Povestea lui RobMătuşa mea a fost principala mea bonă, şi pentru motive necunoscute, mi-a dat păpuşi şi îi plăcea să mă îmbrace în haine de fată. Nu era o formulă pentru succes în Texasul rural. Una dintre primele mele amintiri este cum încercam să ascund păpuşile pe cale mi le dăduse mătuşa mea, ca tatăl meu şi cei trei fraţi mai mari ai mei să nu le arunce. Au încercat să mă ajute spunând: „Băieţii nu trebuie să se joace cu păpuşile”. Credeam că sunt diferit; poate că nici măcar nu eram băiat.
Mă simţeam izolat şi am hotărât că tatăl şi fraţii mei erau josnici – că toţi bărbaţii erau cruzi. Nu vroiam să mă asociez cu ei niciodată. Mă simţeam foarte singur.
Când băiatul de peste stradă m-a invitat în camera lui, am crezut că îmi oferea prietenie. În schimb, m-a molestat şi m-a umilit. Nu am cuvinte pentru ce s-a întâmplat şi nu aveam pe nimeni căruia să îi spun pentru că familia mea nu vorbea niciodată despre lucruri sexuale. Copiii de la şcoală m-au etichetat „poponar”, „fetiţă” şi „homo”, dar eu nu înţelegeam etichetele. Am dezvoltat o dorinţă pentru masculinitate, care s-a dezvoltat în dorinţă pentru bărbaţi. Puţin îmi dădeam eu seama ce se întâmpla, şi nu puteam întreba pe nimeni. Din nou nu aveam cuvinte pentru ceea ce simţeam, sau pentru ceea ce eram.
M-am dus la colegiu şi am citit că Dumnezeu mă iubeşte, ceea ce m-a condus imediat la o legătură cu Hristos. Faptul că Dumnezeu mă iubea se armoniza cu frumuseţea pe care o găsisem în natură şi artă. Creştinii au devenit primii prieteni pe care i-am avut vreodată. Am păstrat tăcerea despre dorinţele mele secrete chiar şi cu Dumnezeu, pentru că nu se discuta niciodată despre sex, cu atât mai mult despre homosexualitate. Când mi-am făcut cunoscută lupta, am îngropat-o sub faţada că eram bine. Aceasta mulţumea pe toată lumea, dar inima mea se simţea singură.
Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu