“Însă dacă te însori nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri şi eu aş vrea să vi le cruţ” (1Corinteni 7,28)După terminarea armatei, orice tânăr se gândeşte la căsătorie. Căsătoria este un act solemn, încheiat între un bărbat şi o femeie, care se învioesc să convieţuiască împreună, pentru a constitui o familie; a naşte şi a creşte copii, prin care se înmulţeşte şi se perpetuiază omenirea. Ajungând la vârsta hotărâtă de Dumnezeu pentru căsătorie, am început să mă gândesc la felul cum se va împlini această lucrare. Citind în Biblie, “am să fac un ajutor potrivit pentru el” (Genesa 2,18) , am înţeles din aceste cuvinte că Dumnezeu se ocupă de problema partenerului de viaţă al fiecărui om şi mi-am zis, “Dumenzeu îmi pregăteşte soţia şi tot El ne oferă prilejul de a ne cunoaşte şi căsători. Dar cum o voi cunoaşte pe partenera mea de viaţă şi unde să o caut? Dumnezeu mi-a vorbit prin aceste cuvinte: “Isus a răspuns: nu sunt doisprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că nu are lumină în el.”(Ioan11,9-10). De aici mi-a venit gândul să umblu numai ziua, nu şi noaptea pentru că am văzut prea multe familii care s-au poticnit după căsătorie, pentru că au umblat noaptea:”dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii” (1Ioan2,11). Întunericul prezintă păcatul, iar lumina înseamnă neprihănire: “şi am văzut că întelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cât este mai de folos lumina decât întunericul.”(Eclesiastul 2,13).
Am înţeles că, pentru a nu mă poticni, am nevoie de înţelepciune şi de lumină. Ziua se vad lucrurile altfel decât noaptea, chair dacă folosim felinarul. Tineri care au umblat în întuneric ca să nu-i vadă nimeni, au fost văzuţi în timpul zilei cum nu era bine. Am văzut tineri umblând noaptea şi făcând o nuntă ca-n poveşti, cu angajaţii lui Satana la dispoziţia lor. Dar nu după multă vreme îi vedeai singuri, pe furiş, umblând pe la tribunale, implorând divorţul, motivând şi spunând, “eu nu am ştiut cutare şi cutare lucruri”. De ce nu au ştiut? De ce nu au vazut? Pentru că au umblat noaptea.
Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu