Circulă ceva gânduri pe autostrada minții mele!Vă amintiți Proverbe 31? Daaa, capitolul ăla care descrie femeia/ soția ideală: ea nu doarme, lucrează până nu mai poate, e mereu activă, mereu gata să mai facă rost de ceva bun pentru casa ei…Frumos, nimic de zis!
Dar am stat și m-am întrebat: dacă femeia asta le face pe toate, dar CHIAR pe toate în casă, unde mai e rolul bărbatului, al soțului ei? Că, vorba aia, cu așa nevastă poate dormi liniștit toată ziulica, fiindcă gospodăria propășește fără ca el să întindă nici un degețel.
No, și l-am găsit și pe el în vreo trei locuri, în pasajul de care vă zic.
În primul loc e amintit ca un bărbat care se încrede în soția lui. În al doilea se spune că e bine văzut la porți, când se adună cu bătrânii cetății. Iar în al treilea își apreciază soția cu cuvinte foarte frumoase, spunând că pentru el nu-i nimeni ca ea.
Mi s-a părut genial bărbatul ăsta!!! Nu face multe, dar face ce trebuie: îi dă aripi soției să se dezvolte, să crească, să înflorească, având încredere deplină în ea. E un om cu lucrare înafara casei, face parte dintre înțelepți și e apreciat în ceea ce face. O face să fie mândră de el. Îi adresează soției cuvinte care-i dau viață acesteia, de care ea are nevoie. Orice soție TREBUIE să afle de la soțul ei că pentru el nu e nici o femeie ca ea de prețioasă și frumoasă. No, așa da bărbat!
Să știți că-mi place despre el! Pare invizibil în pasaj, dar de fapt e foarte prezent și e, cu siguranță, o cauză că nevasta lui e așa eficientă.
Bine, citind capitolul ăsta, nu știu de ce, dar am senzația că femeia descrisă aici trebuie să fie și foarte obosită. Dar poate greșesc eu.
Oricum, despre bărbat am vrut să scriu în postul ăsta.
Sursa: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu