Atmosfera caminului

Caminul este centrul tuturor activitatilor. Societatea este alcatuita din familii si este ceea ce capii de familie o fac sa fie. Din inima "ies izvoarele vietii", iar inima comunitatii, a bisericii si a natiunii o constituie caminul. Bunastarea societatii, succesul bisericii, prosperitatea natiunii, toate depind de influenta caminului.

Avantul sau declinul viitorului societatii va fi determinat de obiceiurile tinerilor care cresc in preajma noastra. Daca tinerii sunt educati, iar caracterele lor sunt modelate in copilarie avand in vedere deprinderile sanatoase, stapanirea de sine si cumpatarea, influenta lor in societate va fi ca atare. Daca sunt lasati neinvatati si necontrolati, iar urmarea va fi incapatanarea, indaratnicia, necumpatarea in pofte si pasiuni, la fel va fi si influenta lor in societatea in formare. Prieteniile pe care le cultiva acum tinerii, obiceiurile pe care le formeaza si principiile pe care le adopta ei acum constituie indicatorul starii societatii pentru anii care vin.

Un colt de cer. Caminul ar trebui sa fie ceea ce implica acest cuvant. Ar trebui sa fie un mic colt de cer pe pamant, un loc in care sentimentele sa fie cultivate cu grija, si nu inabusite. Fericirea noastra depinde de felul in care cultivam dragostea, impreuna simtire si adevarata curtoazie unii fata de altii. Un colt de cer este acel camin in care domneste Duhul lui Dumnezeu. Daca este implinita vointa lui Dumnezeu, sotul si sotia se vor respecta reciproc si vor cultiva iubirea si increderea.

Importanta atmosferei din camin. Atmosfera pe care o degaja tatii si mamele umple intreaga casa si este simtita in fiecare domeniu al caminului.

Continuare in pagina anexa

Binecuvântările şi Pericolele Canadei - Viaţa de familie - de Pastor Ioan Szasz

Cei mai reali suntem în singurătatea noastră. Acolo nu putem ascunde nimic, pentru că ceea ce suntem în ascuns, aceea suntem, de fapt. Apoi, adevărata noastră identitate, adevăratul nostru caracter, se descoperă în familie. Acolo ne bucurăm cel mai liber, acolo plângem cel mai des, acolo răbufnim în nemulţumirile noastre şi tot acolo ne formăm spiritual cel mai eficient. Este adevărat.. Nu la Biserică ne formăm spiritual cel mai eficient, ci acasă, în familie!!!

Explicaţia este simplă: prima noastră biserică nu este RCF sau oricare alta, nu este biserica unde eşti scris ca membru, ci ACASĂ. Familia este prima ta Biserică. Nu putem să avem pretenţia ca biserica la care mergem, în care slujim, în care suntem parte activă, să arate mai bine decât Biserica noastră de acasă. Cei care au o asemenea pretenţie, sa-mi fie cu iertare, sunt ipocriţi.

Acesta este motivul pentru care diavolul are o ţintă predilectă: FAMILIA! El ştie că acolo ne sunt depozitate toate resursele noastre fizice, emoţionale şi spirituale. Ştie că acolo se formează sau se rupe lanţul seccesiunii şi a formării spirituale a generaţiilor care vin. Ştie că o lovitură reuşită în familie are victime multiple: părinţii, copiii, bunicii şi celelalte familii înrudite. Tocmai de aceea Domnul Isus pune mai presus de orice, imediat în spatele Împaratiei, familia.

Unii consideră ca Isus a neglijat familia prin afirmaţia că suntem vrednici de Împaratie doar dacă putem renunţa la familie. De fapt, interpretarea trebuie înteleasa astfel: familia este forţa imediat în apropierea Împaratiei şi ea ar putea să-I facă cel mai puternic competiţie. Prin această afirmaţie Domnul a pus în valoare puterea familiei şi importanţa ei.

Care sunt cele mai frecvente pericole pe care le-am identificat în viaţa de familie, aici în Canada?

Timpul - ritmul de viaţă este atât de alert, atât de aglomerat, încât, oricând se poate găsi o altă opţiune decât familia.

Sistemul de valori - trebuie să recunoaştem că există o presiune imensă asupra copiilor prin ceea ce li se inoculează prin sistemul educaţional faţă de ceea ce am dori noi ca ei să devină.

Nu în ultimul rând, o inversare a conceptului de autoritate spirituală în cadrul familiei. Mişcarea feministă şi altele asemenea lor, au un efect dezastruos asupra familiei.

Suntem chemaţi să păzim familia, pentru a fi binecuvântaţi în ea.

Vrei să fii soţia mea?

Îmi amintesc de câte ori mi-am făcut curaj să pun această întrebare celei care acum îmi este soţie, Cora.
Era o întrebare simplă. De ce atâta emoţie totuşi?
Probabil că nu ştim ce vom face în cazul în care răspunsul este negativ! Nu avem planul B! Eu cel puţin nu aveam!
Eram 100 % sigur de răspuns.
Serios acum, ce spui dacă răspunsul este “nu vreau”?
????

Citeste intregul articol in Ambasadorul

Creşterea băieţilor

Meg Meeker este medic pediatru şi autoarea cărţii „Boys should be Boys.” Printre altele, ea afirmă că unul dintre secretele creşterii de fii sănătorşi este credinţa în Dumnezeu şi religia. Cu toate cărţile citite de părinţi cu privire la creşterea copiilor, cu tot ajutorul căutat la psihologi şi profesionişti, cu toată tehnica folosită pentru limitarea intrării răului în viaţa fiilor lor (cum ar fi v-chip sau dispozitivul care blochează canalele sau emisiunile TV care au conţinut murdar, sau cum ar fi filtrele de porno folosite pe computere), religia rămâne ca alternativa cea mai bună pentru creşterea unor băieţi buni.

Băieţii care provin din familii în care creştinismul este important, sunt mai puţin în pericol de a folosi alcool, de a fuma, de a consuma droguri sau de a trăi o viaţă sexuală promiscuă. Meeker arată de ce este „folositor” Dumnezeu pentru creşterea băieţilor:

1. Nădejdea. Dumnezeu este cea mai bună sursă de nădejde. El are avantaje faţă de orice altă sursă de nădejde, pentru că Dumnezeu este fără limite, El nu va muri, El nu va abandona pe cei ce se încred în El.

2. Dragostea. Dumnezeu este singura şi cea mai mare sursă de iubire necondiţionată.

3. Adevărul. Toţi oamenii vor să cunoască adevărul. Descoperirea adevărului în timpul căutării răspunsului cu privire la existenţa lui Dumnezeu va deschide mintea unui băiat cum nimic altceva n-o poate face.

4. Harul. Băiatul va face greşeli. El trebuie să ştie că atunci când greşeşte, poet veni la Dumnezeu pentru a găsi înţelegere, iertare şi pentru a putea să aibă un nou început. De câte ori părinţii sau societatea nu mai au har, Dumnezeu rămâne plin de har.

Cartea Dr. Meeker arată cum prin oferirea scutului credinţei în Dumnezeu băieţilor lor, părinţii îşi protejează copiii şi-i cresc pentru a deveni bărbaţi buni.

Sursa : Perspective Crestine

Sunt copiii o ameninţare globala? Marea dorinţă liberală care aduce moartea loveşte din nou

Malcolm Muggeridge, un observator înfocat al secolului 20 şi al ororilor acestuia, obişnuia să vorbească despre „Marea dorinţă liberală care aduce moartea”. De-a lungul anilor, Muggeridge a apelat la această explicaţie în privinţa mai multor chestiuni neclare, în special acceptarea liberală a avortului. Dacă ar fi în viaţă în prezent, ar vedea cu siguranţă această dorinţă de moarte împlinindu-se în 21 Aprilie 2008, data ediţiei ziarului USA Today.

În rubrica sa periodică din ziar, Oliver „Buzz” Thomas pune întrebarea:

„E posibil ca religia noastră să ne ucidă?” Preocuparea lui principală este ecologică şi tonul său se doreste a fi apocaliptic. „Cu toţii ne amintim de azteci”, ne atenţionează Thomas. „Unii spun că religia lor, cu înclinaţia lor spre violenţă şi sacrificiu uman, a jucat un rol esenţial în distrugerea civilizaţiei lor. Noi, cei moderni, suntem mult mai sofisticaţi, desigur, dar dacă persistăm în unele dintre practicile noastre religioase, ne putem îndrepta în aceeaşi direcţie cu paşi mărunţi.”

Citeste intregul articol in Al Mohler in Romanian

“El m-a dus în casa de ospåt” (Cântarea Cântarilor 2:4)

Desi bine stiut cå aceastå carte poeticå prefigureazå in mod primar dragostea råmasitei credincioase a lui Israel pentru Cristos (adevaratul Solomon), totusi, si relatia dintre Cristos si Bisericå poate fi intrevåzuta în paginile poetice, iar sub aspect personal sunt fragmente de text pline de invåtâminte pentru familiile crestine. Fratele I. S. a prezentat acum 27 ani, versetul de mai sus, ca ilustrånd viata normala a unei familii crestine. Am avut privilegiul sa iau atunci câteva note, al cåror rezumat îl redau mai jos

Expresia “El m-a dus în casa de ospåt” se poate potrivi si pentru sotia credincioaså si pentru sotul credincios: ce bine ar fi ca, dupå ani de convietuire fericitå impreuna, sotii så poatå spunå, unul despre celâllat: “El (ea) m-a condus in casa de ospåt”:. Viata unei familii crestine, cu toatå rutina ei curentå (caså, serviciu, copii, relatii sociale) nu este doar un moment singular de ospåt, ci este o tråire continuå în bucurie.

Versetul spune “El m-a dus în casa de ospåt”. Cine este El? Este, fårå îndoialå, Domnul Isus, Cel ce ne-a mântuit, care ne conduce în viata noastrå pe pamânt si care - asa cum spune la Ioan 14, ne pregâteste un loc în casa Tatålui. Numai Domnul Isus are atributul ca, în timpul cålåtoriei nostre pe påmânt så ne conducå în casa de ospåt. El då celor ce se laså condusi de El, viatå din belsug.

“M-a dus” - înseamnå supunere deplinå: så fiu unde må duce El. Un amanunt însemnat pentru cei ce se laså dusi de El - merg cu El, “pas cu pas”. Niciun pas fårå Isus. Sfarsitul versetului oferå un semn distinctiv al celor dusi în casa de ospåt. “Si dragostea era steagul fluturat peste mine”. Dragostea lui Dumnezeu revelatå în Cristos si în Jerfa Lui, infinitå, neschimbabilå, neconditionatå, activa då perfum si substantå ospåtului. Sotii credinciosi, toti membrii unei familii crestine, sunt chemati så tinå sus acest steag al dragostei. Viata de famile poate fi o viatå continuå de ospåt la unbra staegului atotbiruitor al Dragostei lui Dumnezeu aratatå în chip desåvarsit la Cruce.

Note luate de S. Constantinescu

Sursa : He is able

CASATORIA - de Alexandru Chereches

“Însă dacă te însori nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri şi eu aş vrea să vi le cruţ” (1Corinteni 7,28)

După terminarea armatei, orice tânăr se gândeşte la căsătorie. Căsătoria este un act solemn, încheiat între un bărbat şi o femeie, care se învioesc să convieţuiască împreună, pentru a constitui o familie; a naşte şi a creşte copii, prin care se înmulţeşte şi se perpetuiază omenirea. Ajungând la vârsta hotărâtă de Dumnezeu pentru căsătorie, am început să mă gândesc la felul cum se va împlini această lucrare. Citind în Biblie, “am să fac un ajutor potrivit pentru el” (Genesa 2,18) , am înţeles din aceste cuvinte că Dumnezeu se ocupă de problema partenerului de viaţă al fiecărui om şi mi-am zis, “Dumenzeu îmi pregăteşte soţia şi tot El ne oferă prilejul de a ne cunoaşte şi căsători. Dar cum o voi cunoaşte pe partenera mea de viaţă şi unde să o caut? Dumnezeu mi-a vorbit prin aceste cuvinte: “Isus a răspuns: nu sunt doisprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că nu are lumină în el.”(Ioan11,9-10). De aici mi-a venit gândul să umblu numai ziua, nu şi noaptea pentru că am văzut prea multe familii care s-au poticnit după căsătorie, pentru că au umblat noaptea:”dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii” (1Ioan2,11). Întunericul prezintă păcatul, iar lumina înseamnă neprihănire: “şi am văzut că întelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cât este mai de folos lumina decât întunericul.”(Eclesiastul 2,13).

Am înţeles că, pentru a nu mă poticni, am nevoie de înţelepciune şi de lumină. Ziua se vad lucrurile altfel decât noaptea, chair dacă folosim felinarul. Tineri care au umblat în întuneric ca să nu-i vadă nimeni, au fost văzuţi în timpul zilei cum nu era bine. Am văzut tineri umblând noaptea şi făcând o nuntă ca-n poveşti, cu angajaţii lui Satana la dispoziţia lor. Dar nu după multă vreme îi vedeai singuri, pe furiş, umblând pe la tribunale, implorând divorţul, motivând şi spunând, “eu nu am ştiut cutare şi cutare lucruri”. De ce nu au ştiut? De ce nu au vazut? Pentru că au umblat noaptea.

Continuare in pagina anexa

O zi a Barbatilor

Păcat că în legiferarea Zilei Bărbatului, adică cea de 5 mai, s-a implicat o companie de bere. Asocierea care se face, astfel, şi poate nu fără justificare dacă aşa stau lucrurile, va fi între bărbat şi băutură. Ce ar fi mai rău, între bărbat şi lipsa de luciditate.

Personal, nu mi se pare o idee rea aceea de a exista o zi a bărbatului în calendar. Unora le place să glumească pe seama asta, spunând că bărbaţii vor să fie egali cu femeile, care au 8 Martie (aşa am avut pretext să schimb imaginea blogului o zi). Una peste alta, ideea în sine e bună. Felul în care ştiu românii să o pună în valoare, însă, …. Ei bine, aceasta e o cu totul altă poveste. Sărbătorim până cădem sub masă. S-o fi văzând mai bine realitatea de acolo. Sau o fi bucuria mai deplină atunci când nu suntem treji.

Anul acesta nu a reuşit să se legifereze 5 mai. Poate la anul, când nu vor fi parlamentarii ocupaţi cu alegerile. Însă o sărbătoare se poate marca şi fără declarări, strigări, semnături, băuturi.

Continuare in Timposibil

Ziua tatalui

“Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvantat …” Genesa 28:1

In vremurile bibliei, exista obiceiul ca tatii sa-si aseze mainile pe capetele fiilor si sa rosteasca anumite promisiuni, trecand astfel binecuvantarile de la o generatie la alta. De aceea “Isaac l-a chemat pe Iacov si l-a binecuvantat” si de aceea Iacov si-a binecuvantat nepotii inainte sa moara. (Vezi Genesa 48:10-14) Poate timpurile s-au schimbat, insa un principiu ramane constant: copii fara tati iubitori si participanti la educatia lor, isi petrec de obicei vietile cautandu-si sentimentul identitatii si stimei de sine. Tot mai multi il descopera in compania vanzatorilor de droguri, anturajelor rebele si gastilor de cartier. In loc sa-si exploateze potentialul daruit de Dumnezeu, devin definiti si etichetati de un stil de viata - “fugar”, “condamnat”, “scandalagiu”, “dependent”. Inainte de a fi impuscat, in 1996, cantaretul rap Tupac Shukar, cunoscut pentru violenta versurilor sale, a spus: “Nu mi-am cunoscut niciodata tatal … stiu sigur ca avand un tata as fi fost mai disciplinat … mai increzator. Mama nu te poate calma … asigura ca totul este in regula … si nu-ti poate arata ce inseamna barbatia. Ai nevoie de un barbat pentru a sti cum sa fii unul.” Cand un barbat a fost adus in fata lui Isus pentru a fi vindecat, inainte de a-i ierta pacatele sau a-l vindeca, El l-a numit “fiu” (Marcu 2:5). Nu i-a spus: “Trebuie sa-ti indrepti comportamentul” sau “Trebuie sa faci mai intai ce vreau Eu sa faci”. A stabilit o relatie cu acel om aratandu-i iubire si acceptare. Ca tata, si tu trebuie sa faci la fel. Singura modalitate prin care iti vei castiga copiii pentru Cristos, este sa-i iubesti si sa-i accepti asa cum sunt, fara conditii si fara a-i condamna.

