Familia mea este o familie unită. Membrii familiei mele se deosebesc foarte mult între ei; chiar şi între părinţi este o prăpastie a diferenţelor. Se promovează însă, un sentiment al individualităţii şi echilibrului în relaţii. Fiecare îşi are propria sa viaţă nefiind dependent unul de celălalt.Aşa îmi explic faptul că, mama, nu a renunţat la munca ei pentru zidirea casei, în ciuda faptului că tata – care, pe cât de indolent şi nesăbuit este, pe atâta-i de încăpăţânat. Greu de imaginat: “dacă nu-i cânţi în strună”, cum îi place, îi gata la orice oră să renunţe şi la tine şi la “strună”. Şi odată ce renunţa nu se mai întoarce. Zădarnică-ți este, orice încercare de a-l schimba. Este imposibil să găseşti acces spre “înălţimea mândriei lui…” Dacă, pe tata, vrei să-l consideri respectabil şi de încredere n-ai decât s-o iei totdeauna de la început.
Continuare aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu