Desi monografia durkheimiana pe care o recitesc in aceste zile are un cu totul alt subiect, mi-a atras atentia un pasaj deosebit de interesant, care contrasteaza in mod cert cu perspectiva multora asupra casatoriei. V-o supun atentiei si meditatiei, fara alte comentarii, pe care, in fata textului, le consider de prisos.“Se crede că a fost instituită pentru femeie spre a-i proteja slăbiciunea impotriva capriciilor masculine. Mai ales monogamia este adesea infatisata drept un sacrificiu al barbatului cu instinctele lui poligame pentru a ridica si a ameliora conditia femeii in casatorie. In realitate, indiferent de conditiile istorice care au determinat si au impus aceasta restrictie, barbatul este acela care profita mai mult de pe urma casatoriei. Libertatea la care a renuntat, astfel, nu putea sa fie pentru el decat un izvor de chin. Femeia nu avea aceleasi motive de renuntare si, in aceasta privinta, putem spune ca, supunandu-se aceleiasi reguli, ea este aceea care face un sacrificiu” (Emile Durkheim, sociolog, 1858-1917).
Sursa : Jurnalul sarbului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu