Familia privită de pe cruce

Isus Cristos atârnat pe cruce. Separat de Tatăl, în agonie, chinuit de sete, respins de oamenii pe care i-a vindecat, îşi priveşte mama. Nimic din propria Lui suferinţă nu-L determină să ignore durerea mamei Sale. Responsabilitatea de fiu o transferă ucenicului iubit. Mama Lui are nevoie de ajutor. Trebuie să ai un caracter puternic ca să te gândeşti la alţii când trupul îţi este sfâşiat de durere. Lecţia pe care ne-o oferă Cristos pe cruce reflectă modul în care trebuie să ne raportăm la familie.

Astăzi, dacă privim familia secolului XXI putem spune că nimeni nu are timp de nimic. Trăim în agitaţie, într-o continuă goană după pâine şi uităm de relaţii. Părinţii îşi uită copiii în grădiniţe, copiii îşi abandonează părinţii în azile.Tot mai mulţi români pleacă în străinătate şi îşi lasă copiii acasă. Muncesc ca să le cumpere de toate, mai puţin dragostea pe care ar fi putut să le-o dea dacă ar fi rămas acasă.

Un studiu realizat de UNICEF România în 2010 susţine că 350.000 de copii aveau părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, mai mult de jumătate aveau doar tatăl sau mama plecată, iar 126.000 de copii aveau ambii părinţi plecaţi în străinătate. Copii crescuţi de stradă, de prieteni, de anturaje proaste. Părinţii îşi găsesc la întoarcere odraslele cu calculatoare noi şi telefoane mobile, dar dependenţi de droguri sau alcool, cu şcoala abandonată, fiicele lor adolescente însărcinate. Copii din generaţia singurătăţii au ajuns să uite de afecţiune, de moralitate, de dragostea pentru părinţii lor.

Pe de altă parte, bătrânii noştri sunt tot mai uitaţi şi mai umiliţi. Mulţi sunt abandonaţi într-un azil. Oameni care au muncit până la epuizare ca să le ofere copiilor lor un viitor mai bun. Astăzi, copiii lor ajunşi oameni „mari”, sunt prea ocupaţi să le mai calce pragul, să le ofere o mână de ajutor, să-i asculte.

Cristos era pironit pe cruce când s-a gândit la mama Sa. Un model care ne arată clar că relaţiile nu pot fi neglijate, chiar dacă avem probleme, suntem stresaţi sau într-o goană după agoniseală. Acesta este genul de relaţie copii – părinţi. Lipsa părtăşiei în familie aduce singurătate şi lasă răni profunde.

Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a împărtăşi dragostea, atenţia şi grija. Cel mai greu moment din viaţa lui Isus nu a fost răstignirea, ci despărţirea de Tatăl.

Maleahi afirmă că „El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi” (Maleahi 4:6).

Sursa: pasi.ro