Am fost invitaţi la masă la nişte tineri. Cândva le-am fost păstor şi chiar i-am cununat. Băiatul din familie de creştini, fata nu! Dar s-a întors şi ea la Domnul. Şi s-a întors nu aşa de formă, ci serios de tot. Eu sincer să fiu am avut puţină îndoială cu privire la pocăinţa ei: de o frumuseţe de foto-model, deşteaptă brici, dintr-o familie ft bogată, mă întrebam dacă nu e cumva un foc de paie. Adică, experienţa m-a făcut să fiu… deformat în părerile mele cu privire la de ce se „pocăiesc” anume oameni.Dar tânăra soţie, acum la 3-4 ani de la căsătoria ei, m-a făcut de ruşine. Cum? În timpul mesei la ea acasă am povestit de una-alta. Printre poveşti, despre părinţii ei care muncesc la Microsoft. Aceştia au venit din Canada în SUA şi şi-au adus cu ei şi copiii. Apoi au primit cu toţii „green card-ul”. Acum părinţii urmează să ia cetăţenia. Şi fiica lor, ar lua şi ea cetăţenia americană. Acesta este un vis al multora… Oricum, pe formularul de cerere, trebuie specificat unde ai locuit în ultimii cinci ani. I-am spus tinerei femei că deoarece are domiciliul şi cu părinţii ei, poate scrie că a locuit acolo. La care ea a reacţionat aproape cu mânie: „dar asta ar fi o minciună! Eu nu am locuit în SUA ci în Canada! Şi decât să mint, mai bine rămân fără cetăţenia americană!”
După prânz, vorbeam cu soţia în maşină: oare câţi creştini ar fi avut vreo problemă cu a minţi pe un formular ce-ţi asigură cetăţenia americană, mai ales când nu ar fi fost vorba de o minciună 100%, mai ales că, în acte fata figura la adresa părinţilor iar nimeni nu ar fi putut verifica chestia asta? Aveam de-a face cu semnele unei pocăinţe reale. Mi-a fost ruşine de îndoielile mele, dar şi de propunerea că ar putea scrie în cerere un neadevăr.
Preluat din Perspective crestine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu