12.11.2008

Pledoarie pentru ”te iubesc”

Te iubesc; de câte ori ai spus aceste cuvinte magice ? Sunt sigur că nu o dată sau de două ori. Si sunt sigur că de fiecare dată ele au avut un alt fel de ”magie”. Desigur, contează mult cui îi spui si când si unde si , etc… Poti să îi spui mamei sau tatălui, fratelui sau surorii dar nicioată nu vor avea o ”magie” mai frumoasă ca atunci când îi spui persoanei de care esti îndrăgostit.

Exact despre acest fel de ”te iubesc” vreau să spun câteva cuvinte. Personal cred că pentru fiecare în parte ”aceste 8 litere si 1 spatiu” au un sens diferit. Uneori tind să cred că pentru aceeasi persoană ”te iubesc” îti schimbă sensul cu trecerea vremii. Oricât de ascuns sau relevat ar fi pentru tine sensul acestei expresii aminteste-ti că pentru cealaltă persoană s-ar putea să fie un pic diferit.

Desigur nu mă refer la sensul de bază, ci la acele aspecte ale iubiri care uneori sunt omise din ”contractul de iubire reciprocă” si la un moment dat apar disensiunile:

Ea îi spune plângând: Ziceai că ai să mă iubesti toată viata si acum… El răspunde: Păi te iubesc dar … si rămâne fără cuvinte. Acum se întreabă si el dacă o iubea cu adevărat atunci când ia spus. Si este convins că da, dar…

Ce a fost în mintea Si-n inima lui atunci ? E inexplicabil. Dar ce este în inima ei acum … este destul de explicabil. Este rănită. Ea crezut cu adevarat ce îi spune ”iubitul ei”; el era sigur că o iubeSte Si va rămâne ”iubita lui” toată viaTa. Cine a greSit ? Cine este acum de vină ?

Se caută un vinovat si nimeni nu ridică mâna. Dintr-un colt, din cufărul cu scrisori si lucruri pretioase, dintre ursuletii de plus si inimioare, dintre fotografii si cuvinte, se ridică o mână. Cu glas tremurător ”te iubesc” spuse: Eu sunt vinovat.

Si fără să mai zică nimic se aseză înapoi pe ursuletii de plus, pe scrisori, pe sms-uri, pe conversatiile online… Dar parcă ar mai fi vrut să mai spună ceva, să mai spună că a fost fortat si împins de la spate, să mai spună că a fost constrâns si înghesuit. Ar fi vrut să mai spună că nu-i vina lui că a fost pus pe toate gardurile, că nu-i vina lui că unii s-au obisnuit să-l zică fără să mai gândească si să mai simtă. Dar era prea târziu, prea târziu…
Sursa : Alt om

2 comentarii:

Anonim spunea...

Oricui si oricand am spune aceste cuvinte, daca sunt spuse din toata inima, in deplina sinceritate, sunt cea mai frumoasa declaratie care poate fi facuta unui om... Important este sa fie cu adevarat sincere, altfel... mai bine sa ne abtinem de la a rosti vorbe goale...

Anonim spunea...

Suntem evanghelici si de curand am lansat site-ul www.contracurentului.com pentru a-i ajuta pe cei care vor sa renunte la homosexualitate.

Sunteti de acord sa facem schimb de linkuri? Daca da, va rugam sa ne anuntati.