Cine reprezinta sexul slab?

La prima vedere, aceasta pare o intrebare oarecum tampa. Doar se stie de secole… barbatul este exponentul sexului tare, iar femeia – sexul slab. Ei bine, toate aceste idei si teorii sunt, intr-un fel, rasturnate de un studiu al profesorului israelian Marek Glezerman, desfasurat in perioada 1995-2006 pe un lot de 66.000 de nasteri la Israel’s Rabin Medical Centre.

Iacata vestea bomba, publicata initial in editia electronica a The Telegraph si preluata de sectiunea “Science” a portalului hotnews.ro:

“Se stie ca barbatii au o viata mai scurta, sunt mai sensibili in fata infectiilor si nu rezista la fel de bine ca femeile in fata bolilor. Cu alte cuvinte, barbatii sunt, de fapt, sexul slab“, a declarat profesorul.

Intr-un studiu prezentat Societatii israeline pentru o medicina diferentiata pe sexe, prof Glezerman afirma: “Barbatii sunt asociati cu riscuri mai mari in perioada neonatala si este mult mai probabil sa se expuna unor comportamente periculoase in cursul vietii”.

El sustine ca aceste dovezi demonstreaza ca medicina trebuie ‘ajustata’ la nevoile specifice ale barbatilor si ale femeilor.

“Este aproape ca si cum barbatii si femeile ar fi specii diferite”, explica profesorul.

“O abordare unica a problemelor cu care se confrunta cele doua sexe este o nedreptate la adresa barbatilor si a femeilor”, isi incheie argumentatia profesorul Marek Glezerman.

Sursa: hotnews.ro

Nimic de zis – la capitolele mentionate in studiul cu pricina, profesorul Glezerman are dreptate. Oricine a asistat la o nastere, “pe viu”, cum se spune, poate confirma ca, daca acest proces ne-ar fi fost incredintat noua, barbatilor, probabil ca specia ar fi disparut odata cu dinozaurii. Insa, pe de alta parte, trebuie sa fim constienti ca sintagma “sexul tare” nu se refera doar la aceste aspecte, ci la toate caracteristicile care denumesc, generic, barbatia: forta fizica, hotararea, orientarea nu spre probleme, cat spre rezolvarea lor, tendinta de a proteja, de a apara, de a face dreptate s.a.m.d.

Concluzia profesorului insa mi se pare de bun simt: suntem extrem de diferiti. Si eu unul ii sunt recunoscator Bunului pentru asta. Pentru ca, asa diferiti cum suntem, putem alcatui un intreg, un cuplu complet. Iar acesta este inca un argument in favoarea familiei traditionale, nu al aiurelilor moderne. Pentru ca, sa nu uitam, la inceput, Dumnezeu i-a creat pe Adam si pe Eva, nu pe Ion si pe Marin…

Sursa : Jurnalul sarbului

Lucrarea Family Life – Alege Viata

Numele meu este Claudia. Sunt un copil al Domnului. Am un băiat de 13 ani. Nu ştiu ce să fac ca să ne putem înţelege? M-am rugat Domnului să-mi dea răbdare şi înţelepciune, dar aş avea nevoie de un sfat. Am încercat să-i vorbesc ca unui prieten, am încercat şi celelalte metode (am ridicat tonul la el şi altele) dar nu dau roade încă. Ştiu că Domnul lucrează şi în inimioara lui, dar şi la inima mea. Mă doare că nu mă pot înţelege cu el şi nu am pace când ştiu că plec de la muncă şi trebuie să mă duc acasă şi găsesc aceeaşi atmosferă. Îţi mulţumesc că mă asculţi. Domnul să te binecuvânteze!“ (un e-mail de pe site-ul: www.everystudent.com)

Acest strigăt după ajutor nu este singular.
Aceeaşi nevoie o întâlnim şi în alte familii care sunt surprinse de schimbările care apar în viaţa copiilor lor în perioada adolescenţei.

Conferinţa „Părinţi – Adolescenţi“ a fost un răspuns la acestă nevoie de ajutor. Pe lângă faptul că părinţii s-au rugat pentru adolescenţii lor, au învăţat să-şi cunoască copiii mai bine, să înţeleagă problemele cu care aceştia se confruntă şi cum ar putea fi alături de ei, încurajându-i, fără a-i face să se simtă controlaţi. Adolescenţii au lucrat la un plan personal de dezvoltare pentru a deveni prieteni mai buni, a deveni mai responsabili şi a avea o ţintă spre care să se îndrepte în viaţă. A fost un timp de încurajare şi de lucru la paşi practici de îmbunătaţire a relaţiilor dintre părinţi şi adolescenţi.

Mariana, una dintre mămicile participante, mi-a spus că după conferinţă a încetat să-l mai bată la cap pe băiatul ei cu întrebări şi că a început să-l asculte mai mult. Schimbând felul de a comunica cu el, mai ales în ce priveşte şcoala şi relaţiile lui, ea a constatat că a început să afle mai multe despre problemele cu care el se confruntă şi a putut să-i fie de ajutor mai mult decât înainte. De asemenea, a schimbat şi felul de a lua decizii în familie. Acum îl implică şi pe băiatul ei în procesul luării deciziilor. Băiatul ei se simte mai ascultat şi mai implicat în viaţa de familie, iar asta a dus la îmbunătaţirea relaţiei dintre ei.

Rugaţi-vă pentru o extindere a acestui tip de conferinţe, care aduc un raspuns la nevoia multor parinţi şi care poate fi o oportunitate pentru cei nemântuiţi de a auzi Evanghelia.

Adi şi Cristina Tănase
Coordonatorii lucrării Family Life
Tel. 0740 124.626,
e-mail: tanaseacama(a)yahoo.com

Sursa: Noutati din Misiunea Alege Viata – mai 2009

Cand si pentru ce sunt copiii... responsabili?

Eu fac parte dontr-o generatie de critica. In cei 24 de ani jumate cit am trait in Romania, sub paza si invatatura sanatoasa a comunismului am auzit despre critica si autocritica in mod zilnic. Dupa parerea lor…critica era “mistria” cu care se construia o societate “inaintata”…sa ajunga pe “culmile”…va amintiti? De la fasa la barba alba eram cu totii indoctrinati. Daca erai femeie de sevici, soim al patriei sau Doctor Docent Conferentiar “Injiner”Culita a lui Balalau…asta auzeai toata ziua. Critica n-a produs niciodata nimic decit minie…, razbunare…atitudine negativa…nervi si amintiri urite.

Daca stai toata ziua cu gura pe copil si nu mai stii sa spui decit fraze care incep cu “sa nu”…n-ai facut nimic decit sa-i terorizezi si de la o vreme nici nu mai asculta. Mi-am amintit ca intr-un film am vazut o mamica care i-a spus fiului ei destul de mititel, dar suficient de mare sa priceapa ce zice ea, sa nu umble la sticla cu lapte, ca-i toarna ea in pahar. Cred ca banuiti ca prichindelul a facut exact invers. Welll…laptele pe jos deja…mamica s-a pus linga el si au inceput si s-au jucat pe linoleu cu laptele varsat…au facut figurine de lapte acolo…s-au zbenguit in laptele ala…dupa care, i-a pus in mina o cirpa si i-a aratat cum sa curete. I-a aratat ca exista consecinte, i-a aratat ca e responsabil de urmarile greselii si a neascultarii. Nu a zbierat la el…nu l-a amenintat sau criticat…ci i-a spus ca asta-i consecinta si... l-a pus la treaba.

Imi dau seama ca in privinta asta am facut citeva greseli majore crescindu-mi copii. Cind erau mici eram tot cu ochii pe ei si ii feream sa faca greseli. Iar daca le-au facut, eu saream ca arsa si eram in genunchi sa curat si uneori nu in cea mai buna dispozitie ci...catranita rau citeodata. Fetele mele au ajuns sa invete mult prea tirziu ce inseamna sa platesti un pret pentru o gresala facuta, pentruca eu m-am interpus mereu si nu le-am lasat sa gresasca sau nu le-am lasat sa plateasca ele pretul greselii. Nu uitati…cu cit cresc cu atit greselile sint mai grave si cu atit devine mai greu si mai inconvenient sa “repari” o gresala…sqau sa ii obligi sa-si asume chiar raspunderea. Si uneori si sa vrem nu mai putem nici sa-i ferim de greseli si nici sa le acoperim sau sa le “rezolvam” noi toate prostiile sau problemele ce le creaza. Si daca continuam sa intervenim in felul asta nu vor invata sa fie responsabili niciodata. Si ce lectie nemaipomenit de importanta este lectia responsabilitatii!!!

Daca ar fi sa incep sa fiu din nou mamica unui prichindel…l-as avertiza inainte de a face o gresala, dar daca gresala nu este capitala…si nu-i viata lui in joc, l-as lasa sa gresasca…si n-as face caz, n-as tipa si nu m-as demonta toata de gresala lui…ci l-as face la urma sa se puna in genunchi si sa stearga laptele…sau sa adune cioburile…sau sa fie o vreme fara obiectul pe care l-a spart din neglijenta sau nepasare sau neascultare. Copii trebuie sa invete ca exista consecinte pentru orice lucru. Lectiile astea mici vor fi invataturi mari odata. Iubiti-va copii si nu-i criticati tot timpul…purtati-va cu blindete chiar si cind gresesc dar aratati-le ca orice gresala are consecinte si facetii sa fie responsabili de toate actiunile lor.

Astept reactiile dumneavoastra…n-oi fi eu "guru" in privinta asta; si am facut destule greseli ca parinte…intrebati numai pe Deb si pe Laura, ca o sa va spuna.

Sursa : Pe ganduri

Familie si responsabilitate

Familia este foarte importanta pentru mine. Am motivele mele…

Parintii mei s-au despartit cand aveam numai doi anisori. Au luat-o pe drumuri separate. Mama a trait un calvar cu Jan in casa. Niciodata nu am putut sa-i spun „tata”. Nu am avut frati. Am aflat apoi ca am de fapt un frate, Alin, din partea tatalui, mai mic cu vre-o doi trei ani ca mine. Pe la paisprezece ani am plecat de acasa vrand sa fac ceva cu viata mea. Pentru mai bine de doi ani am facut sport, kaiac-canoe. Singur, departe de casa, m-am maturizat cam fortat. Cand m-am intors maica-mea a plecat sa lucreze in Italia, apoi in Anglia. Este stabilita acolo de vre-o cinci ani. Am vazut-o de vre-o doua, trei ori in cinci ani. Si tot de atatia locuiesc singur. Desi am avut-o pe ea si ea m-a avut pe mine (nu intru in detalii), ce am avut noi, nu se incadreaza in modelul traditional al familiei, asa cum o percep eu. Sunt intristat, pentru ca si ea isi dorea altceva, ceva mai mult, ceva de care nu a avut parte.

Poate ca de asta familia este foarte importanta pentru mine. Si eu vreau acel ceva. Si vreau sa devina o realitate. Vreau sa apuc pe o alta cale. O cale pe care Dumnezeu sa mi-o indice. Vreau sa am o familie sanatoasa in care Dumnezeu sa fie onorat. As vrea ca Laura sa se bucure de mine, sa fie fericita, sa fie mandra de mine. As vrea sa-mi vad copiii sanatosi, fericiti, sa imbratiseze viata cu tot avantul.



Ma gandeam la aceste lucruri intr-o dimineata, saptamana aceasta, in timp ce il citeam pe Max Lucado. A atins o coarda sensibila in mine . Vorbea de David si de felul in care acesta a esuat in familia sa. Falimente peste falimente. Familia nu a constituit prioritatea sa cea mai inalta. Iata ce se intreaba Max Lucado.

„Cum ti-e casnicia?…

In ziua nuntii tale, Dumnezeu ti-a imprumutat opera Lui de arta: o capodopera mestesugit fasonata si alcatuita cu precizie. Ti-a incredintat o creatie unica. Pretuieste-ti sotia. Cinsteste-ti sotul.

Lui David i-a scapat acest lucru. El colectiona neveste de parca ar fi fost trofee. Isi vedea sotiile ca pe un mijloc prin care sa obtina placere, nu ca pe o parte a planului lui Dumnezeu. Nu repeta si tu greseala lui.

Fii deplin loial de un singur partener. Deplin loial. Nici macar nu te uita de doua ori la altcineva. Fara ocheade. Fara tachinare. Fara zabovire la pupitrul ei sau poposire in biroul lui. Cui ii pasa daca dai impresia ca esti o persoana grosolana sau puritana? Ai facut o promisiune. Respect-o.

Si, in timp ce faci asta, hraneste copii pe care ti-i da Dumnezeu.

Cum stau lucrurile cu copii tai?

In peisajul societatii noastre apar din loc in loc eroi tacuti. Ei nu poarta decoratii pe piept si nu pupa trofee; ci sunt decorati cu voma de bebe si pupa buba. Nu ajung pe prima pagina a ziarelor, insa cos tivuri, verifica schite si stau pe tusa. Nu le vei gasi numele pe lista candidatilor pentru Premiul Nobel, insa le vei gasi pe listele de asteptare a copiilor la sfarsitul cursurilor, pe listele de transport in comun pentru copii si pe listele invatatorilor de studiu biblic. Ei sunt parinti atat prin sange, cat si prin fapta, nume si program. Eroi. Nu sunt invitati la emisiunile de stiri. Dar e in regula. Deoarece sunt chemati de copii lor..Sunt chemati „Mama”. Sunt chemati „Tata”. Iar aceste mame si acesti tati, de departe mai valorosi decat toate organele executive si toti legislatorii de la vest de Mississippi, tin in mod discret lumea laolalta.

Numara-te printre ei. Citeste-le carti copiilor tai. Joaca-te cu ei cu mingea cat mai poti si cat vor ei sa o faci. Fa-ti un tel din a urmari fiecare meci in care joaca, a citi fiecare compunere pe care o scriu si a asculta fiecare recital pe care-l dau.

Copii scriu cuvantul dragoste doar cu patru litere. TIMP. Nu doar timp de calitate, ci si timp de orice fel, timp mort, orice timp, tot timpul. Copii tai nu sunt hobby-ul tau; ei sunt chemarea ta.

Partenerul tau nu este trofeul tau, ci tezaurul tau.

Nu plati pretul pe care l-a platit David. ”

Max Lucado – „Infrunta-ti uriasii”

Sursa : Marius Zarnescu

Cand vrei sa preiei stafeta

Ca tata, eu duc stafeta pentru fiica mea. Imi aduc aminte de ziua in care s-a nascut Laura si de perioada in care o tineam in brate cand febra ii era atat de mare, incat isi dadea ochii peste cap. Imi amintesc de vremea cand si-a rupt degetul la usa masinii si am strans-o in brate. Imi amintesc de vremea cand a primit un rol important in sceneta de la scoala si am repetat impreuna replicile de mai multe ori. Imi amintesc cum repetem impreuna tabla inmultirii inainte de testele mai grele.

Cand mingea de volei i-a cazut la picioare de trei ori la rand in intalnirea de familie, am strans-o pe Laura in brate ca sa-si ascunda lacrimile la pieptul meu in timp ce suspina: “Cu totii cred ca nu sunt buna de nimic”. Am stat langa ea tot restul zilei aparandu-i onoarea si aparand cu vijelie o alta eventuala lovitura impotriva “dragei” mele.

Continuare in Resurse Crestine

Mami

"Mami"-
a fost primul cuvant pe care l-am rostit; Cel care m-a iubit si ma iubeste cel mai mult mi-a daruit aceasta scumpa mamica pentru a putea trece mai usor prin viata.. El a stiut motivul, iar mami si-a facut si-si indeplineste cu multumire rolul. Deseori credeam ca nu ar dori sa-mi satisfaca ‘mofturile’, dar dupa ce asteptam cateva clipe, vedeam cat de inteleapta a fost prin decizia luata in dreptul meu.

Ea a fost si este cea care mi-a spus intaia data ca eu sunt obiectul dragostei lui Dumnezeu; ea s-a aplecat la nivelul meu de gandire si m-a inteles atunci cand plangeam; m-a ajutat sa gasesc pacea in iertarea Domnului Isus..

Ea mi-a aratat Biblia si cat de mult iubeste El lumea.. Ea s-a rugat alaturi de mine, m-a invatat sa-I multumesc Lui si sa-L laud.. intotdeauna imi voi aminti cu drag de raspunsurile lui Dumnezeu la rugaciunile noastre.

Acum, mi-e dor de mami..

Sursa : http://pollianna.wordpress.com

Iarna demografică sau valorile familiale tradiționale și economia

In 21 noiembrie 2008 a avut loc premiera in limba romana a documentarului de valoare internationala Iarna Demografica (Demographic Winter). Asa cum anuntam la momentul acela in Informatia familiei (clic!) , premiera a fost organizata de Alianta Familiilor din Romania si Asociatia Pro-Vita Bucuresti.

Iarna Demografica dezbate un subiect foarte important si de actualitate: declinul speciei umane ca urmare a practicii avortului, gender selection, si al family planning. Puteti urmari acest documentar aici : Marius Cruceru