În urmă cu ceva săptămîni am fost “la mama”. Am mîncat pîine de casă, făcută de mama, sarmale în foi de viţă, făcute de mama, borş, făcut de mama, din borş autentic în vas de lut umplut de mama din tărîţe, răcituri din cocoş de casă, făcute de mama, am depănat amintiri făcute de mama că mi-au dat lacrimile cît sînt eu de mare aşa … cum sînt eu, aşa cum mama m-a făcut.“De cînd mama m-a făcut”, “ca la mama acasă” ne ies uneori de pe buze în contextul ospăţului. N-am mai mîncat aşa de bine de cînd mama m-a făcut, e ca la mama acasă…
La mulţi ani, mamă!
Meniul de azi pentru masa de 61 de ani: Pîine de casă şi lipii, Borş cu borş, Peşte afumat, Sarmale în foi de viţă, Răcituri de cocoş, Cozonac de casă, Clătite de casă cu miere.
Nu le voi avea pe acestea toate azi. Nicicum, dar mi-a rămas în minte, nări şi suflet atmosfera de “la mama acasă”. Le voi avea întru-un fel, pentru că în casa noastră am încercat să reconstruim ceva din atmosfera din casele noastre, din casa mea şi casa soţiei mele, luînd ce este mai bun din fiecare. Azi vom bea borş proaspăt în cinstea mamei dar vom avea şi mîncare oltenească, acrită cu borş moldovenesc. Am început împreună cu soţia să creăm împreună atmosfera de “la mama acasă” cu peşte, borş, sarmale, cozonac moldovenesc şi lipii olteneşti.
Poate unul dintre cei mai solizi stîlpi în educaţia unui băiat este să zidim stîlpi de aducere aminte, nu mîncăruri, ci atmosfera la care să se întoarcă după ce va fi hălăduit prin lume. Ospăţul este un pretext, la fel ca în Rai. Atmosfera de “la mama acasă” este mai mult decît mîncare şi băutură. Pe aceasta încercăm să o construim acum în mintea şi inima copiilor noştri bînd borş proaspăt cu lipii şi clătite, chestii pe care nu le vor fi găsit niciunde în altă parte, lîngă Scriptura deschisă pe care o citim în fiecare seară.
Ideea de aici este să construieşti în mijlocul casei stîlpi pe care copiii nu îi vor găsi şi recunoaşte nicăieri în altă parte şi unul dintre primii stîlpi este construit de mama. Stîlpul făcut de mame este ceea ce leagă alţi stîlpi unul de celălălat pentru a crea atmosfera aceea ademenitoare la care copiii noştri se vor întoarce după miros şi după gust, dar pentru mult mai mult decît miros şi gusturi.
Oare nu despre asta vorbeşte Exodul, Leviticul şi Deuteronomul. Sînt pline de gusturi, de mirosuri. de mîncăruri gătite numai într-un anume fel, pe care copiii de evrei să le recunoască numai şi numai ACASĂ.
Rămînem, ce bine, cu acestă tînjire pe care o vom avea toată viaţa chiar şi cînd, la rîndul nostru, ne vor bate nepoţii la uşă să ne strige… “ce bine este la bunica acasă!!!”. Îi vom îmbrăţişa primindu-i în atmosfera primită de la mamele şi bunicile noastre, între zacuscă şi mămăligă cu brînză şi smîntînă.
Noi? Ne pregătim să devenim bunici, da, chiar de acum, rugîndu-ne în jurul mămăligii recite din laptele cald, pentru copiii copiilor noştri.
Sursa : Marius Cruceru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu