Neîncrederea, cea mai mare greşeală a părinţilor

Părinţii greşesc, cel mai adesea, în creşterea copiilor prin faptul că nu au suficientă încredere în ei şi că nu comunică cu alţi părinţi pentru a împărtăşi experienţe şi a face schimb de informaţii.

Aflată în vizită în România, Kathleen Alfano, deţinătoarea unui doctorat în educaţie elementară, a fost solicitată să răspundă la câteava întrebări.

Ce credeţi despre jocurile pe calculator? Până la ce punct sunt utile?
Eu cred că trebuie să existe echilibru. Un copil nu trebuie să facă prea mult din ceva. Dacă un copil stă la calculator cu orele şi nu mai este deloc activ, părinţii trebuie să intervină. Totuşi există multe jocuri pe calculator care sunt bune şi instructive. Este de datoria părinţilor să fie atenţi şi să nu îi lase pe copii să exagereze în privinţa jocurilor pe calculator.
Care este rolul jocurilor sportive în dezvoltarea unui copil?
Sportul devine o componentă importantă când copiii cresc. Într-adevăr de când sunt mici este foarte important ca ei să fie activi, să se joace afară. Totuşi, sub 5 ani nu prea înţeleg aşa de bine regulile, iar în sporturi există reguli care se cer respectate. Sportul este o şcoală de viaţă de fapt, pentru că doar aşa copiii învaţă ce este spiritul de echipă şi de întrajutorare. În plus, cercetările arată că, dacă sunt mai activi din punct de vedere fizic, copiii îşi folosesc mai bine creierul şi ajung să înveţe mai bine la şcoală. Iar cei care nu sunt activi învaţă mai greu.
Care este cea mai frecventă greşeală pe care o fac părinţii în creşterea copiilor?
Eu cred că părinţii greşesc prin faptul că nu au suficientă încredere în ei, mai ales că natura ne înzestrează cu capacitatea de a-i înţelege pe copii. O altă greşeală este că părinţii nu vorbesc cu alţi părinţi. Este aşa de uşor să se înscrie pe forumuri online, să ceară sfaturi, să împărtăşească experienţe, să transmită informaţii. Însă, totul se reduce la a înţelege cât de inteligenţi şi de sensibili sunt copiii şi cum nu trebuie neglijaţi, mai ales în primii trei ani de viaţă. Aceştia sunt cei mai importanţi în formarea unui copil, iar în următorii trei ani se dezvoltă personalitatea lor şi li se pot transmite valori.
Cât de important este ca mamele să petreacă primii trei ani din viaţă alături de copii?
Este foarte important ca mamele să stea cât mai mult timp cu copiii lor, să îi cunoască bine, să afle ce pasiuni au, cum îşi petrec timpul, să petreacă timp împreună. Nu spun că cei mici ar trebuie să stea mereu cu mamele, ci că au nevoie de atenţie, de timp, de iubire. Iar mamele trebuie să profite din plin de primii ani din viaţa copiilor, jucându-se şi cântând cu ei, citindu-le poveşti, mergând la plimbare şi arătându-le lucruri din lumea din jur. Acestea sunt lucruri importante care trebuie făcute des.
Cum contribuie jocul şi implicit jucăriile la dezvoltarea personalităţii unui copil?

Există o strânsă legătură între joc şi conturarea personalităţii. Jucăriile sunt instrumentele cu ajutorul cărora copiii se exprimă şi învaţă să cunoască lumea. Copiii au nevoie de jucării, dar mai important de atât este oportunitatea de a se juca. Chiar dacă nu au jucării, copiii se pot juca afară, construind castele din nisip, cu beţişoare şi frunze sau socializând cu alţi copii. De asemenea, este important ca cei mici să se mişte, să alerge, să ţopăie, să fie dinamici. Copiii care nu fac asta s-ar putea să se confrunte cu probleme mai târziu în viaţă. Lipsa interacţiunii în copilărie îi afectează pe oameni ca adulţi, chiar dacă la nivel inconştient.
Care este rolul şcolii în dezvoltarea şi creşterea copilului?
Părinţii adesea le spun copiilor că, odată cu începerea şcolii, trebuie să fie serioşi şi să înveţe şi asta pentru că ei simt presiunea acestei etape mai mult decât copiii lor. Şcoala are un rol foarte serios, dar nu trebuie să neglijeze latura ludică învăţatului. Odată la şcoală, copiii au nevoie să înveţe în primul rând cum să înveţe, şcoala să le creeze oportunităţie de a se educa mai departe, de a practica sporturi, de a se juca şi de a-i forma ca adulţi complecşi şi frumoşi.

Sursa: ORIZONTURI ETERNE