Tata si printesele lui

Timpul meu subiectiv a cântărit drept ani, sau secole aceste aproape 3 luni de distanţă, alţii însă spun: dar deja a trecut atâta vreme?! Fetele mele însă au măsurat şi ele timpul, au înmulţit cu neînţeles fiecare minut. Dar e gata, el aici, prinţesele fascinate, fermecate de el, de tata. ” I tata?” (unde e tata ?) întreabă Nati în zori. De ce a plecat tata la servisi fara Raissa ? întreabă şi Rai. Şi când revine seara, eu nu mai contez. E acea trecere în umbră care mă onorează şi mă fericeşte, ele se joacă cu tata. Tata să le ţină de mânuţă pe stradă, tata să le scoată din maşină, tata să le iubească dacă se lovesc, tata să le dea pe hilintă în parc…tata, tata, tata. Şi tata le adoră, şi se joacă cu ele, şi le răsfaţă. Eu mă bucur să văd că prezenţa lui nu e doar fizică în vieţile lor.Se ştie ce important e pentru fete relaţionarea la tată. Pentru sănătatea lor emoţională, pentru verticalitatea deciziilor lor. Pentru mai târziu… Iubirea şi acceptarea din partea tatălui le conferă echilibru. Şi fericire nemăsurată acum. Citiţi numai asta pe chipul Raissei

Preluat din blogul Chrina