Daca ma bate, pot divorta?

Conferinta pastorilor penticostali de anul acesta, de la Sovata, a dezbatut printre altele si inepuizabilul subiect al divortului si recasatoriei. Cat de relevant este subiectul, mai ales in contextul in care ne gasim, nu putem aprecia deocamdata. Cert este ca valurile de divort vor izbi puternic si in bisericile evanghelice.

La ultima Conferinta a slujitorilor penticostali din Filiala Suceava, de la inceputul acestei luni, s-a discutat acelasi subiect, cu unele modificari de abordare.

Cele patru abordari cu privire la divort si recasatorire sunt urmatoarele:

1. Fara divort si fara recasatorire

2. Divortul este permis , dar recasatorirea nu.

3. Divortul si recasatorirea sunt permise in anumitre conditii speciale.

4. Divortul si recasatorirea sunt permise in orice situatie.

Probabil ca cei mai multi penticostali accepta a doua si a treia varianta de abordare.

Ceea ce m-a frapat pe mine cu privire la modul in care abordam noi subiectul acesta a fost raspunsul la o intrebare pe care cineva a pus-o:

- “Daca sotia pocaita este batuta pana acolo incat viata ii este pusa in pericol, poate divorta?”

Iar raspunsul a fost promp:

- “NU – suntem chemati sa luptam pana la sange impotriva pacatului.”

Nu cred ca acesta este raspunsul pe care trebuie sa-l dam la aceasta intrebare. Situatia este mult prea complicata ca sa o tratam asa de simplist. Acceptam divortul in caz de adulter, pentru ca adulterul distruge legatura dintre cei doi, dar nu il acceptam in cazul unor abuzuri fizice violente, care, poate mai accentuat decat adulterul, distrug nu numai legarura dintre cei doi, dar si viata partenerului abuzat. Scriptura, desi nu incurajeaza divortul, ci, dimpotriva, indeamna la impacare si reconciliere, permite separarea in casatorie atunci cand unul dintre parteneri este vinovat de adulter, sau cand partenerul NEcredincios (in cazul acesta NEpocait) doreste despartirea de cel credincios / pocait.

Faptul ca cineva abuzeaza de partenerul pocait, punandu-i viata in pericol constituie o dovada clara ca nu exista nici o dorinta de a trai impreuna ca sot si sotie. Bineinteles ca noi venim cu argumentul tehnic ca cel pocait nu poate intenta divortul, in caz contrar fiind vinovat de despartire si uitam, in acelasi timp, ca Biblia nu trateaza exhaustiv motivele de divort. Ceea ce mi s-a parut si mai ciudat a fost faptul ca foarte multi slujitori accepta divortul cand sotul este impotent (cu mentiunea ca trebuie dovedit lucrul acesta … na!), dar nu il accepta cand viata unuia dintre parteneri este pusa in pericol. In primul caz este citat versetul din Corinteni “decat sa arda mai bine sa se casatoreasca..”, iar in al doilea caz versetul din Evrei “voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange impotriva pacatului.”

Iata cateva chestiuni pe care le aduc in discutie pentru a intelege mai bine subiectul acesta extrem de delicat:

1. Sotul nepocait isi molesteaza sexual copiii. Ce trebuie sa faca sotia pocaita? Ii este ingaduit sa divorteze si sa-l dea pe mana legii?

2. Sotul nepocait isi molesteaza fizic copiii, punandu-le viata in pericol. Ce trebuie sa faca sotia pocaita? Sa ingaduie o asemenea tragedie sau sa-si denunte sotul?

3. Sotul nepocait este condamnat pe viata pentru crima, dar nu vrea sa divorteze de sotia credincioasa. Ce poate sa faca in acest caz sotia pocaita? Sa astepte decesul sotului pentru a se putea recasatori dupa aceea?

4. Statul protejeaza casatoria. In momentul in care au loc abuzuri fizice, care pun in pericol viata unuia dintre parteneri, nu ar trebui lasat Statul sa intervina pentru a proteja partenerul abuzat?

5. Nu orice suferinta este suferinta de martir. Domnul Isus, in fericirile din Matei ii binecuvanteaza pe cei ce sufera din pricina neprihanirii, nu ca unul vine beat acasa si incepe sa dea cu pumnul, ca nebunul, in stanga si in dreapta.

Daca sotia credincioasa este batuta pentru credinta ei, in acest caz se poate discuta chestiunea martirajului, dar daca ea este batuta pentru ca individul este nebun si ii place sa bata femeile, atunci sa lasam Legea, care e lasata tot de Dumnezeu, sa-si faca datoria si sa-l disciplineze pe un asemenea descreierat. Nu cred ca avem dreptul sa condamnam la suferinta pe cineva doar pentru ca ne cramponam in niste chestiuni exclusiv tehnice.

La sfarsit de an, cred ca ar trebui sa ne rugam pentru toate femeile abuzate. Cu siguranta ele merita ceva mai bun…

Sursa : penticostalul