Se apleca cu stangacie si lua in manuta o pietricica pe care o studie indelung. Apoi o stranse in pumnul lui mic si porni mai departe. Iata, o noua pietricica si langa ea o petala de dalie smulsa ieri, fapta acompaniata de tonul dojenitor din glasul mamei. Hmmm, ce sa fac cu cealalta pietricica interesanta? Se gandi cateva secunde si realiza ca cealalta manuta era libera. Lua pietricica cea noua si cu o privire concentrata incerca sa patrunda dincolo de invelisul tare de roca. Micul mineralog pastra si cealalta pietricica in pumnisorul liber si cu un nou avant porni la drum in cautarea altor lucruri interesante. Surprinsa am observat ca melcul curajos care se pornise de vreo juma’ de ora sa traverseze cararea, avansase intre timp aproape zece centimetri. I l-am aratat lui Mihai si i-am cantat incetisor: “ Melc, melc, codobelc, scoate coarne bouresti...” Lui Mihai ii place cantecelul acesta.[...]
Lumea a devenit mult mai detaliata iar ritmul ei e mai agale de cand am devenit mamica. Daca inainte treceam in viteza pe langa pietre, melci si alti reprezentanti ai lumii care nu cuvanta, acum, cu pasi mici si ochii mari privim impreuna, mama si fiu, o lume care dintr-o data a devenit semnificativa pentru ca e aici, in ograda noastra si pentru ca poate fi explorata. Cu stangacie, invat din nou sa stau pe vine ca sa vad din ce e facuta lumea, invat de la fiul meu sa privesc cu uimire si bucurie pietricele, buburuze, melci, papadii etc. In strafundul inimii mi se face dor dupa turele in “forta” cu multa adrenalina si informatie noua si proaspata pe autostrazile vietii spre tinte clare, bine definite si convingatoare. Acum, tinta a devenit indepartata iar inaintarea spre ea molcoma. Nu mai sunt actor sunt spectator. Tensiunea si alerta actiunii a fost inlocuita de pacea si linistea contemplarii. Am nevoie de asta acum. Multumesc, Doamne.
Sursa : CAFENEA - AERCURAT.com
