31.01.2008

Un timp de o zi...pentru familia mea !

"One Day At A Time"



Ascultand si reascultand aceasta piesa, mi-am amintit de un lucru pe care, desi mi l-am dorit intotdeauna de cand sunt familist, n-am reusit sa-l duc la indeplinire cu toata fermitatea. Nu stiu daca intuiti despre ce este vorba...
In mod categoric, fiecare zi trebuie inchinata Domnului iar ziua rezervata in intregime Domnului pentru rugaciune, citirea Scripturii, cantare si partasie cu fratii de credinta este si va fi intotdeauna o adevarata sarbatoare.
Atunci, de ce sa nu aducem aceasta sarbatoare sfanta si in casele noastre, in sanul familiilor noastre? De ce sa nu ne rezervam "un timp de o zi" special pentru familie? Oare daca "rupem" o zi din sapte pentru sotia/sotul si copiii nostri, sau macar o dupa-amiaza, in care sa ne concentram numai asupra familiei, credeti ca va fi o jertfa prea grea?
Probabil ca o zi numai pentru familie, pentru sotie/sot si pentru copii, petrecuta intr-un duh de multumire, bucurie si inchinare sfanta, este o provocare pe care n-am experimentat-o pana acum si, intr-o oarecare masura, ne sperie. Dar, merita incercata !
Chiar daca nu este usor de realizat, Cel care a conceput familia si a binecuvantat-o pe acest pamant, in mod cert doreste sa avem macar "un timp de o zi" pentru familia noastra. Un timp in care sa renuntam definitiv la orice preocupare profesionala sau de business, chiar si la prietenii nostri dragi.
Incerc sa iau aceasta provocare in serios. Si daca intr-o zi nu ma gasiti usor, nu mai raspund la telefon, nici la e-mail, nu va ganditi ca mi sa intamplat neaparat vreo nenorocire sau am trecut la cele vesnice... Este ziua pe care o daruiesc familiei mele, este doar "un timp de o zi" pentru familia mea!
Domnul sa se indure de noi si de familiile noastre!

P.S. In cazul in care Lynda Randle v-a incalzit inima cu piesa muzicala de mai sus, va recomand aici si alte piese ale acestei cantarete pe care sa le ascultati in Ziua familiei voastre.

30.01.2008

Ziua care mi-a transformat viaţa în noapte

Se spune că timpul vindecă orice rană. Acum ştiu că acest proverb străvechi evident că nu e adevărat. Au trecut deja şase ani de când am avortat pe cel de-al doilea dintre cei patru copii ai mei - şi tot nu reuşesc să vorbesc eliberată, fără să izbucnesc în plâns, despre ziua aceea cumplită. Rănile încă nu s-au vindecat. Simt durerea pierderii şi senzaţia de ruşine în aceeaşi măsură ca în acea dimineaţă de octombrie cu şase ani în urmă.

Am simţit un fior rece prin şira spinării, atunci când rezultatul testului de graviditate a confirmat temerile mele. O singură dată făcusem dragoste cu acel bărbat tară nici un fel de precauţii. El era cu 16 ani mai în vârstă decât mine şi relaţia noastră era caracterizată de o falsă dependenţă şi putea fi definită ca fiind oricum altfel decât bună.

La cei 25 de ani ai mei abia reuşeam să mă descurc în viaţă. Ca mamă necăsătorită a unui bebeluş, părăsisem oraşul natal pentru a trăi la Nashville, unde începusem o carieră în care eram bine plătită. Pe plan profesional succesul îmi surâdea şi, în final, m-am lăsat orbită de strălucirea lui.

Când închid ochii, reuşesc să-mi reamintesc acea săptămână cu o claritate tulburătoare. Văd încă înaintea mea parcul în care l-am întâlnit pe partenerul meu de atunci pentru a-i împărtăşi noutatea. N-am reuşit să rostesc cuvintele: "Sunt gravidă." I-am arătat pur şi simplu testul de graviditate şi am aşteptat ca el să spună ceva. Ştiam amândoi că primele sale cuvinte urmau să fie de natură critică.

Deşi îmi imaginasem răspunsul, prima lui reacţie a fost mai rea decât mă aşteptasem: "O să rezolvăm într-un fel - ai putea să plăteşti şi tu jumătate?"
Am început imediat să protestez: nu putea fi acesta singurul răspuns la problema "noastră"!
El însă a respins categoric orice discuţie despre vreo alternativă şi mi-a amintit că sarcina era în întregime problema "mea", numai şi numai a mea.

'Poţi să păstrezi copilul dacă vrei să faci pe virtuoasa, însă eu nu te voi ajuta în nici un fel să-l creşti. Categoric nu mă voi căsători cu tine şi în nici un caz nu voi contribui la întreţinerea copilului. Prefer să mă dau la fund şi să trăiesc ca un vagabond", mi-a explicat el pe şleau.
Am sunat-o pe singura persoană pe al cărei sfat mă puteam bizui. Apoi mi-am făcut bagajul şi mi-am luat fiica de trei ani în maşină şi am mers, timp de 11 ore, până într-un sat micuţ din Texas - căminul surorii mele în vârstă de 42 de ani.
Continuare in pagina anexa

29.01.2008

"Bărbaţi muţi" - de Yvonne Schwengeler

Multe căsnicii eşuează din cauza neputinţei partenerilor de a vorbi unul cu celălalt şi a se asculta reciproc. Lipsa comunicării duce, inevitabil, la neînţelegeri şi la sentimentul de a nu fi înţeles.

"Soţul meu acasă este mut ca un peşte!" În vocea Lisei se simţea o doză bună de iritare. "Când vine acasă de la serviciu, nu doreşte decât să fie lăsat în pace. Dacă-l întreb cum a fost ziua, nu dă decât nişte răspunsuri monosilabice. De bunăvoie abia dacă povesteşte ceva. Nu ştiu ce-l frământă cu-adevărat, ce gândeşte şi ce simte. Când e între prietenii săi, ei da, când e vorba despre fotbal sau politică, atunci poate discuta ore în şir. Nu ştiu ce se întâmplă cu noi doi. Nu ne certăm, nu ne desparte nimic concret, cu toate astea nu reuşim să discutăm cu adevărat unul cu celălalt."

Lisa nu este singura cu astfel de plângeri. Greutatea de a comunica cu propria soţie o au mulţi bărbaţi. De multe ori ei nici nu sunt cu adevărat conştienţi cât de mult suferă partenera lor din cauza acestui fapt. În special femeile care sunt legate de casă, fiindcă au încă copiii mici, peste zi abia dacă au vreun partener de conversaţie. Ele au o mare nevoie de a schimba intensiv şi regulat diverse păreri. O relaţie se alimentează din conversaţie, dintr-o deschidere serioasă a sufletului şi din ascultare. Când un cuplu mai discută doar lucruri banale, care ar putea fi la fel de bine vorbite cu orice străin, înseamnă că ceva nu mai este în regulă cu relaţia lor. Care sunt motivele pentru care în multe căsnicii există dificultăţi în comunicare?

Continuare in pagina anexa

Datoria sotului si a sotiei - Pastor Viorel Iuga

25.01.2008

Pot sa divortez si sa ma recasatoresc?

Intrebare

Sunt nefericita in casnicie si am cativa copii mici. Sotul meu vine dintr-un mediu violent si chiar daca nu m-a abuzat fizic, pe mine si pe copiii mei, ii place extrem de mult sa aiba autoritate si este imposibil sa-i faci pe plac. M-a ranit profund, din punct de vedere emotional, iar pana acum am tacut pentru a-i proteja reputatia. In cele din urma, i-am spus ca nu mai pot continua astfel si ca voi divorta de el. Nu am intentat inca divortul insa am in plan lucrul acesta.
La catva timp dupa aceea, m-am indragostit de un alt barbat si am avut o aventura. Acest barbat ma iubeste si doreste sa se casatoreasca cu mine, desi am intrerupt relatiile sexuale cu el, recunoscand ca fac un pacat. Simtindu-ma vinovata si nedorind sa divortez, i-am cerut ajutor si sfat sotului meu. El a refuzat sa-mi ofere ajutorul, a spus ca totul este in regula si mi-a sugerat sa fac cum doresc. Atunci m-am hotarat sa ma casatoresc cu celalalt barbat.
Acum, sotul meu spune ca s-a razgandit si ca doreste sa salveze casnicia noastra. Inca traiesc cu sotul meu insa nu simt nimic pentru el, ca sotie. In schimb sunt indragostita de celalalt barbat. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns

Intrebarea ta este atat de dureroasa si de dificila incat o primesc cu inima mahnita. Imi pare rau pentru tine, pentru sotul tau si, in special, pentru copiii tai. Te sfatuiesc sa mai ceri si sfatul altora, al celor care te cunosc pe tine si pe sotul tau, precum si circumstantele in detaliu.

Am sa-mi focalizez raspunsul pe problemele teologice implicate. Nu ai mentionat daca sotul tau este sau nu credincios. Pentru moment, voi presupune ca este. Mai intai, am sa expun cateva aspecte din Biblie si apoi voi incerca sa le explic pe fiecare.

Inainte de divort

Pentru inceput, idealul lui Dumnezeu pentru omenire este o casnicie fericita (Gen. 2:18), nu una nefericita, si in nici un caz divortul. El nu doreste ca oamenii sa aiba parte de casnicii nefericite. In acelasi timp, El uraste divortul (Mal. 2:16). El uraste divortul din cel putin doua motive: este o tradare a celuilalt (Mal. 2:14-16) si este o violare sau o rupere a juramintelor maritale. Dumnezeu trateaza foarte serios tradarea si El ia juramintele in serios (Num. 30). Cu toate acestea, Dumnezeu Insusi doreste sa divorteze atunci cand pacatul sotiei Sale este prea mare (Is. 50:1; Ier. 3:8). Pe de-o parte, deci, divortul trebuie evitat in general si intotdeauna implica pacatul (fie din partea celui care provoaca divortul, fie din partea celui care doreste divortul, fie din partea amandorura). Pe de alta parte, el este uneori justificat, deci nu este intotdeauna pacat sa divortezi.

Continuare in pagina anexa

23.01.2008

Abuzul in familie...

  • Va recomandam sa cititi o ampla si lucida analiza a tendintelor de abuz in cadrul familiei, in articolul cu titlul de mai sus ce poarta semnatura Ligiei Manastireanu : clic aici !

Am stiut ca se va intampla... - de Daniel Branzei

Potential nerealizat in familie

Dupa flacara primei iubiri, in multe casnicii se instaureaza o “epoca glaciara”. Asta nu inseamna ca cei doi parteneri, sotul si sotia si-ar fi terminat bateriile si sunt incapabili sa iubeasca la fel ca altadata. Nu! Inseamna cu totul altceva si anume ca niciunul din cei doi nu-si mai da stradania ca altadata sa-l “slujeasca” pe celalalt. Potentialul este acolo, dorinta nu mai este.
Posibilitatea exista, probabilitatea scade insa odata cu trecerea anilor. Ce-i de facut?
Una din alternative este divortul. Iata o “nazbatie”propusa de germani:
“Dragostea dintre doua persoane dureaza, in medie, 7 ani”, sustine o femeie deputat din Germania, care a facut o propunere legislativa ce a tinut prima pagina a multor ziare. Gabriele Pauli, de 50 de ani, a propus in Parlamentul german demitizarea sintagmei “pana ce moartea ne va desparti” printr-un proiect de lege care prevede valabilitatea casatoriei pe o perioada de maxim 7 ani. Conform proiectului, acesti sapte ani pot fi prelungiti cu o perioada identica, numai in cazul in care ambii parteneri sunt de acord”.

A doua posibilitate ar fi sa “ne intorcem mereu la dragostea dintai”. Secretul in dargoste este sa te indragostesti de mai multe ori, dar de fiecare data .. de aceiasi femeie.
N-am avut dovada palpabila ca asa ceva este posibil (in afara de propria mea casnicie). Am stiut insa ca se va intampla … acolo unde oamenii se manifesta natural, lasandu-si la o parte inhibitiile si lasand vantul noutatii sa alunge cenusa rece de pe jarul care inca mai mocneste sub ea. Am banuit ca o asa ceva se va petrece “in spatiul virtual” si … s-a petrecut.
Sub titlul: “O pereche “on line” s-au inselat unul pe celalalt!”, agentia de stiri “France Presse” a publicat acest mic dar fascinant articol:
Un sot si o sotie care nu si-au dat seama ca “vorbeau” unul cu celalalt pe un site anonim de Internet au inaintat divort. Sana Klaric si sotul ei Adnan, care au folosit pseudonimele “Dragalasa” si “Printul bucuriei” s-au intalnit fara sa-si dea seama intr-o camera de discutii de pe Internet si au petrecut ore intregi destainuindu-si unul celuilalt problemele lor familiale.Ei s-au intelea asa de bine incat au hotarat ca a venit vremea sa se vada si “fata in fata”, asa ca si-au dat o intalnire. Acolo si atunci, … adevarul a iesit la suprafata!
Numai ca, in loc sa-si dea seama ca sunt facuti unul pentru celalalt, asa cum ar fi fost normal, acum cei doi au inaintat divort pe motiv de … calcare a legamantului de la casatorie.
“Ma indragostisem iarasi ca o nebuna. Credeam ca am intalnit in sfarsit omul ideal, marea mea iubire”, a declarat Sana, de 27 de ani. “Asa a crezut si el. Ca apoi sa ne dam seama ca ne-am trezit inapoi in casnicia noastra mizerabila. Ce dezamagire”.
Adnan, in varsta de 32 de ani, a spus: “Nu-mi vine nici acum sa cred ca “dragalasa” care stia sa-mi scrie cuvinte atat de frumoase si cu care m-am potrivit de minune pe Internet era de fapt aceiasi femeie cu care stateam in casa si care nu-mi mai spuse cuvinte frumoase de ani de zile …”
Articol preluat din blogul http://barzilaiendan.wordpress.com

Avortul răneşte, Hristos vindecă

Interviu realizat de Asociaţia Provita Media cu dna Mary Comm, preşedinta organizaţiei „In Our Midst” („În mijlocul nostru”) din SUA

Provita Media: -Doamnă Comm, Asociaţia Provita Media şi-a propus să dezvolte activităţi de consiliere post-avort. Aş vrea să ne prezentaţi, în mare, activităţi de acest fel pe care le coordonează organizaţia dvs.

Mary Comm: - Desigur şi vă mulţumesc pentru posibilitatea de a vă prezenta organizaţia noastră. Ea se numeşte “In Our Midst” şi are un triplu scop: în primul rând, îşi propune să aducă la cunoştinţa Bisericii (trupul lui Hristos) marele număr de creştini, care suferă în tăcere în biserică în fiecare zi din cauza unui avort pe care l-au avut în trecut. În al doilea rând, dorim să educăm clericii şi liderii organizaţiilor despre femeile care au făcut avort - de ce iau această hotărâre - şi despre modul în care avortul le afectează viaţa după aceea. Şi, în al treilea rând, încurajăm şi asistăm preoţii, pastorii şi liderii de organizaţii, pe măsură ce ei încep să creeze un mediu sigur în bisericile lor pentru aceşti oameni. Pentru ca femeile creştine să caute vindecare în urma avortului în biserica lor, aici trebuie să existe un mediu prin mila Domnului, unul care iubeşte şi chiar îi apără pe „păcătoşi” împotriva celor care îi condamnă, cum a făcut Isus în Ioan 8:1-11).Am pus cuvântul “păcătoşi” între ghilimele deoarece cum este scris în Romani 3:23, “Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. (subliniere Mary Comm) Adesea păcatul avortului este tratat ca şi cum ar fi un păcat prea mare ca Dumnezeu să Îl ierte. Adevărul este că avortul este atât un păcat împotriva părinţilor şi a familiei extinse a copilului avortat, cât şi un păcat împotriva copilului însuşi. Deşi cred că Dumnezeu urăşte avorturile, El îi iubeşte pe oameni şi marea Lui dorinţă este ca oamenii să-şi găsească vindecare şi îndreptare în
El. Ne-ar face bine să ţinem minte că în timp ce noi eram păcătoşi, Hristos a murit pentru noi! („Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.”, Romani 5:8)Instruirea oferită de organizaţia „In Our Midst” este pentru cei care au nevoie de o înţelegere a avortului din perspectiva celor care au trecut prin asta cu scopul de a-şi stabili un program propriu de vindecare.

Provita Media: -Ce alte tipuri de activităţi de consiliere post-avort cunoaşteţi, activităţi practicate în SUA?

Continuare in pagina anexa

22.01.2008

Există speranţă pentru o căsnicie durabilă?






Sub titlul de mai sus, cititi si recomandati si altora o remarcabila pledoarie pentru casnicia durabila, intr-un articol scris de Dennis Rainey pentru tinerii sceptici.








21.01.2008

Ce spune Biblia despre divort si recasatorie ?

Întrebare: Ce spune Biblia despre divorţ şi recăsătorire?

Răspuns: În primul rând, indiferent de punctele de vedere pe care le putem avea în ceea ce priveşte divorţul, este important să ne amintim ceea ce spune Biblia în Maleahi 2:16a: “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odată făcut, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă. “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). Dumnezeu este conştient, totuşi, că odată ce căsătoria implică două persoane păcătoase, este posibil ca divorţul să apară între ele. În Vechiul Testament, El a statuat anumite legi cu scopul de a proteja drepturile persoanelor divorţate, în special a femeilor (Deuteronom 24:1-4). Iisus a arătat de asemenea că aceste legi au fost date din cauza inimilor de piatră ale oamenilor, şi nu pentru că asta ar fi fost dorinţa lui Dumnezeu (Matei 19:8).
Controversa legată de permisiunea divorţului şi recăsătoriei conform Bibliei este dată în principal de cuvintele lui Iisus din Matei 5:32 şi 19:9. Expresia “afară de pricină de preacurvie” este singurul lucru din Scriptura pentru care este posibilă permisiunea lui Dumnezeu pentru divorţ şi recăsătorie. Mulţi interpretează această “clauza de excepţie" ca referindu-se la "preacurvia" încă în perioada de "logodnă". Conform tradiţiei evreieşti, un bărbat şi o femeie erau consideraţi căsătoriţi chiar dacă erau angajaţi chiar numai în logodnă. Imoralitatea în perioada de logodnă ar fi putut fi singurul motiv corect pentru a apela la divorţ.
Totuşi, în limba greacă, traducerea în context a expresiei “pricină de preacurvie” are semnificaţia oricărei forme de imoralitate sexuală. Poate însemna concubinaj, prostituţie, adulter etc. Este posibil ca Iisus să fi spus că divorţul este permis numai dacă a fost comisă o formă de imoralitate sexuală. Relaţiile sexuale sunt o parte integrantă a căsniciei încât “cei doi devin un singur trup” (Geneza 2:24; Matei 19:5; Efeseni 5:31). Prin urmare, ruperea unei astfel de legături prin relaţii sexuale în afara căsătoriei poate reprezentă un motiv permis pentru divorţ. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, atunci Iisus a avut în minte recăsătoria în acest pasaj biblic. Expresia “ia pe alta de nevastă” (Matei 19:9) indică faptul că divortul şi recăsătorirea sunt permise numai în condiţiile discutate, indiferent de interpretarea care i se poate da acestui text. Este important să notăm că numai părţii nevinovate îi este permis să se recăsătorească. Deşi nu este menţionat specific în text, permisiunea de recăsătorire după un divorţ este consecinţa milei lui Dumnezeu pentru persoana împotriva căreia s-a păcătuit, şi nu pentru persoana care a comis actul de imoralitate sexuală. Pot exista situaţii când "părţii vinovate" i se poate permite să se recăsătorească – însă textul de faţă nu acoperă acest concept.
Unele persoane înţeleg 1 Corinteni 7:15 ca o altă “excepţie” conform căreia este permisă recăsătorirea dacă un soţ/soţie necredincios(oasă) divorţează de unul(una) credincios(oasă). Totuşi, contextul acestui pasaj nu menţionează recăsătorirea, ci spune numai că un credincios nu este legat să continue o relaţie de căsătorie dacă partenerul de căsătorie doreşte să desfacă această căsnicie. Alţii spun că abuzul (asupra partenerului de căsătorie sau asupra copiilor) sunt motive suficiente pentru divorţ, chiar dacă ele nu sunt menţionate în Biblie. Deşi acestea ar putea să fie motive întemeiate, niciodată nu este înţelept să facem presupuneri dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu.
Uneori ne pierdem în controversa cu privire la condiţiile de divorţ şi recăsătorire din cauza înţelegerii pe care o avem asupra expresiei “pricină de preacurvie”, însă aceasta este o permisiune pentru divorţ şi nu o poruncă de a divorţa. Chiar şi atunci când intervine adulterul într-un cuplu, acesta poate, prin harul lui Dumnezeu, să înveţe să ierte şi să înceapă reconstrucţia căsniciei. Dumnezeu ne-a iertat pentru mult mai multe păcate. Cu siguranţă că noi putem urma exemplul Său şi deci să iertăm chiar şi păcatul adulterului (Efeseni 4:32). Totuşi, în multe situaţii, partenerul nu se pocăieşte şi continuă în fapte de imoralitate sexuală. Este posibil ca la această situaţie să se refere de fapt Matei 19:9. Pe de altă parte, multe persoane se grăbesc să se recăsătorească după un divorţ, chiar dacă Dumnezeu ar putea dori ca ei să rămână necăsătoriţi. Uneori Dumnezeu cheamă o persoană să rămână necăsătorită astfel încât atenţia acelei persoane să nu fie distrasă (1 Corinteni 7:32-35). Recăsătorirea după un divorţ poate fi o opţiune în anumite circumstanţe, însă asta nu înseamnă că este singura opţiune.
Este dureros faptul că rata divorţurilor printre creştinii practicanţi este aproape la fel de ridicată ca şi în lumea necreştină. Biblia arată mai mult decât clar faptul că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) şi că împăcarea şi iertarea ar trebui să fie semnele din viaţa credincioşilor (Luca 11:4; Efeseni 4:32). Totuşi, Dumnezeu recunoaşte că divorţul poate să apară, chiar printre copiii Săi. Un credincios divorţat şi/sau recăsătorit nu trebuie să se simtă mai puţin iubit de Dumnzeu, chiar dacă divorţul şi/sau recăsătorirea nu sunt justificate de posibila motivaţie din Matei 19:9. Adesea Dumnezeu utilizează neascultarea plină de păcat a creştinilor în scopuri pozitive.

16.01.2008

Interviu cu Lazar si Magdalena Gog

Fratele Lazar Gog este pastor in biserica Emanuel din orasul Anaheim, de langa Los Angeles, dar slujirea lui se intinde dincolo de granitele Americii, peste tot in lume unde exista romani. Este casatorit cu Magdalena de 32 de ani, iar Dumnezeu i-a binecuvantat familia cu doi baieti, Flavius si Calin. A terminat Liceul de Muzica din Cluj in 1973, apoi Seminarul Teologic Penticostal in perioada 1976-1980, obtinandu-si licenta la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Teologie Catolica. Masterul i-a fost acordat in SUA, la „Church of God Theological Seminary”, intre anii 1981-1983. Primul doctorat in Teologie Biblica l-a terminat la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga”. De asemenea, in curand va obtine doctoratul la „Oral Roberts University”.

Sunteti o persoana cunoscuta, dar cred ca unii oameni se intreaba cum sunteti in familie si poate doresc sa cunoasca mai mult despre familia dvs. Spuneti-ne putin despre tineretea dvs. Cum v-ati cunoscut? Ce v-a atras unul la celalalt?

Magdalena: Avem 31 de ani de casnicie si 33 de cand ne cunoastem. Eu sunt din judetul Cluj, sotul e din Salaj. L-am cunoscut la nunta fratelui sau mai mare. Eu aveam 23 de ani, iar el 21 de ani. El a fost la Liceul de Muzica in Cluj. A inceput sa lucreze in biserica; la inceput a format un grup de tineri care cantau si mergeau in misiune. Nici prin gand nu mi-a trecut ca se va lega o prietenie. Imi placea felul in care predica, cum recita poezii, dar stiind ca e mai mic decat mine cu doi ani nu mi-am putut imagina. Acum avem 31 de ani de casnicie.

Continuare in pagina anexa



14.01.2008

Din nou, NU avortului !


LASATI COPILASII SA VINA LA MINE...

Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”

Ezechiel 23:45 De aceea oamenii fără prihană le vor osândi, cum se osândesc femeile preacurve, cum se osândesc cele ce varsă sânge; căci sunt prea curve, şi au sânge pe mâini.

Psalmul 139 :13-16 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Psalmul 128 :1,2,3,4 Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui!
Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine. Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.

Dispozitivul intrauterin ("steriletul "IUD") ucide copiii, în timp ce folosiţi IUD, fertilizarea se poate petrece, dar acest dispozitiv nu permite copilului să se "cuibărească" în uter. El moare in primele zile de viaţă. Absenţa sângerării menstruale reprezintă dovada că copilul a supravieţuit şi s-a implantat. Dispozitivul intrauterin îmbolnăveşte femeia, producându-i sângerări, dureri, anemie, supuraţii purulente în uter, în trompele uterine, în abdomen, etc.
La rândul lor, pilulele cauzează multe boli grave, precum cancerul de sân, cancerul uterin, cancerul de piele, infarcturi, flebite, embolii, etc. în timp ce femeia foloseşte orice fel de pilulă "contraceptivă", ovulaţia şi concepţia au loc. Copilul moare de foame, pentru că pilulele deshidratează glandele mucoasei uterine şi scad nivelul de glicogen din endometru. Dacă mama a luat pastila şi ciclul menstrual este totuşi absent, acesta este un indiciu că copilul supravieţuieşte.
Ţineţi minte, avortul nu este permis niciodată. Prin administrare de "depoprovera", de implanturi, prin folosirea diferitelor metode postcoitale, etc., fertilizarea se produce, aceste metode ucigând copiii în mod automat. Viaţa umană începe din momentul conceperii. Aceşti copiii micuţi, abia concepuţi, sunt "cei mai mici" fraţi şi surori ai noştri. Ceea ce facem cu ei este ceea ce facem cu Isus.
Să nu uităm că păcatele de moarte sunt: contracepţia, sterilizarea, avortul, fertilizarea artificială, când concepţia se realizează în afara actului conju­gal (prin inseminare artificială, si fertilizare in vitro). Foarte rar se întâmplă ca copii concepuţi in vitro să supravieţuiască. Ştim că majoritatea dintre ei sunt ucişi sau menţinuţi în viaţă, dar puşi la păstrare în congelatoare. Nu luaţi parte la nici un păcat! Păcatul nu este niciodată o soluţie! Nu permiteţi să vi se facă şi nici nu participaţi în vreun fel la examenul de amniocenteză timpurie sau la alte metode de diagnosticare prenatală, care au drept scop depistarea şi uciderea copiilor bolnavi. Să respectăm sexualitatea umană, la care nu se poate recurge în afara căsătoriei indisolubile, binecuvântate de Dumnezeu. Rugaţi pe Dumnezeu să ne lumineze, ca să vedem ce putem face pentru a proteja valorile morale şi viaţa, atât de periclitate astăzi.

Continuare in pagina anexa

13.01.2008

Eu te iubesc

Un apel pentru viata dinainte de nastere, pentru oprirea uciderii copiilor aflati inca in pantec. O piesa a trupei punctRO care declara : "Condamnam criminalii care ucid oameni de diferite varste, dar legislatiile actuale nu ii au in vedere pe cei care-i ucid pe cei care inca nu au apucat sa vada lumina zilei, ba chiar le creeaza un cadru legal adecvat in care isi pot desfasura activitatea nestingheriti; poate doar glasul celor care inca mai striga: "Nu ucideti pruncii!" ii mai sacaie. Noi NU vom tacea. "

05.01.2008

Sarcina programata!? - de Valentin Dedu

Se poate vorbi despre acest subiect in context crestin? Practica familiile crestine planningul familial? Daca da, o fac acestea cu libertate de constiinta? Pot crestinii sa limiteze numarul de copii in mod intentionat?

La aceasta intrebare trebuie sa raspundem sincer, responsabil si biblic. Problema sarcinii programate da bataie de cap fiecarei familii. Cei mai multi nu au un raspuns teologic la dilema lor, insa in aceasta problema este aproape imposibil sa astepte perspectiva teologica oficiala a bisericii din care face parte. Probabil ca nici nu exista asa ceva, iar daca se adopta un raspuns, de obicei nu are argumente biblice si ancorare in realitate. Cu toate acestea, fiecare familie trebuie sa isi asume o anumita practica. Trebuie sa decidem daca sarcina programata este interzisa sau nu de Biblie. Atat practica, cat si conceptia noastra, nu pot avea decat doua alternative: ,,Da!’’ sau ,,Nu!’’ Problema este de natura decizionala? Esti de acord cu posibilitatea de a controla nasterea, sau nu? Dezbaterea care propune o anumita metoda de contraceptie nu este de natura teologica sau biblica, ci de natura medicala sau culturala?
Discutiile despre metodele de contraceptie pot sa aiba loc numai dupa ce s-a raspuns afirmativ la intrebarea daca sarcina programata este potrivita din punct de vedere bibic. Daca se raspunde negativ la aceasta intrebare, atunci orice discutie cu privire la metode de contraceptie, fie ele abstinenta sau „rugaciunea”, este inutila. Mai mult decat atat, raspunsul afirmativ plaseaza toate metodele de contraceptie pe aceeasi pozitie morala. Nu poti spune ca o metoda este mai biblica decat cealalta. Daca sarcina programata este biblica, toate metodele nu pot fi in afara Bibliei.

Ma vad obligat sa adaug aici un comentariu, ca sa nu fiu inteles gresit. Sarcina programata (contraceptia) nu inseamna avort. Avortul inseamna omorarea (eliminarea) ovulului fecundat, iar crestinii trebuie sa ia in considerare acest aspect atunci cand aleg metoda de contraceptie. Infanticidele sunt contraceptivele care ucid ovulul fecundat in primele ore de sarcina (in acest caz avem de-a face cu avortul). Sarcina programata inseamna o limitare intentionata a posibilitatilor de concepere prin anumite metode.

Cele mai multe situatii pe care le-am intalnit fac parte dintr-un registru al ignorantei; si anume, cele mai multe familii nu au nicio opinie despre controlul nasterii, dar au o practica. Cei mai multi nu abordeaza aceasta discutie intr-un mod deschis, pentru ca sunt tributari unei traditii, pe care, de cele mai multe ori, o neaga prin practica, dar o afirma prin cuvinte. Am asistat la un moment dat la un dialog in care doi „frati” isi exprimau dedicarea de a lupta pentru ceea ce ei numeau „credinta pe care am primit-o”. Unul dintre ei spunea: „Frate, chiar daca noi nu reusim sa implinim, trebuie sa pastram ceea ce am primit!” Nu stiu exact ce au „primit”, insa lupta legalista impotriva posibilitatii de a avea un anumit numar de copii si alte subiecte de genul acesta ii inrobea si pe ei, insa duceau aceasta lupta cu o convingere absurda.

Conceptia conform careia femeia este „mantuita prin nastere de copii”, a dat nastere unei practici abuzive, reducand femeia la o masina de facut copii, fara sa se ia in considerare sanatatea, emotiile si dezvoltarea ei intelectuala. Aceasta conceptie este eretica in esenta ei, pentru ca mantuirea unui om se realizeaza numai prin jertfa lui Hristos, nu prin cat de mult se poate adauga crucii lui Hristos.

Continuare in pagina anexa

„Imi place sa ma intorc acasa!” - de Elvira Lupastean

Un copil a fost intrebat odata: „Ce inseamna caminul?” Acesta a raspuns: „Este un loc unde poti sa te adapostesti cand afara ploua.” Cat de adevarat! In mintea multora, caminul este locul unde poti gasi refugiu, adapostul care ofera protectie pentru fiecare membru al familiei.

Dumnezeu a creat caminul pentru a ne gasi acolo implinirea si pentru a-I aduce glorie lui Dumnezeu prin trairea in cadrul caminului. In Proverbe 24:3, ni se spune: „Prin intelepciune se inalta o casa.” Intelepciunea necesara pentru a zidi o casa, un camin puternic, vine numai de la Dumnezeu. „Intelepciunea care vine de sus este intai curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica.” (Iacov 3:17)
Continuare in pagina ANEXA

04.01.2008

Povestea transformarii unei familii

Interviu cu Felicia si Puiu Heghedus

Stiu ca viata voastra de familie a fost destul de tumultuoasa, dar Dumnezeu a folosit conferinta de familie pentru a o transforma. Povestiti-ne cum a fost casnicia voastra si cum este ea in prezent.

Mai intai, cum v-ati cunoscut?

Am fost sportivi, si eu am venit din Bistrita la Timisoara. Ne-am cunoscut la cubul sportiv, insa pe atunci doar fugitiv. Dupa mai mult de un an am fost invitata de o prietena la biserica, si acolo ne-am intalnit din nou. Atunci mi-a placut de el, dar la baza sportiva nu il suportam. Dupa o luna, ne-am casatorit.

Cum de s-a intamplat asa de repede?

L-am pus la un test… Pe atunci locuiam intr-un apartament din Timisoara. M-a condus acasa, iar eu i-am propus sa intre, dar el a refuzat zicand: „Nu, nu cred ca e bine sa intru la tine in casa de prima oara…”. Dupa aceea, am discutat si ne-am gandit ca e mai bine sa ne casatorim decat sa stam asa. Nu voiam sa stam impreuna daca nu eram casatoriti, mai ales ca atunci incepuseram amandoi sa mergem la biserica. Asadar, in octombrie ne-am cunoscut, iar in noiembrie 1990 am avut cununia.

Continuare in pagina anexa

02.01.2008

Indemn la rugaciune - de Corina Coman

“Familia e cea mai mică biserică.” E un mare adevăr pe care l-am auzit spunându-se într-una din predicile acestei veri. Familia este o biserică…
Prin familie, în viaţa de pe acest pământ, am primit un dar minunat. E modul în care Dumnezeu a hotărât să împărtăşim viaţa unii cu alţii, să trăim împreună. El a creat astfel între noi oamenii cele mai profunde şi mai puternice legături şi nişte relaţii cu totul aparte. Fiecare dintre noi am fost aşezaţi acolo unde Domnul a planificat. El a ales şi a făcut-o cu un scop deosebit şi atribuindu-i o semnificaţie profundă. Într-o lume, în care parcă mai mult ca niciodată familia şi-a pierdut valoarea dată de Cel ce cu atâta dragoste a creat-o, e nevoie de familii la ale căror căpătâi să fie Hristos. E nevoie de case din care în fiecare zi se cheamă numele Domnului, de oameni care împreună cu familiile lor slujesc lui Dumnezeu. Bisericile noastre şi societatea în care trăim au nevoie de familii cârmuite de Dumnezeu.
Pentru formarea unor familii creştine, pline de dragoste, este nevoie de puterea lui Dumnezeu, dar şi de eforturile noastre. Haideţi să începem să ne îngrijim mai mult de cei care ne sunt alături, rugându-ne pentru ei şi pentru relaţiile noastre cu ei.
De asemenea, vrem să-I cerem lui Dumnezeu să ne conştientizeze de importanţa timpului de părtăşie petrecut în odăiţă cu familiile noastre. Ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze familiile şi să le protejeze de atacurile celui rău.
Noi nu am fost lăsaţi pe acest pământ pentru a fi nişte familii oarecare, ci pentru a fi familii care trăiesc pentru Dumnezeu, împreună cu Dumnezeu, prin Dumnezeu şi înaintea lui Dumnezeu.

FAMILIA CRESTINA - vorbeste Luigi Mitoi

Ascultati impreuna, sot si sotie, o scurta expunere a pastorului Luigi Mitoi despre intimitatea familiei crestine. O incursiune biblica asupra vietii sexuale in familie: