16.07.2014

Relaţiile de familie: atitudini greşite, versus – atitudini pozitive

20 de atitudini „toxice” care trebuie evitate în familie şi 20 de „vitamine” care revitalizează relaţia de dragoste.  

Pentru a menţine o bună comunicare în familie, nu este de ajuns să-l iubeşti pe celălalt, ci trebuie să ştii şi cum să o faci. Familia este un proiect în doi care se nutreşte din aportul ambilor soţi. Amândoi trebui să fie persoane care evoluează pozitiv, aportând întotdeauna ceea ce au mai bun din ei şi stabilind obiective, cu un plan de viaţă comun, care să le permită să atingă un mai mare grad de convieţuire şi intimitate.
Nu trebuie să fie persoane extraordinare şi nici perfecte, este nevoie doar de persoane care ştiu să iubească. Viaţa de familie nu este neutră: fiecare din acţiunile soţilor întăreşte dragostea şi deschide noi posibilităţi, sau le deteriorează şi le micşorează.
Dragostea este ca şi o plantă: are nevoie de apă (afecţiune, consideraţie, respect, încredere, etc), are nevoie de îngrăşăminte (detalii, intimitate, viziune, bucurie, etc) şi are nevoie să fie curăţată / tăiată (rectificarea defectelor, eradicarea obiceiurilor rele, etc); iar în caz contrar, planta se va usca.
Cu alte cuvinte, o relaţie conjugală matură nu va fii posibilă dacă nu ne îngrijim de ea zi de zi şi nu o hrănim cu vitamine (emoţii pozitive) şi dacă nu o apărăm de toate lucrurile care pot să o otrăvească sau să o contamineze (emoţii toxice). Pentru început să vedem care sunt acele lucruri negative care pot să contamineze o relaţie, iar în partea a doua vom vedea care sunt „vitaminele” de care are nevoie familia pentru ca relaţiile din sânul acesteia să evolueze pozitiv.
20 de atitudini greşite care trebuie evitate:
  1. Să nu-i spui niciodată celuilalt că-l iubeşti: celălalt ştie deja acest lucru.
  2. Să păstrezi resentimente datorită greşelilor celuilalt şi să nu vrei să le ierţi.
  3. Să priveşti doar înspre defectele celuilalt şi nu spre virtuţile lui.
  4. Să te obişnuieşti cu compania celuilalt: ceva ce pare normal să fie aşa, ceva ce de fapt merităm.
  5. Să te joci cu dragostea celuilalt, considerând că există lucruri mai importante: ieşiri frecvente singur(ă), discuţii intime cu alte persoane.
  6. Relaţia de dragoste să devină mecanică, fără a fii preocupat de detalii.
  7. Să nu râzi niciodată acasă, rezervând bucuria pentru relaţiile din afară.
  8. Să nu-i spui niciodată celuilalt cât de bine face un lucru, pentru că oricum nu va crede.
  9. Să-l ignori pe celălalt.
  10. A refuza să ai copii deoarece aceştia aduc numai probleme .
  11. Să te joci cu intenţiile celuilalt, interpretându-i gesturile şi cuvintele: „Ştiu de ce spui asta sau cealaltă … În fond tu întotdeauna …”.
  12. Să joci rolul de mamă sau tată pentru celălalt. Să foloseşti metoda părinţilor cu soţul / soţia ta: „fă asta, nu face acel lucru, salută, zâmbeşte, mănâncă aşa, …”.
  13. Să foloseşti ironia, sarcasmul, strigătul, ridiculizarea, sau dispreţul când îi vorbeşti celuilalt.
  14. Să te îndoieşti, să nu ai încredere, să gândeşti rău întotdeauna, să o iei înaintea faptelor gândind negativ.
  15. Să nu-l iubeşti pe celălalt aşa cum este el ci aşa cum ne-ar plăcea să fie.
  16. Să fii pasiv, aşteptând ca celălalt să ia întotdeauna iniţiativa.
  17. Să fii conformist (neschimbător).  Să crezi că dacă „suntem bine”, mai bine să nu facem schimbări care „complică viaţa”.
  18. Să-l foloseşti pe celălalt.
  19. Să pui bariere dialogului, închizând repetat şi pe durată lungă comunicarea.
  20. Să fii infidel proiectului comun de familie, fără să înţelegem doar conotaţia sentimentală / sexuală, ci în totalitatea acestuia.
20 de „vitamine” pentru revitalizarea relaţiilor de familie:
atitudini gresite 2
  1. Spune-i în fiecare zi că-l iubeşti / că o iubeşti: îi place să audă asta chiar dacă o ştie deja.
  2. Învaţă să-i iertaţi şi să-i uiţi greşelile.
  3. Priveşte-i virtuţile. Gândeşte-te că şi tu însuţi ai defectele tale.
  4. Mulţumeşte-i în fiecare zi că îl ai / o ai aproape, nu te obişnui cu asta.
  5. Protejează lucrul cel mai important pe care îl ai, dragostea celuilalt. Nu o pune în primejdie ci îngrijeşte-o cu toată puterea.
  6. Bucuraţi-vă împreună de fiecare detaliu şi daţi-vă interesul de a avea noi detalii de dragoste în fiecare zi.
  7. Contagiaţi-vă de bucurie. Renunţaţi la negativisme şi căutaţi lucrurile pozitive care unesc persoanele şi lucrurile, fiţi optimişti, înţelegeţi umorul şi învăţaţi să râdeţi.
  8. Admiră-l şi respectă-l pe celălalt. Când unul îl iubeşte pe celălalt este important ce ne place şi ce valorăm la el, întotdeauna de pe o poziţie de sinceritate şi onestitate şi niciodată pentru a-l manipula sau pentru a obţine ceea ce dorim.
  9. Ascultă-l /ascultă-o. Să te simţi ascultat este foarte reconfortant.
  10. Fiţi loiali şi menţineţi-vă fideli legământului încheiat, muncind zi de zi pentru a înflăcăra proiectul vostru comun, încercând ca visele de la început, acea dragoste aprinsă, să crească, sau cel puţin să se menţină şi viaţa va deveni mulţumitoare pentru amândoi.
  11. Fiţi deschişi să daţi viaţă şi îngrijiţi-vă copiii. Munca şi divertismentul să nu fie primele.
  12. Nu judecaţi. Nu este nimic mai periculos decât a face judecăţi pripite.
  13. Respectă-l pe celălalt. – este o persoană adultă şi responsabilă. Nu are nevoie ca cineva să-i spună ce să facă, cum să facă şi când să o facă.
  14. Iubeşte-l / iubeşte-o aşa cum este.
  15. Respectaţi formalismele: acestea contează mult. Familiaritatea un trebuie să se transforme în rutină, insensibilitate, lipsă de respect sau vulgaritate.
  16. Încrederea este fundamentală. Relaţia conjugală trebuie să fie întotdeauna bazată pe încredere, adică să ai siguranţa că poţi să te încrezi în soţul /soţia ta şi că întotdeauna îl vom găsi / o vom găsi, de partea noastră.
  17. Luaţi iniţiativa, fiţi creativi. Fiecare soţ trebuie să-şi asume deplina responsabilitate de a îmbunătăţi relaţia. Familia nu este doar o persoană, sunt două.
  18. Acceptaţi schimbările şi înţelegeţi că relaţia este dinamică, că atât unul cât şi celălalt se schimbă cu timpul şi că amândoi trebuie să se adapteze la aceste schimbări.
  19. Sprijină-l pe celălalt, respectă-i libertatea şi oferă-i deplina dezvoltare personală.
  20. Vorbiţi între voi. Tăcerea şi lipsa comunicării sunt cei mai mari duşmani ai familiei.

Tradus şi adaptat din Religion en libertad
www.benidradici.wordpress.com

16.06.2014

Nelu Poenar: "Opinia mea personală este că se face totuși prea puțin pentru familii" - interviu

NewsNet Creștin: Domnule Nelu Poenar, sunteţi de mai multă vreme vizibil în spaţiul virtual cu o activitate consacrată, atât prin programele Asociaţiei Consilierilor Creştini din România, ca trainer în domeniul consilierii spirituale, familiale şi pastorale, cât şi ca invitat la diverse biserici evanghelice sau conferenţiar la tot felul de evenimente pentru familie din ţara şi din străinătate.
Spuneţi-ne, sunt bisericile interesate de familie? Putem vorbi de biserici cu o viziune clară pentru familie, nu doar la nivel declarativ, dar care să şi organizeze ceva concret pentru familii? 


Răspuns:  Da,  cred că sunt biserici care sunt interesate de familie, însă nu știu în ce măsura acestea au o viziune clară în ceea ce privește preocuparea și întocmirea unor programe speciale în domeniul familiei. Cand spun acest lucru, mă gândesc la faptul că avem în cadrul bisericilor tot felul de programe: programe cu copiii, cu tinerii, programe de echipare a liderilor, programe de divertisment, însa nu știu dacă sunt multe biserici atât de interesate în instruirea cât și consilierea premaritala și cea maritală.
       
Mai cred că unele biserici sunt interesate de familii, mai ales atunci cand apar probleme de tot felul, mai ales conflictele frecvente dar nerezolvate, care amenință familiile bisericilor, și în cel mai rău caz acestea ajung la despărțiri (divorț).  Printre multe alte cauze ale acestei realități, probabil este si faptul că se face atât de puţin pentru familii, lipsa de interes pentru acestea... .
       
Pâna in anul 1990 am lucrat ca instructor Protecția Muncii la Regionala de  Căi Ferate Brașov.   Nu voi uita niciodată ceea ce ne spuneau șefii compartimentelor, ca avertizare, si aceasta o văd tot aşa de urgentă şi necesară pentru toate familiile bisericilor din ţara si diaspora  românească. Ei ne spuneau: "Nu uitați niciodată, că munca de instruire şi prevenire a accidentelor de muncă, trebuie să fie prioritară celei  de cercetare a unui accident si celei de luarea unor măsuri disciplinare sau de evitarea altor accidente pe viitor". Au trecut peste 24 de ani ( aproape un sfert de secol) şi nu voi uita acest sfat inţelept, valabil  în foarte multe domenii ale vieţii bisericii, dar mai ales în cel al familiei.
Continuarea pe NewsNet Creștin