Nu voi uita niciodata Pastele din 1946. Aveam doar 14 ani si mai ramasesem doar trei fete acasa. Dupa mine era sora mea mai mica Ocy de 12 ani si inaintea mea era sora mea mai mare Darlene, care avea 16 ani. Traiam pe vremea aceea in casa noastra veche, impreuna cu mama noastra si nu aveam idee pe vremea aceea ce inseamna sa-ti lipseasca ceva, sau ce inseamna sa ai lucruri multe.Tatal meu murise cu 5 ani mai inainte, lasand-o pe mama cu 7 copii sa-i creasca mai departe, mai toti in scoala, dar fara sa avem vreun ban de pe urma lui. Ajunsi in 1946 surorile mai mari se casatorisera deja si se mutasera la sotii lor, iar fratii nostri mai mari plecasera la oras, la munca.
Cu o luna inainte de Paste, pastorul nostru a facut un anunt ca, la sfarsitul lunii, chiar de Paste, se va face o colecta speciala pentru a ajuta cea mai saraca familie din biserica. Ne-a cerut fiecaruia sa dam cat vom putea, cu toata generozitatea noastra, ca sa putem ajuta intr-adevar pe acei oameni. Cand ne-am intors acasa, am inceput sa vorbim intre noi cum sa strangem bani intr-o luna de zile, ca sa putem contribui si noi la acel ajutor. Am facut planul ca sa cumparam 50 de pounds (livre) de cartofi si sa mancam din ei timp de o luna, fara nimic altceva, ca sa facem economie de 20 de dolari. Apoi ne-am gandit sa nu mai ascultam la radio seara si sa nu mai folosim curentul electric, adica lumina seara, ci lumanari, ca sa reducem cheltuielile de electricitate.
Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu