Eu fac parte dontr-o generatie de critica. In cei 24 de ani jumate cit am trait in Romania, sub paza si invatatura sanatoasa a comunismului am auzit despre critica si autocritica in mod zilnic. Dupa parerea lor…critica era “mistria” cu care se construia o societate “inaintata”…sa ajunga pe “culmile”…va amintiti? De la fasa la barba alba eram cu totii indoctrinati. Daca erai femeie de sevici, soim al patriei sau Doctor Docent Conferentiar “Injiner”Culita a lui Balalau…asta auzeai toata ziua. Critica n-a produs niciodata nimic decit minie…, razbunare…atitudine negativa…nervi si amintiri urite.Daca stai toata ziua cu gura pe copil si nu mai stii sa spui decit fraze care incep cu “sa nu”…n-ai facut nimic decit sa-i terorizezi si de la o vreme nici nu mai asculta. Mi-am amintit ca intr-un film am vazut o mamica care i-a spus fiului ei destul de mititel, dar suficient de mare sa priceapa ce zice ea, sa nu umble la sticla cu lapte, ca-i toarna ea in pahar. Cred ca banuiti ca prichindelul a facut exact invers. Welll…laptele pe jos deja…mamica s-a pus linga el si au inceput si s-au jucat pe linoleu cu laptele varsat…au facut figurine de lapte acolo…s-au zbenguit in laptele ala…dupa care, i-a pus in mina o cirpa si i-a aratat cum sa curete. I-a aratat ca exista consecinte, i-a aratat ca e responsabil de urmarile greselii si a neascultarii. Nu a zbierat la el…nu l-a amenintat sau criticat…ci i-a spus ca asta-i consecinta si... l-a pus la treaba.
Imi dau seama ca in privinta asta am facut citeva greseli majore crescindu-mi copii. Cind erau mici eram tot cu ochii pe ei si ii feream sa faca greseli. Iar daca le-au facut, eu saream ca arsa si eram in genunchi sa curat si uneori nu in cea mai buna dispozitie ci...catranita rau citeodata. Fetele mele au ajuns sa invete mult prea tirziu ce inseamna sa platesti un pret pentru o gresala facuta, pentruca eu m-am interpus mereu si nu le-am lasat sa gresasca sau nu le-am lasat sa plateasca ele pretul greselii. Nu uitati…cu cit cresc cu atit greselile sint mai grave si cu atit devine mai greu si mai inconvenient sa “repari” o gresala…sqau sa ii obligi sa-si asume chiar raspunderea. Si uneori si sa vrem nu mai putem nici sa-i ferim de greseli si nici sa le acoperim sau sa le “rezolvam” noi toate prostiile sau problemele ce le creaza. Si daca continuam sa intervenim in felul asta nu vor invata sa fie responsabili niciodata. Si ce lectie nemaipomenit de importanta este lectia responsabilitatii!!!
Daca ar fi sa incep sa fiu din nou mamica unui prichindel…l-as avertiza inainte de a face o gresala, dar daca gresala nu este capitala…si nu-i viata lui in joc, l-as lasa sa gresasca…si n-as face caz, n-as tipa si nu m-as demonta toata de gresala lui…ci l-as face la urma sa se puna in genunchi si sa stearga laptele…sau sa adune cioburile…sau sa fie o vreme fara obiectul pe care l-a spart din neglijenta sau nepasare sau neascultare. Copii trebuie sa invete ca exista consecinte pentru orice lucru. Lectiile astea mici vor fi invataturi mari odata. Iubiti-va copii si nu-i criticati tot timpul…purtati-va cu blindete chiar si cind gresesc dar aratati-le ca orice gresala are consecinte si facetii sa fie responsabili de toate actiunile lor.
Astept reactiile dumneavoastra…n-oi fi eu "guru" in privinta asta; si am facut destule greseli ca parinte…intrebati numai pe Deb si pe Laura, ca o sa va spuna.
Un comentariu:
ma bucur enorm sa aflu ca exista in tara noastra parinti interesati cu adevarat de latura spirituala si psihologica a educatiei.felicitari!
Trimiteți un comentariu