Cand dragostea se ascunde in lucrurile mici

"Ne-am cunoscut la ziua colegei mele de banca, care era... sora colegului lui de banca.", isi incep cei doi povestea, completandu-se unul pe celalalt. La fel se intampla si in viata. Frumusetea unei povesti sta in detaliile care se impletesc unele cu celelalte. "Aveam saptesprezece ani cand l-am cunoscut pe Atilla. Lucrurile s-au derulat frumos si, treptat, ne-am imprietenit si cunoscut din ce in ce mai bine. La douazeci de ani, m-am casatorit. Totul a fost simplu. Nimic complicat sau foarte sofisticat. Au urmat primii ani de casatorie, concretizati intr-o viata buna si deloc obositoare. Nu aveam nici un fel de oprelisti in realizarea vreunui gand care imi trecea prin minte. Puteam face tot ce imi doream. Pot spune ca aveam o viata lipsita de griji, dar si de responsabilitati. Nu simteam ca ar trebui sa ii dau vreo socoteala cuiva pentru ceea ce sunt si ceea ce fac. Viata noastra 'de familie' - isi aminteste Cristina - era buna sub toate aparentele, dar, pe undeva, incepusem sa sesizez ca mergea in jos. O oarecare plictiseala si rutina incepusera sa se instaleze. Monotonia incepea sa isi gaseasca un loc al ei intre noi." "Pentru mine", spune Attila, "toate lucrurile veneau intr-un fel oarecum haotic. Veneau la fel cum plecau si nu aveau nici o stabilitate. Intr-adevar, erau toate bune si frumoase, dar parca nu aveau sens." Uneori, lucrurile par mult mai simple decat banuim, la fel ca si prezenta lui Dumnezeu in vietile noastre. El Se ascunde in lucrurile mici de langa noi, lucruri cu care ne imbogateste viata si al caror efect se straduieste sa ne faca sa il simtim.

Continuare in pagina ANEXA