Sursa : bpznouasperanta.ro

Ziua Tatalui

Cum a inceput sa fie sarbatorita aceasta zi e destul de interesant, si fiind tata, ma avantajeaza sa stiu ca si noi suntem amintiti.
Poate pentru a intra in ton cu aceasta “sarbatoare” doresc sa va relatez o povestire care cred ca e una reala…
Se spune ca un baiat de abia implinise varsta de 18 ani si isi luase carnetul, ca intr-o seara, a cerut voie tatalui sau sa se foloseasca de masina, nou nouta, pentru a-si impresiona prietena. Seara a fost nemaipomenita, masina mergea perfect, si el se dovedea a fi un sofer priceput. Pana si prietena, in momentul in care a fost dusa acasa, a fost impresionata. Pentru a face povestea mai scurta, vreau sa va spun ca pe drumul spre casa, simtind ca poate controla masina, a vrut sa vada cat de repede merge, si in viteza lui nu a vazut la timp cum o masina din fata frana. Si, desi a franta, nu a reusit sa evite impactul. Rezultatul… masina nou nouta era lovita. Politia a fost chemata, si in momentul in care tanarul nu stia ce sa faca, politia i-a cerut actele masinii. Ce va spune tata, se gandea el, in timp ce deschidea torpedoul masinii. In momentul acela din torpedou a cazut o hartie, pe care cu un scris grosolan barbatesc se aflau urmatoarele cuvinte: “In caz de accident, fiule adu-ti aminte ca eu te iubesc pe tine, nu masina”.
Cateva ganduri cu care textul ma provoaca:
1. Alegerile ne afecteaza viitorul.
In fiecare zi noi luam diferite decizii. Si deciziile noastre ne afecteaza viata. Chiar si cei care cred in predesitnatie, sunt pusi putin in incurcatura, cand vad cum deciziile influenteaza ziua de maine. Daca alegi ca sa fumezi, daca alegi sa fi neglijent, daca alegi sa faci un lucru bun, daca alegi sa ajuti pe cineva, daca alegi sa spui adevarul, sau daca alegi sa nu il spui, pentru toate acestea consecintele se vor vedea… si ne vom intalni cu ce am semanat. Si in momentele acelea nu vom putea arunca vina pe alticineva. E greu ni se pare sa luam o decizie buna, dar viata ne demonstreaza ca e mai bine sa iei decizia corecta. Un exemplu este minciuna. E mai usor sa spui adevarul decat sa minti, pt ca daca minti, trebuie sa iti aduci aminte tot timpul ce ai spus…
2. Greselile ne costa.
Orice greseala are pretul ei, si orice am face nu vom putea evita acest adevar. La acest capitol nu cred ca trebuie sa comentez, de aceea voi spune doar un lucru, “In orice pas facut, cere sfatul de la Domnul”. E singura metoda pe care eu o gasesc ca fiind sigura in a trai o viata fara de greseli.
3. Eu te pe tine te iubesc…
De ales, alegem toti, de gresit, am gresit si gresim toti. Si dintre noi, nu cred sa fie unul care sa zica, eu inaintea lui Dumnezeu stau fara vina. Si atunci ce ne facem. Cum putem primi pacea? Mai avem vreo sansa sa indreptam trecutul? Raspunsul se gaseste in Ps 85:2 si nu cred ca mai e o surpiza ca il gasim tot la Dumnzeu. Si noua Golgota ne arata acest lucru, ca EL IARTA greselile noastre.

Si atunci am scapat, avem tabilita curata si putem sa incepem tot de la inceput? E si asta o parere, eu insa nu cred ca tanarul din ilustrarea introductiva a mai incercat sa vada cat de repede poate merge masina, a inteles ce inseamna harul…. DU-TE SI NU MAI PACATUI…

Sursa: DevoTin

Ziua Tatalui in SUA - articol publicat la 13 iunie 2007 de Doru Pope

Duminica va fi ziua tatilor aici in America. Nu stiu daca se mai sarbatoreste undeva (stiu ca si in Canada) dar aici este. O sarbatoare care pe noi, veneticii de prin Romania ne-a luat prin surprindere, nefiind obisnuiti cu o astfel de sarbatoare prin partile noastre. Acolo aduceam femeilor din viata noastra ghiocei de 1 Martie, si flori de 8 martie. Imi amintesc din copilarie ca in biserica baptista maghiara din Tg Mures, unde am crescut eu se sarbatoarea ziua mamei, dar e o amintire ca prin ceata. Nu stiu cind se sarbatorea.

Oricum, cred ca meritau si barbatii o zi a lor, in special tatii, deoarece asta este o specie din ce in ce mai rara (nu biologic vorbind, ci social). O sa incerc sa public citeva ginduri pe tema aceasta mai larga a barbatilor si specific a tatilor, acum in intimpinarea sarbatorii lor.

Mai intii, ceea ce este usor de observat de cum intri intr-o biserica americana, este ca sunt putini barbati si multe femei. Cineva zicea ca din punctul de vedere al impartirii pe sexe, bisericile americane arata ca departamentul de lenjerie feminina de la un magazin universal. Barbatii evita mersul la adunare in numar din ce in ce mai mare si fenomenul este ingrijorator.
Vezi tot mai putini barbati maturi, care sa fie responsabili, care sa iubeasca rolul de conducator, care sa confrunte raul si care sa fie fara inhibitii cind este vorba de a-si arata atasamentul fata de Christos. Asta cu atit mai mult cu cit prin comparatie, in alte religii, cum ar fi islamul de exemplu, majoritari in activitatile religioase sunt barbatii, nu femeile! Sa nu ofere destula provocare “masculina” biserica? Poate fi una dintre cauze. Conform unor statistici, in media vei gasi intr-un serviciu al unei adunari 39% barbati si 61% femei. Femeile au inceput sa ocupe un rol din ce in ce mai mare in biserici, participind in conducerea comitetelor, a studiilor biblice, a activitatilor de copii, adolescenti dar si de adulti, oferindu-se voluntar pentru diverse nevoi ale bisericii. Astfel atmosfera bisericii americane a devenit prea feminizata pentru un barbat. Femeile fiind preponderente numeric, serviciile au inceput sa fie tot mai mult “croite” tinind cont de preferintele lor.

Continuare in pagina anexa

"M-am căsătorit cu speranţa că o să fie mai bine" - Carla Preda (interviu)

Uneori când ne grăbim să ajungem de la o localitate la alta sau nu există mijloc de transport între două localităţi, putem să mergem cu maşini de ocazie. Dar aveţi grijă în ce maşină vă urcaţi pentru că s-ar putea să găsiţi acolo un mesaj care să vă pună pe drumul către cer.
Carla Preda a trecut printr-o asemenea întâmplare. Ea era traducător de limba sârbă şi avea nevoie să ajungă urgent la Turnu Severin. A plecat din Timişoara spre Turnu Severin cu o maşină de ocazie. In acea maşină a fost luată de un copil al lui Dumnezeu, pe nume Beniamin Lup.
Carla Preda:
- Discutând amândoi pe maşină, mi-a spus că soţia lui a avut un accident de maşină şi trebuie operată. Am stat cu soţia lui în spital două săptămâni şi am îngrijit-o după operaţie.
A fost suficient timp pentru mine să-mi dau seama că Eugenia Lup este foarte diferită de alte persoane pe care eu le întâlnisem în viaţa mea. Era foarte liniştită, foarte calmă. Citea o carte numită "Rugăciunea lui Iaebeţ"", tradusă de soţul ei. Liniştea ei m-a impresionat atât de mult încât am început să pun întrebări. Am aflat că viaţa mea poate fi transformată.
Ceea ce m-a ajutat să-mi schimb şi eu viaţa, au fost chiar ei doi. Ei ca familie, ca şi cuplu, liniştea şi felul în care se înţelegeau. Eu nu i-am văzut niciodată certându-se. ?ntotdeauna aveau o comunicare extraordinară. Am fost foarte curioasă de secretul fericirii lor.
Eu treceam prin foarte multe probleme în căsnicie. Sunt măritată de la 17 ani, iar la 20 de ani am avut un copil. Am avut o viaţă tumultuoasă, o copilărie foarte grea, aş putea spune chiar nefericită, datorită tatălui meu. Nu este o acuzaţie este un adevăr.
M-am căsătorit cu speranţa că o să fie mai bine. M-am măritat foarte devreme şi a fost, pot să spun, o greşeală. Despre căsătorie am crezut că este salvarea mea, dar nu a fost. Ştiam despre Dumnezeu, dar nu am ştiut niciodată că te poţi ruga direct lui Dumnezeu şi că poţi avea o relaţie directă cu Dumnezeu, că poţi deveni copil al lui Dumnezeu.
Astfel, din relaţia pe care Eugenia şi Beni o aveau, am aflat că liniştea lor şi felul în care se înţeleg şi comunică între ei provine de la Dumnezeu. Fiind copiii Lui, copii ai lui Dumnezeu, aveau acea pace în suflet. Ştiau unde este secretul.
Ei m-au întrebat dacă vreau să mă rog şi să-l primesc pe Dumnezeu să fie Tatăl meu. Am acceptat imediat. Era un miracol pentru mine. Atunci am descoperit că Dumnezeu poate şi vrea să fie Tatăl meu. Şi ştiam că Dumnezeu poate fi un Tată şi este un Tată perfect.
Reporter:
- După experienţa cu tatăl tău, îţi mai doreai un alt tată în momentul respectiv?
Carla Preda:
- Imediat mi-am dat seama că dacă Dumnezeu poate fi Tatăl meu, este salvarea mea. ?mi lipsea un tată pământesc şi acum pot spune că îmi lipseşte. Tatăl meu trăieşte, dar totuşi nu este cum ar trebui să fie.
Fiul meu, Alex, când auzit despre Dumnezeu, imediat s-a rugat să-L primescă pe Dumnezeu în inima lui. Incă nu s-a botezat, dar aştept acest moment. Insă îi lipseşte şi lui un tată pământesc, pentru că tatăl lui nu prea vrea să aibă de a face cu noi.
După ce ne-am pocăit şi eu m-am botezat, fostul meu soţ mi-a zis că am "“înnebunit"” şi că mi s-a" „spălat creierul”. " Toţi au impresia că ţi s-a spălat creierul, că " „ştiu eu ce ţi-au spus şi ce ţi-au băgat alţii în cap”. "
In momentul în care m-am întors la Dumnezeu, pot spune că mi-am pierdut toată familia. Toată familia m-a renegat. Dar nu mi-am pierdut speranţa. Le-am spus tuturor: ""Renunţ la orice şi la oricine pe pământ, dar la Dumnezeu nu renunţ". "
Odată ce am înţeles că Dumnezeu este Tatăl meu, am devenit copilul Lui şi niciodată, niciodată nu voi mai renunţa la El, orice mi s-ar spune. Ştiu un singur lucru: Dumnezeu este Tatăl meu şi atât. Şi-a dat Fiul, pe Domnul Isus Cristos, să moară pentru mine. N-aş putea să mai schimb acest lucru. Voi rămâne veşnic copilul Lui.
Acum şi ai mei au înţeles. Nu mai sunt aşa recalcitranţi. Mama mea a fost prima care a înţeles. A plâns foarte mult. S-a luptat foarte mult. Nu dormea nopţile. Mă suna şi-mi spunea: ""De ce? De ce-ai făcut aşa ceva?" "
Reporter:
- Ţi s-a uitat adânc în ochi să vadă dacă te uiţi " în gol" " sau dacă te uiţi "prin ea "?
Carla Preda:
- Da, s-a uitat. Şi în privirea mea a văzut fericire şi linişte şi a înţeles. Tatăl meu a acceptat cu resemnare, după ce m-a criticat. O întreabă pe mama: " "Ce mai face pocăita de la Timişoara?" "şi alte astfel de exprimări de dispreţ şi dezacord.
El nici ca ortodox nu este foarte creştin. Nu iartă absolut deloc. Este supărat pe părinţii lui şi nu vrea să îi ierte. Eu cred că de aici i se trag toate nefericirile. I-am spus că trebuie să-şi ierte părinţii, dar nu vrea.
Reporter:
- Este foarte important să-i iertăm pe cei care ne-au greşit, pentru că Domnul Isus Cristos în rugăciunea "Tatăl nostru" spune": "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." "Sau altfel spus: ""Cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. "" Este important să iertăm, ca şi la rândul nostru să putem fi iertaţi.
Acum să aflăm ce ne spune Beniamin Lup despre tine.
Beniamin Lup:
- Am întrebat-o pe Carla ce face ea pentru Dumnezeu? Mi-a spus: ""Trăiesc o viaţă morală"." Am luat o foaie de hârtie şi am desenat acolo domeniul lui Dumnezeu Cel Sfânt şi domeniul omului păcătos, separate de o prăpastie mare.
Am tras o linie de la omul păcătos până înspre Dumnezeul cel Sfânt şi am spus: ""Nu ajunge. Altceva, mai faci pentru Dumnezeu?" "Păi merg la biserică şi mama m-a închinat!" "
Am tras o linie puţin mai lungă, apoi i-am spus: ""Nu ajunge! Altceva ce faci? Ai grijă de oameni săraci?" "Da"." Carla obişnuia să ia copii de pe stradă, să-i hrănească în casa ei şi să-i spele. Făcea lucrul aceasta cu bucurie.
Am tras o altă liniuţă şi i-am spus: " "Nu ajunge! Nu e suficient!" " Atunci i-am spus: " "Carla mai ai o şansă!". "Am desenat o cruce care unea omul păcătos cu Dumnezeul cel sfânt şi în momentul în care am trasat crucea, Carla a izbucnit în plâns şi a spus: ""Vreau şi eu ce aveţi voi!" " Ne-am rugat cu ea şi ea i-a cerut Domnului Isus să intre în inima ei. A devenit copilul lui Dumnezeu chiar în momentul acela.
Reporter:
- Carla, ce s-a schimbat în inima ta, ce a fost frumos, luminos, deosebit, după momentul când L-ai primit pe Cristos ca Mântuitor şi ca Stăpân al vieţii tale?
Carla Preda:
- In inima mea, pe faţa mea, în absolut tot ceea ce eram, se vedea o transformare. Simţeam că plutesc. Dintr-o dată mă simţeam uşoară, fericită, despovărată, fără nici o grijă.
Trec şi acum prin foarte multe greutăţi. Nici acum viaţa de creştin nu este o viaţă uşoară. Este o luptă permanentă, mai mare ca înainte. Acum trebuie să lupţi în permanenţă să rămâi creştin, să te lupţi cu toate tentaţiile.
Reporter:
- Poate unii zâmbesc acum şi spun despre tine că ai trecut printr-un extaz mistic, dar este exact ceea ce se întâmplă atunci când Duhul Sfânt vine în inima şi viaţa omului.
Lucrurile acestea nu se pot înţelege decât duhovniceşte, spune Biblia. Intr-adevăr, cei care nu le-au experimentat, nu le pot pricepe. Probabil mulţi dintre cititorii noşti simt că le lipseşte ceva, un gol care ...
Carla Preda:
- ...un gol care poate fi umplut doar de Dumnezeu, de Duhul Sfânt. Doar prin rugăciune îţi poţi găsi liniştea.

Sursa: Resurse Crestine