Familia este foarte importanta pentru mine. Am motivele mele…Parintii mei s-au despartit cand aveam numai doi anisori. Au luat-o pe drumuri separate. Mama a trait un calvar cu Jan in casa. Niciodata nu am putut sa-i spun „tata”. Nu am avut frati. Am aflat apoi ca am de fapt un frate, Alin, din partea tatalui, mai mic cu vre-o doi trei ani ca mine. Pe la paisprezece ani am plecat de acasa vrand sa fac ceva cu viata mea. Pentru mai bine de doi ani am facut sport, kaiac-canoe. Singur, departe de casa, m-am maturizat cam fortat. Cand m-am intors maica-mea a plecat sa lucreze in Italia, apoi in Anglia. Este stabilita acolo de vre-o cinci ani. Am vazut-o de vre-o doua, trei ori in cinci ani. Si tot de atatia locuiesc singur. Desi am avut-o pe ea si ea m-a avut pe mine (nu intru in detalii), ce am avut noi, nu se incadreaza in modelul traditional al familiei, asa cum o percep eu. Sunt intristat, pentru ca si ea isi dorea altceva, ceva mai mult, ceva de care nu a avut parte.
Poate ca de asta familia este foarte importanta pentru mine. Si eu vreau acel ceva. Si vreau sa devina o realitate. Vreau sa apuc pe o alta cale. O cale pe care Dumnezeu sa mi-o indice. Vreau sa am o familie sanatoasa in care Dumnezeu sa fie onorat. As vrea ca Laura sa se bucure de mine, sa fie fericita, sa fie mandra de mine. As vrea sa-mi vad copiii sanatosi, fericiti, sa imbratiseze viata cu tot avantul.
Ma gandeam la aceste lucruri intr-o dimineata, saptamana aceasta, in timp ce il citeam pe Max Lucado. A atins o coarda sensibila in mine . Vorbea de David si de felul in care acesta a esuat in familia sa. Falimente peste falimente. Familia nu a constituit prioritatea sa cea mai inalta. Iata ce se intreaba Max Lucado.
„Cum ti-e casnicia?…
In ziua nuntii tale, Dumnezeu ti-a imprumutat opera Lui de arta: o capodopera mestesugit fasonata si alcatuita cu precizie. Ti-a incredintat o creatie unica. Pretuieste-ti sotia. Cinsteste-ti sotul.
Lui David i-a scapat acest lucru. El colectiona neveste de parca ar fi fost trofee. Isi vedea sotiile ca pe un mijloc prin care sa obtina placere, nu ca pe o parte a planului lui Dumnezeu. Nu repeta si tu greseala lui.
Fii deplin loial de un singur partener. Deplin loial. Nici macar nu te uita de doua ori la altcineva. Fara ocheade. Fara tachinare. Fara zabovire la pupitrul ei sau poposire in biroul lui. Cui ii pasa daca dai impresia ca esti o persoana grosolana sau puritana? Ai facut o promisiune. Respect-o.
Si, in timp ce faci asta, hraneste copii pe care ti-i da Dumnezeu.
Cum stau lucrurile cu copii tai?
In peisajul societatii noastre apar din loc in loc eroi tacuti. Ei nu poarta decoratii pe piept si nu pupa trofee; ci sunt decorati cu voma de bebe si pupa buba. Nu ajung pe prima pagina a ziarelor, insa cos tivuri, verifica schite si stau pe tusa. Nu le vei gasi numele pe lista candidatilor pentru Premiul Nobel, insa le vei gasi pe listele de asteptare a copiilor la sfarsitul cursurilor, pe listele de transport in comun pentru copii si pe listele invatatorilor de studiu biblic. Ei sunt parinti atat prin sange, cat si prin fapta, nume si program. Eroi. Nu sunt invitati la emisiunile de stiri. Dar e in regula. Deoarece sunt chemati de copii lor..Sunt chemati „Mama”. Sunt chemati „Tata”. Iar aceste mame si acesti tati, de departe mai valorosi decat toate organele executive si toti legislatorii de la vest de Mississippi, tin in mod discret lumea laolalta.
Numara-te printre ei. Citeste-le carti copiilor tai. Joaca-te cu ei cu mingea cat mai poti si cat vor ei sa o faci. Fa-ti un tel din a urmari fiecare meci in care joaca, a citi fiecare compunere pe care o scriu si a asculta fiecare recital pe care-l dau.
Copii scriu cuvantul dragoste doar cu patru litere. TIMP. Nu doar timp de calitate, ci si timp de orice fel, timp mort, orice timp, tot timpul. Copii tai nu sunt hobby-ul tau; ei sunt chemarea ta.
Partenerul tau nu este trofeul tau, ci tezaurul tau.
Nu plati pretul pe care l-a platit David. ”
Max Lucado – „Infrunta-ti uriasii”
Sursa : Marius Zarnescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu