ca Dumnezeu este atat de personal. Mi-am continuat viata cu o copilarie destul de frumoasa, multumita unui tata deosebit; dar bineanteles ca in viata intervin multe neprevazute si evenimente nu tocmai placute, asa cum s-a intamplat pe vremea cand aveam doar 7 ani ,parintii mei s-au despartit, iar eu si fratele meu am ramas cu tata .Viata nu a fost intodeauna usoara ,au ramas rani, goluri si multe intrebari , dar cu o mare putere sufleteasca am depasit obstacolele vietii.

A doua perioada a copilariei mele am petrecut-o in Oltenia,in orasul Slatina ,la chemarea pe care i-a facut-o tatalui meu fratele lui. Mutarea noastra a fost determinata de un alt eveniment destul de tragic cauzat de opresiunile si batjocurile colegilor de serviciu ai tatalui meu ; acestea dar si oboseala acumulata in timp ( datorita faptului ca tatal meu si-a indeplinit atat rolul de mama stand ziua si ocupandu-se de noi copiii si de treburile gospodaresti, cat si pe cel de tata , cand mergea la fabrica noaptea) –i-a determinat o cadere depresiva cu urmari spre sinucid. Nu s-a intamplat tragedia,ci doar un accident care a facut ca tatal meu sa se pensioneze mai repede decat era necesar, si asta bineanteles a afectat mult viata noastra sociala. Ajunsi intr-un loc oarecum strain de cultura ,obiceiul si limbajul nostru ,a trebuit sa ne integram si sa incepem totul “de la zero”(fapt care nu e usor intr-o societate ca a noastra).

Continuare in pagina anexa