06.01.2009

Banii sau viaţa… de familie! - de Alexandra Ologeanu

Nu le poţi avea pe amândouă în egală măsură. Mai devreme sau mai târziu va veni şi momentul în care va trebui să-ţi stabileşti priorităţile, neglijând ori una, ori alta. Pus în faţa unei asemenea alegeri, sunt sigură că vei afirma destul de categoric, că nu banii sunt ceea ce contează. Asta înseamnă deci că pentru tine o relaţie armonioasă în familie este mai importantă decât depozitul tău bancar, nu? Întrebarea mea astăzi, pentru tine este următoarea: oare chiar aşa să fie? Eşti sigur că nu te numeri şi tu printre cei care una afirmă, însă alta fac? Pentru că o persoană care are în vedere în primul rând familia, îşi va sacrifica o bună parte din timpul său, dedicându-i-o.

Asta înseamnă să laşi ambiţiile personale cum ar fi urcarea pe scara socială, studiile, avansarea la locul de muncă sau alte procupări de acest gen pe un plan secundar (nu spun însă că este ceva greşit să te preocupe!). O astfel de persoană, fie că se mai află încă în casa părintească sau că şi-a întemeiat deja propria familie, îşi va face timp pentru a-şi ajuta partenerul, pentru a-i pregăti o surpriză, fie ea cât de mică, îşi va lua consecvent din timpul său pentru a-l petrece alături de copii, asistând activ la toate etapele creşterii lor şi îşi va lua de asemenea timp pentru a fi alături de fraţi sau surori, sprijinindu-i şi încurajându-i. Acestea sunt doar câteva din temeliile unei familii fericite, reprezentând ceea ce Ray Wenger numeşte în cartea sa omonimă, “tiparul divin pentru viaţa de familie”.

“Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!” spune un binecunoscut proverb românesc. Pentru cei care mai au de lucrat la acest capitol in viaţa lor: poate că ţi-ai propus să aloci mai mult timp familiei DUPĂ CE vei reuşi să atingi anumite ţeluri în viaţă sau după ce vei termina cu una sau cu alta… Din păcate, aceasta este una din cele mai eficiente capcane ale Celui Rău de a te ţine ocupat cu alte lucruri, iar mult prea mulţi realizează asta abia când este prea târziu pentru a mai salva ceva. Dacă te afli însă printre cei care au înţeles rolul şi importanţa familiei, acordându-i totodată şi atenţia cuvenită, nu pot decât să te felicit pentru alegerea făcută şi să îţi doresc putere şi sprijin de Sus pentru a rămâne perseverent şi sunt convinsă că binecuvântările nu vor întârzia să apară.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Nu cred ca este cazul sa spun ca subiectul la nivelul dezirabilitatii sociale, preocupa pe multa lume. astfel, nu este de mirare faptul ca alexandra se apleaca asupra lui. maniera insa, formulata din perspectiva unui mesaj imperativ, tradeaza observatia personala de viata facuta in suficienta proximitate a acesteia si evident cu "sfatoshenia" si dramatismul unui adolescent marcat profund de propia experienta de viata, fapt care, ne lasa sigur, sa remarcam strigatul unui tineretzi precoce! poate, peste zece ani, intrebarile formulate de alexandra, vor fi mult mai dramatice, poate mai contemplative, mai mult gravate in linii de tacere, poate, si poate chiar si cu mai multa bagare de seama in a aborda un subiect ca acesta, sau nu! si asta nu pentru ca ar fi de nepus sub refletzia judecatzii noastre plapande, ci pentru ca, raspunsul la o astfel de interogatie subantzeleasa din mesajul comunicat nu este atat de usor o chestiune de optiune ci de pattern atitudinal si evident de valori si comportamental totodata si de asemenea de discurs, si pentru ca mai stim si ca pattern-urile in marea lor masura nu sunt o chestiune de deliberare cognitiva, cat una, mai degraba, de preluare inconstienta din tot ceea ce inseamna mediul social la care cineva este expus, asa cum suntem expusi la soare pe vreme buna si la stropii de ploaie atunci cand norii isi declama discursul lor coral in acorduri prin pietzele aglomerate sau printre frunzele striate ale inteleptilor fagi ce stau pe culmile moderate ale templelor impadurite. si asta...asta..., asta precum nu ne putem eschiva de patter-nul genetic dat noua prin harul bland al Providentzei!