
Acum cateva sambete, le-am luat pe cele doua fiice ale mele intr-un parc local ca sa se bucure de o dupa-amiaza de plimbare cu rolele si de zbenguiala generala. In timp ce stateam pe marginea gropii de nisip in care se juca fetita mea in varsta de cinci ani, am observat una din familiile tinere din biserica noastra care aparent venise in parc pentru acelasi motiv. Dar ei nu pareau sa se distreze la fel de mult ca noi. Si stiam de ce. Sotul, pilot in cadrul Fortelor Aeriene, se pregatea sa fie transferat in Coreea pentru un an, timp in care urma sa fie despartit de sotia sa si de cei doi copii mici. Pe cand ii urmaream, stiam ce incercau sa faca: ingramadeau inca cateva minute de stat impreuna inainte de plecarea lui foarte apropiata. (Ai observat vreodata cat de imposibil este sa incerci sa te distrezi?) Mi-am imaginat ca familia aceasta experimentase aproape tot ce se putea trai impreuna in ultimele cateva zile. Cu toate acestea, n-au indraznit sa piarda ultimele lor ceasuri de stat impreuna si regretau ca n-au petrecut mai mult timp unul cu celalalt.
Continuare in pagina anexa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu