"Femeia sa se teama de barbat..." - de Marius Cruceru

Aşa spune Apostolul Pavel, dar el era celibatar, nu? Ce-o fi voit să spună cu asta? Cum să se teamă femeia de bărbat?

...De ziua soţiei mele am fost la o nuntă. Mi-a căzut la împărţeală să predic din textul din Efeseni 5:15-33.

M-am gîndit la ce se întîmplă cînd dragostea nu se maturizează, ci numai se învecheşte, îmbătrîneşte. Ce se va întîmpla acestui cuplu cînd vor avea 20 sau 30 de ani de căsnicie? Iată la ce mi-a fugit gîndul.

Textul din Efeseni este un pasaj care poate fi interpretat în contextul comunităţii creştine, în contextul relaţiilor, dar spre sfîrşitul capitolului 5,

1. Cînd dragostea îmbătrîneşte nu mai sîntem atenţi unul cu celălalt. Expresia este pleonastică: “luaţi seama să umblaţi cu băgare de seamă”… Dragostea autentică, pururi proaspătă păstrează intactă capacitatea de atenţie. 5:15. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.

2. Timpul petrecut cu iubirea vieţii tale nu este timp pierdut. Fură timpul din alte lucruri şi dăruieşte-l nevestei tinereţii tale. Dragostea care nu se învecheşte este gata să dăruiască tot timpul timp, şi la bătrîneţe. 5:16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele. Nu-i profesie prea solicitantă, nu-i pasiune prea acaparantă ca să nu petrecem timp cu cei mai dragi: familia.

3. Dragostea autentică ne determină să căutăm voia lui Dumnezeu pentru amîndoi şi unul pentru altul. 5:17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

Continuare in pagina anexa

Familie dupa familie - de Doru Pope

Dr. Myles Munroe este o figură controversată a lumii crestine. Cartea sa „releasing your potential” a fost în egală măsură lăudată si detractată. Printre lucrurile spuse de Munroe care sunt greu de „înghitit” sunt faptul că acum Dumnezeu nu mai poate face nimic pe pământ, decât dacă îi permit oamenii, deoarece Dumnezeu este acum… străin pe pământ!

Dincolo de (cel putin) ciudătenia acestei afirmatii, învătăturile lui Munroe caută să determine pe ascultătorii săi să nu stea cu bratele-n sân ci să se pună pe treabă, să facă ceva pentru a … permite lui Dumnezeu să lucreze pe pământ!

Printre cei ce au acceptat ca Munroe să le fie mentor sunt si Ted si Sandra Sealy. Ei locuiesc de 19 ani în Bahamas, locul de bastină a lui Munroe, au o organizatie (Marriage Keepers) care se ocupă de familie, si au ca obiectiv transformarea familiilor bahamiene, familie după familie!

Conform interviului luat de ziarul The Nassau Guardian, sotii Sealy consideră următoarele lucruri ca fiind cauza distrugerii familiei în Bahamas (dar de ce numai acolo si nu si în altă parte?):

- Lipsa de încredere, loialitate, transparentă si dedicare;

- Lipsa fizică sau prin neparticipare a tatilor;

- Lipsa comunicării;

- Lipsa educării corespunzătoare a copiilor;

- Lipsa de cunostere si inexistenta îndemânării în relatii;

- Lipsa respectului: a sotilor pentru sotii, a sotiilor pentru soti, a copiilor pentru părinti, a părintilor pentru copii;

- Incapacitatea sotilor de a se supune unul altuia si de a furniza celuilalt sentimentele necesare;

- Lipsa de gospodărire a finantelor;

- Lipsa căutării ajutorului la primele semne de nevoie.

Familia crestină rămâne în continuare un câmp al luptelor spirituale. Pe tărâmul acesta se dau cele mai importante bătălii, aici se câstigă cele mai importante victorii sau se pierd cele mai importante redute. Eu cunosc doar asa, în cercul meu foarte apropiat de prieteni sau frati si surori cel putin 5-6 familii care trec chiar în momentele acestea prin furtuni teribile. Barca lor este atât de scuturată de vânturi încât căsnicia e amenintată să se sfărâme.Noi ceilalti crestini, care nu avem (în clipa aceasta) „probleme” trecem adesea indiferenti pe lângă familiile de lângă noi. Poate ridicăm din umeri, căutând în gând tapul ispăsitor, sau suntem gata să arătăm cu degetul, sau suntem doar nepăsători. S-ar putea ca o victorie câstigată să depindă de un sfat de la noi, sau de niste zile de post si rugăciune. Te interesează să salvezi? Să faci pace într-o familie? Ti-e la îndemână, dacă vrei! Doar fii atent si umple-te cu o inimă plină de milă! Si, ca avertisment, vezi că vânturile pot bate si-n corabia familiei tale! Mai ales dacă începi să fii unul care salvează!

El si Ea - Nevoi diferite - de Petru Ciucur

Nevoile Barbatului

Nevoia de respect si apreciere a eu-lui este specifica barbatului si multe dintre conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea “regulii” de aur. O femeie inteleapta nu-si va critica barbatul, nici in particular si nici in public, mai ales in fata copiilor. Cicaleala si “barfa” cu prietenele sau vecinii afecteaza sensibilitatea sotului si-i descurajeaza orice initiativa. O sotie iubitoare isi incurajeaza permanent sotul, il apreciaza in fata copiilor si a altora, fara a minti sau exagera ostentativ; il recompenseaza emotional cu generozitate si, mai ales, cu sensibilitate. Cuvintele calde, de apreciere, directe sau aluzive sunt “liantul” unei comunicari afective stabile si totodata al evolutiei sotilor. Mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relatii de casatorie decat toate mesajele negative la un loc, oricat de “bine intentionate” ar fi ele. “Ajutorul” pentru schimbare nu se ofera cu brutalitate si cu pretul “ranirii” eu-lui partenerului, ci cu toleranta, rabdare, incurajand comportamentele pozitive si spontane ale sotului. Comportamentele “prescrise”, “sugerate” sau “impuse” de sotie prin diverse tactici psihologice, nu creeaza decat rezistenta la schimbare. De altfel, multe sotii pornesc in casnicie cu un disproportionat si imatur avant de “a-l schimba in bine pe sot”, si sfarsesc prin a-l “mutila” sufleteste sau a-l nevroza pur si simplu. O femeie care nu poate trata cu umor si bunavointa neglijenta sau dezordinea sotului, risca sa nu aiba un efect de schimbare in psihologia acestuia, ci, dimpotriva, sa devina din ce in ce mai putin atragatoare sau iubita, pe masura ce moralizeaza, critica si, mai ales, “ameninta” (fie si cu celebrul “plec la mama”) tot mai des. Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i consolida sotului increderea in sine insusi, autorespectul. Iubirea se construieste si se pasatreaza pe acest sentiment reciproc de incredere si valorizare, dar sursa emotionala si energetica este, fara indoiala, femeia.
Nevoia de confort fizic si psihosexual este importanta pentru un barbat. Hrana si sexul nu sunt separate evident de confortul psihologic-relational al sotului, iar zicala: “cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac”, include o parte considerabila de adevar. De aceea, “problemele” pe care le ridica femeia nu este indicat sa fie lansate cand sotul e flamand, inainte de masa. Respectul pentru “masa” echivaleaza cu grija pentru echilibrul fiziologic al celuilalt. De asemenea, initiativa sexuala a sotului, la care, nu se raspunde de mai multe ori, poate trece drept un “semn” de neiubire, de neglijare, de respingere. Refuzul naste frustrare, iritabilitate, neincredere in sine.

Nevoile Femeii

Nevoia de siguranta necesita ca sotul sa fie un suport constant, prezent in momentele importante si sa rezolve cu intelepciune diversele probleme ale familiei, impreuna cu sotia. El trebuie sa-si manifeste iubirea prin comunicare, asigurandu-i sotiei sentimentul de siguranta, de confort psihologic. Pentru femei, comunicarea verbala este mai importanta decat cea fizica. Ele au nevoie de un timp in care sa discute in liniste despre problemele banale, cotidiene. Desi adesea aceste discutii par lipsite de importanta pentru sot, ele sunt imperative pentru mentinerea unei atmosfere de deplina intelegere. “Un sot bun va avea grija sa nu provoace gelozia sotiei sale si nici sa nu-i puna la indoiala dragostea”. Cei frustrati de dragoste in coilarie sunt mai frecvent gelosi, ca si cei excesiv de rasfatati, si au nevoie de o doza dubla de afectiune, atentie si rabdare. Cand un barbat nu se preocupa de nevoile familiei, atat sotia cat si copiii devin nesiguri. Un sot bun este in general preocupat de interesele tuturor si pretinde mai putin rasfat.
Nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un mediu placut, constituie a doua nevoie de baza a unei femei. Femeia are nevoie de amenajarea ambientului (a caminului), atat pe dimensiuni estetice, cat si functionale. Asa cum pasarile isi fac cuib, tot asa si femeia ingrijjeste, infrumuseteaza si sacralizeaza, prin activitatea si prezenta sa, “cuibul” familial care sa asigure cuplului si copiilor o oaza binecuvantata. Neglijenta femeii in ingrijirea si amenajarea casei este un semn ca nevoile ei nu au fost implinite, ca este in general insecurizata, stresata sau deprimata. Fireste, pot exista si alte explicatii: respingerea inconstienta a rolului feminin sau matern, alte dominante si interese care depasesc sex-rolul etc. Un barbat atent va face tot posibilul ca nevoia de ambianta a femeii sa poata fi satisfacuta. Intretinerea casei, alocarea unei parti importante din buget pentru aceasta si pentru modificarile necesare sporirii confortului sau sentimentului de bucurie in intimitatea caminului, ca si implicarea efectiva in pastrarea acesteia, confera calitati de exceptie sotului si o intarire a satisfactiei maritale a sotiei. “Neglijarea femeii in a intretine casa nu se rezolva prin cicaleli, ci, mai degraba, prin puterea exemplului si prin a mentine casa intr-o stare buna”.

Sursa: http://petruciucur.net/news.php

Cand or creste odata ?

Într-o zi, când copiii vor creşte mari, lucrurile vor fi mai altfel decât sunt acum.

Garajul va fi ordonat şi nu mă voi împiedica de biciclete, unelte şi jucării aruncate peste tot. Voi putea parca maşina foarte uşor fără să o zgârâi de nu ştiu ce cutii. Bucătăria va fi incredibil de curată, fără bucăţi de pâine pe jos şi ciocolată pe mochetă. Capacul de la borcan nu se va mai pierde, iar apa va sta în sticlă. Soţia mea va avea timp să se pregătească de biserică şi nu va mai fi deranjată de strigătele disperate ale copiilor. Nu vom mai auzi aceeaşi întrebare pusă de o mie de ori iar prosopul cu care mă şterg pe faţă nu va mai şterge parchetul. Telefonul va sta liniştit la locul lui, tăcut şi disponibil şi nu va mai fi murdar de salivă sau de bucăţi de biscuit. Ecranul computerului va fi curat şi nu voi mai vedea urme de degete murdare. Bancheta din maşină va fi incredibil de curată, fără urme de noroi ale pantofilor. Voi putea să citesc o carte fără întreruperi iar o conversaţie cu soţia va dura mai mult de 10 secunde. Nu vom mai căuta după telecomndă prin toată casa şi prin coşul de gunoi şi nu mă voi mai gândi la fel de fel de strategii de a merge la culcare.

Când băieţii vor creşte…va fi altfel.

Unul după celălalt îşi vor lua zborul din cuib, iar cuibul va deveni curat, aranjat şi elegant.

Casa va fi curată, calmă şi tăcută. Casa va fi plină de amintiri……şi plină de……tăcere.

După ceva vreme nu o să ne mai placă. Şi vom începe să spunem nu “când va veni ziua…”, ci vom spune “îţi mai aminteşti ziua…”.

Atunci, voi spune soţiei: “nu am putea să mergem pe la copii să ne jucăm un pic cu nepoţii? Să mai trăim o dată vremurile când aveam copii mici!”

Eiii, iată de ce încerc să mă bucur de fiecare clipă petrecută cu copiii!

M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.

Preluat din blogul Ambasadorul

Comunicatia si... ciorba de fasole - de Doru Pope

Se stie că unul dintre pilonii relatiei bune atât în familie cât si în societate este comunicatia. Cuplurile cele mai fericite care le-am întâlnit vreodată au descoperit secretul unei bune comunicatii. Să spui ce simti, ce gândesti, iar la capătul celălalt să fii ascultat, înteles. Să discuti, să negociezi, să explici, să te întelegi. Există putine probleme care să nu se rezolve când doi comunică în iubire si respect reciproc.
Ca unul care-s căsătorit de multi ani, am înteles asta din urmărirea relatiei dintre părintii mei ti din proprie experientă. Adesea ne întelegem cu sotia din priviri, sau pur-si-simplu stim ce gândeste celălalt. Nu o dată muncesc seara în biroul de acasă, si mă gândesc de exemplu, că mi-ar prinde bine un suc, sau ceva. Nu trece mult, si o surprind pe sotie venind la mine, să vadă ce mai fac, si-mi aduce un suc, sau alte lucruri, exact acelea la care m-am gândit că mi-ar place!
Ei, dar desigur capacitatea de a ne cunoaste astfel nu a apărut peste noapte si nu a fost întodeauna usor drumul către comunicatie. Dar astea ar fi subiecte pentru volume… cum cred că ar fi si-n vietile altora! Acum câtiva ani sotia a început să se plângă de dureri la ochi. După ´jde vizite la medici, am ajuns în cele din urmă la una dintre clinicile cele mai prestigioase din SUA pentru afectiuni ale ochilor: Casey Eye Institute din Portland. Acolo, un expert în „macular degeneration” (cred că româneste i se zice maculă degenerativă, dar nu-s sigur si nici sotia, care e farmacistă de profesie, nu stie) a descoperit că aceasta este afectiunea de care suferă. E o boală a ochilor ce apare de regulă doar la femei, si la vârste mult mai înaintate decât cea a sotiei mele. Boala se manifestă printr-o sensibilitate deosebită la lumină, la frig sau cald, la vânt sau uscăciunea aerului, la orice cu alte cuvinte. După două operatii, medicii au ajuns la concluzia că nu se poate face nimic, doar să se menajeze ochii si să se ia vitamine si minerale care ajută la păstrarea lor pentru cât mai multi ani.
Unul dintre lucrurile care o supără pe sotia mea este aburul. Asa că odată cu renuntarea la munca ei (boala duce treptat la pierderea vederii si sotia mea, desi vede încă binisor, a pierdut ceva din acuitatea vizuală) a renuntat la a mai găti atât de des. Oricum, când o face trebuie s-o ajut la parte din operatiile culinare, partea care tine de scoaterea din cuptor a produselor fierbinti, de exemplu! Acum, cineva o să citească si-o să exclame: „Big Deal!”, adică, mare scofală să scoti ceva din cuptor sau să amesteci în ceva ce fierbe pe sobă. Asa e: nu-i mare scofală. Numai că eu, în copilărie fiind „fata cea mai mare” din casa noastră, am învătat să gătesc. Si-mi chiar place! Am un gust la mâncăruri, fantastic! Asta zice sotia si oricine a mâncat din cele gătite de mine.

Continuare in pagina anexa

Gingasie de tata... - de Doru Pope

De obicei, mamele sunt considerate a fi gingase. Gingăsia este o caracteristică mai degrabă feminină. Pentru ea îti trebuie delicatete, suplete, sensibilitate, bun simt. Bărbatilor le place să fie la celălalt pol, să fie considerati „macho”. Auzeam o doamnă spunând deunăzi unei prietene de-a ei că bărbatul ei este cam din topor. Bărbatul ei trăgea si el cu urechea, si am văzut pe fata lui un zâmbet larg de om satisfăcut, ca si când „din topor” ar fi ceva lăudabil.
De data aceasta însă, era deosebit. Să vă povestesc. În frizerie intră un bărbat cu un copil. Copilul să fi avut vreo 4-5 ani. Semăna cu bărbatul, deci am presupus că e tata si fiul. Tata era îmbrăcat în haine militare. Când le-a venit rândul, frizerita a plasat pe scaunul de frizer un înăltător pe care să se aseze copilul, pentru a fi la înăltimea potrivită tunsului si pentru a se vedea în oglindă. Dar tatăl a spus că nu este nevoie de înăltător. În schimb, s-a asezat el în scaunul de frizer, luîndu-si apoi fiul în brate.
Frizerita si-a început munca. Tatăl soptea mereu băiatului în ureche că e în regulă. Din când în când, îi pune mâna pe frunte ca să nu-i cadă copilului firele de păr în ochi. Tatălui nu-i păsa că el se umple de păr. Doar copilului să-i fie bine, să nu-i fie frică de zumzetul aparatelor, de femeia necunoscută. Si în cele din urmă, fiul a fost tuns proaspăt. Fără nici o lacrimă, fără scandal.
Gingăsie. De la un militar învătat să înfrunte viata cu asprime, să fie probabil dus si hotărât. De ce? Pentru că era fiul său! Poate că nu ar strica să învătăm si noi bărbatii să manifestăm un pic de gingăsie. Pentru că asa se poartă Dumnezeu cu noi. Când El spune că ne-a purtat pe umeri din tinerete si încă vrea să ne mai poarte, este gingăsie. Când El spune că va sterge orice lacrimă din ochii nostri, este gingăsie. Când El ne cheamă la Sine pe toti cei truditi si împovorati, e gingăsie! Avem de la cine învăta! Desigur, dacă suntem… fii!

Preluat din blogul PERSPECTIVE CRESTINE

Psalmul marilor resurse - de George Uba

Un rege scoţian, disperat că băiatul lui de zece ani, nu vroia să se supună niciunei autorităţi, l-a luat de la curte şi l-a dus la un cioban vestit pentru blândeţea pe care o avea faţă de mioarele lui. „Îţi dau trei luni să-mi educi şi să-mi cuminţeşti băiatul şi să-l faci ca una din oile tale.Va veni timpul să-i las tronul şi el nu are caracterul unui rege şi nici autoritatea pe care o dă dragostea. Nu ştie ce este aceea supunere şi nu ascultă de nici un cuvânt, oricât de sever sunt cu el. Dacă nu vei reuşi îţi voi lua turma şi te voi lăsa fără nici un venit. Vei pribegi în ţară şi voi porunci ciobanilor să nu te angajeze nimeni la turmele lor până vei ajunge să mănânci iarbă ca oile şi să dormi ca ele pe pământ. Dacă vei reuşi, te voi pune mai mare peste turmele mele şi vei primi o treime din visteria mea. Îţi voi da titluri nobiliare şi vei fi la mare cinste.”

Ciobanul a refuzat oferta regelui, dar şi angajamentul de a-l lua pe băiat în şcoala turmei lui. Regele furios a poruncit să fi e aruncat în temniţă şi să fi e spânzurat a doua zi pentru nesupunere şi pentru sfidarea generozităţii lui.

„Majestate, vreau să vă ajut din toată inima,” a spus ciobanul liniştit. „Doar că am altă metodă de a modela vlăstarul domniei tale. Dacă va fi să stea trei luni la mine atunci acela nu este băiatul măriei tale, ci chiar majestatea sa, împăratul.”

„Cum îndrăzneşti să-mi propui o asemenea prostie? Argumentează-mi, iar dacă nu justifici afi rmaţia ta chiar acum vei fi spânzurat!”

„În primul rând, majestatea sa se pripeşte să judece omul înainte de a-l lăsa să termine ce are de spus. Asta dovedeşte nerăbdare. Apoi vreţi să obţineţi rezultate bune folosind metode rele, obligându-mă să vă educ copilul majestaţii voastre sub ameninţarea paloşului. Asta dovedeşte violenţă. Presupun că majestatea sa a folosit acest mod de a educa şi cu vlăstarul domniei sale. Măria sa crede că o educaţie care să aducă rezultate se poate face în trei luni, ceea ce este greşit. Este o lucrare de o viaţă pe care trebuie să o facă părintele lui. De aceea am gândit, dându-vă tot respectul şi supunerea, cu riscul că mă veţi înţelege greşit, că în primul rând majestatea sa are nevoie de schimbare. Doar aşa veţi fi în faţa copilului un model necurmat în lumina căruia să crească un conducător puternic în caracter şi nobil prin dragostea faţă de semeni. Faceţi ce credeţi cu mine, dar eu sunt gata să primesc în şcoala mea doar pe majestatea sa, regele.”

Şi regele a rămas trei luni în şcoala păstorului cel blând. Şi apoi, din când în când şi tot mai des îşi vizita profesorul lui de suflet. Ca o şansă pentru copilul lui cel rău.

Continuare in pagina anexa

De la o mama...

Suzana Wesley, mama a nouasprezece copii, n-a facut scoala de pedagogie, dar a educat pe unii din cei mai de seama oamenii ai Americii. Desi vechi de doua sute de ani, regulile ei sunt la fel de valabile pentru cresterea copiilor din ziua de azi si pentru a-i face sa "planga fara galagie":
1. Nu ingadui sa se manance intre mesele zilnice.
2. Pune copiii la culcare la ora opt seara.
3. Cere-le sa ia medicamentele fara mofturi.
4. Frange incapatanarea capriciilor si vei lucra impreuna cu Dumnezeu spre mantuirea sufletului.
5. Invata-i sa se roage de indata ce invata sa vorbeasca.
6. Cere-le tuturor sa stea cuminti la rugaciune.
7. Nu le da nimic cand plang isteric, da-le doar atunci cand vorbesc frumos si politicos.
8. Ca sa nu incurajezi minciuna, nu pedepsi o greseala recunoscuta insotita de parere de rau.
9. Nu lasa niciodata nepedepsit un pacat.
10. Nu pedepsi niciodata un copil de doua ori pentru aceiasi greseala.
11. Lauda si incurajeaza buna purtare.
12. Orice incercare de a face ceva bun, oricat de nereusita ar fi, trebuie laudata.
13. Respecta dreptul la proprietate, chiar si in cele mai mici amanunte.
14. Tine-te intotdeuna de cuvant.
15. Nu cere nici unei fete sa munceasca, inainte ca ea sa stie sa citeasca bine.
16. Invata-i pe copii sa se teama de nuia.

Familia misionara : Ce face Dumnezeu...

Ce face Dumnezeu in familia noastra. Pe cei care inca nu ati aflat de pe messenger sau din SMS-urile trimise va anunt cu bucurie ca familia noastra s-a marit. Pe 21 decembrie Adriana a nascut o fetita care azi a implinit o luna. “O cheama” Cristina-Aryuna – Cristina pentru ca s-a nascut in preajma zilei in care sarbatorim nasterea lui Hristos, iar Aryuna e un nume buryat care inseamna “curata, sfanta”. Ne rugam ca Domnul Isus sa o ajute sa fie curata si sfanta ca El ! Nasterea a fost putin peste termen, dar fara complicatii mari. Atat fetita, cat si Adriana sunt bine si sanatoase. Multumim mult tuturor care v-ati rugat pentru noi in aceasta perioada, precum si celor care ati daruit financiar pentru ca sa putem plati pentru nastere si spitalizare. Naomi-Teodora si Ioana-Ruth sunt bucuroase si incantate de surioara lor si incearca sa ne ajute cum pot in ingrijirea ei: o plimba cu caruciorul prin casa, pregatesc lucrurile pentru baie, hainute, etc.


Poate ca unii ati remarcat ca mai sus am pus “o cheama” intre ghilimele. Asta pentru ca oficial Cristina-Aryuna inca nu are un nume, va trebui sa merg la Moscova la Ambasada Romaniei pentru a face certificatul de nastere si pasaportul ei. Sper sa reusesc sa fac acest lucru la inceputul lunii februarie, cand am o saptamana de vacanta la universitate. Continuare in pagina anexa

Familia se roaga impreuna. Exista putere atunci cand ne apropiem de tronul lui Dumnezeu uniti - de Ruthie Jacobsen

Ce se intampla atunci cand o familie se roaga impreuna? Care este atmosfera de "altar familial"?

Imaginati-va o familie mica, ai carei membri s-au adunat inainte de plecarea copiilor la scoala. Ei se roaga impreuna, luand Cuvantul lui Dumnezeu drept siguranta lor si rugandu-L pe Dumnezeu sa fie ca un zid ocrotitor pentru fiecare dintre ei de-a lungul intregii zile. Parintii pot sa stie ca El Isi va tine cuvantul si ca bratele Sale ii vor inconjura pe copiii lor.
Se merita
Intrebati familia Macey ce se intampla atunci cand membrii familiei se roaga si au incredere in Dumnezeu unii pentru altii. Fiul lor, in varsta de numai 17 ani, era tanar, puternic, atletic. In dimineata aceea de septembrie, facuse miscare fizica in aer liber, alergand, si tocmai se intorsese acasa. Martha, sora lui, a auzit cand Fred a intrat in casa, cazand apoi cu un zgomot surd langa usa de la intrare. Ea a gasit corpul lui ghemuit, in stare de inconstienta totala.
Fred a fost dus repede la spital, unde medicii au lucrat cu multa incordare la stabilirea diagnosticului. La 17 ani, Fred avusese un accident vascular cerebral! Si nu numai ca era un atac masiv, dar a fost urmat de alte atacuri, pana cand a trebuit ca Fred sa fie conectat la aparatele de mentinere a vietii.
Artera carotida era obstruata, impiedicand sangele sa ajunga la creier. Fred nu putea sa respire, sa vorbeasca, sa vada sau sa gandeasca. In timp ce medicii lucrau, membrii familiei se rugau si, curand, li s-au alaturat si alte persoane din localitatea Berrien Springs, Michigan, unde locuiesc. Pe masura ce vestea despre aceasta tragedie s-a raspandit, au inceput sa se roage si altii, la distante mai mari.
Dupa doua saptamani, medicii au venit la Dorothy si la Epifanio, parintii lui Fred, si le-au spus cuvintele inevitabile de care se temusera: "Nu exista nici un semn de activitate a creierului. Ne temem ca va trebui sa deconectam aparatele de mentinere a vietii, pentru ca Fred a murit".

Continuare in pagina anexa

Cum a schimbat Dumnezeu viata unui om...

Copiii

Punctul principal in creşterea copiilor este a insista pe ascultare. Este de mare importanţa! Daca de la inceput este exersata, va pazi de multe probleme atat pe parinţi cat şi pe copii.

Copiii sunt chemaţi sa acorde ascultare absoluta parinţilor lor. Acesta este rolul lor divin. Parinţii trebuie sa fie atenţi sa nu-şi provoace copiii la manie, făcand diferenţe intre copii, aratand partinire faţa de unul mai mult decat de celalalt, şi de asemeni calcand fara folos voia copilului numai ca sa-şi arate autoritatea parinteasca. Copilul trebuie sa vada ca parintele are interesul copilului real in inima şi ca adevărata dragoste este motivul fiecarui act. Dar trebuie sa insistam pe ascultarea copiilor de parinţi, mai ales in timpul acesta al independenţei - un timp marcat de neascultare de parinţi şi de lipsă mare de respect.

Mulţi din tinerii de azi par sa-i vada pe parinţii lor ca aparţinand şcolii vechi şi deficienţi in educaţie. De aici, promptitudinea lor de a-i contrazice pe parinţi şi de a-şi afirma opiniile lor. Aceasta este ceva cu totul nenatural şi nedumnezeiesc. Nu trebuie tolerat, şi putem adauga o sugestie cu privire la obiceiul foarte neplacut adoptat de tineri de a chema pe parinţii lor cu nume neplacute. Imploram pe tinerii noştri prieteni sa fie impotriva acestor lucruri şi sa fie atenţi la spiritul de unde provin şi sa cultive un spirit de veneraţie care va duce cu siguranţa la respectarea parinţilor lor. Este o dovada de buna educaţie cand copiii işi respecta parinţii. Trebuie sa mai adaugam ca in toate situaţiile, in ce priveşte autoritatea lui Dumnezeu ea trebuie sa se ridice deasupra tuturor cerinţelor! Oh, cata nevoie este de puterea harului şi a adevarului!

Continuare in pagina anexa

Barbatul - specie pe cale de disparitie - de Daniel Manastireanu

Am o fiica de patru ani si deja am inceput sa intru in panica: Sunt speriat de faptul ca, dupa cum evolueaza lucrurile, nu prea va avea de unde alege un sot pe masura frumusetii, inteligentei si personalitatii ei puternice. Ma uit in jur si vad tot mai putin barbati. Vad, in schimb, o mare multime de baieti, care de care mai lesinati si mai apatici, efeminati pina la lacrimi de o societate care pare pornita pe transformarea barbatilor in femei si invers. Insa preocuparea mea cea mai mare este ca eu insumi sa-i fiu un exemplu de barbat, un standard sub care sa nu tinteasca niciodata atunci cind isi va alege un partener de viata.
Bisericile noastre par din ce in ce mai populate de femei si mai depopulate de barbati, din motive care de multe ori ne scapa. Poate ca o mare problema o reprezinta faptul ca barbatii nu isi gasesc identitatea in biserici, gasind acolo mai degraba o incercare de feminizare a lor, de rotunjire a colturilor, de imblinzire si de sufocare chiar a spiritului masculin. Dupa cum bine observa John Eldredge, biserica promoveaza doar imaginea barbatului blind, inofensiv si linistit. Se pare ca biserica nu are loc pentru razboinici. Si aceasta din cauza ca, spune Eldredge “Imaginile care le avem despre El [Cristos] ne arata un personaj tandru inconjurat de copii. Un fel de Maica Tereza. Da, acestea sunt imaginile pe care le putem vedea in multe biserici. De fapt, acestea sunt singurele imagini pe care le vedem despre Isus. Dupa cum am spus si mai inainte, ele ne lasa cu impresia ca a fost cel mai de treaba barbat de pe pamint. Un fel de bunicut cu barba care spune povesti de adormit copii. A sugera sa fim ca si El e un indemn sa devenim cu totii pasivi si blegi. Sa fim draguti. Sa fim de treaba. Sa fim ca Maica Tereza.” (John Edlredge, Eu, barbatul, Ed. AquaForte, Cluj Napoca, 2004, p.24) Continuare in pagina anexa

"Ce sa fac sa ma casatoresc bine?" - Sfaturi premaritale de Daniel Branzei

Am observat ca exista o dubla si reciproca nedumerire in materie de casatorie: cei care nu s-au casatorit inca si au ajuns sa treaca de 20-25 de ani se intreaba: “Cum au reusit oare ceilalti?”; cei care s-au casatorit se mira: “Ce li s-o pare asa de greu si complicat?”

Am stat de vorba nu de mult cu un barbat de aproximativ 28 de ani si am fost surprins sa-l aud intrebandu-ma: “Ce ar trebui sa fac? Oare nu este adevarat ca Dumnezeu randuieste casatoriile? Daca vrea El sa-mi trimita pe cineva, mai trebuie sa ma duc eu sa caut?”

I-am raspuns: “Ce gasesti scris in Biblie? Eu stiu ca undeva scrie: “Preaiubitilor Sai, El le da painea ca prin somn”, dar asta nu este un indemn la lene si nici nu asigura pe nimeni ca painea ne va astepta dimineata inaintea usii ...

Iti aduci aminte cum si-a casatorit Avraam baiatul, pe Isaac? Tatal tuturor credinciosilor n-a spus: “Daca Dumnezeu vrea sa-mi insor baiatul cu una din rudele noastre monoteiste sa-mi trimita El fata aici la noi ... Avraam a pus la cale o expeditie, a cheltuit bani si l-a trimis spre rudele sale pe cel mai important slujitor al casei sale, “care era ingrijitorul tuturor averilor lui” (Gen. 24:2). Din calitatea solului trimis in cautarea unei neveste potrivite pentru fiul sau ne dam seama de importanta acordata de Avraam acestei probleme.”

Prietenul meu a oftat si mi-a spus: “Da, dar acest rob a avut si el nevoie de un semn din partea Domnului ...” Continuare in pagina anexa

“Vai de parintii care nu asculta de … copii!” - de Ionica Grigorescu

Fara indoiala ca arata bine. Freza il caracteriza ca fiind un tip modern. Avea parul lung ceea ce pana la urma l-a “ajutat” sa moara. Putini baieti isi puteau masura capacitatile cu el. Era de neintrecut. Avea un vocabular elevat. De fapt, era si normal. Facea parte dintr-o vita nobila. Era fiu de imparat. Printre altele avea si o sora frumoasa. Era atat de frumoasa incat chiar si unul din fratii lui nu a putut sa nu o pofteasca si pana la urma s-o aiba. Pacat de el. Asta i-a adus moartea.

Cu toate ca tipul inteligent si aratos era de vita imparateasca,avea prietenii lui. De fapt, cand ai de toate ti-s prieteni si cei pe care nu i-ai cunoscut niciodata. Nu se plangea de viata pe care o ducea, fiul de imparat, dar totusi avea o problema … imparatul. David era un obstacol de netrecut, iar Absalom era gata, gata sa moara de ciuda. Incerca sa verifice toate metodele posibile pentru a-l face pe “batranu” sa nu-i mai stea in cale. A inceput sa ia hotarari de unul singur, evitand sa-i ceara un sfat “inapoiatului”. Era ovationat de cei ce-l inconjurau: “Bravo bazatule! Ce i-ai facut-o lu’ tat-tu … !!! Ai vazut ce fata o scos!!!”

Odata insa, in timp ce isi odihnea trupul de “gafele voite” pe care le facuse de-a lungul intregii zile, mintea ingusta a printului nostru nastea “o idee formidabila.” Gandindu-se, el isi spunea: “Cum ar fi sa ajung imparat? Asa-i ca suna promitator … Absalom imparat !?”. Iar materia lui cenusie, care ce-i drept nu era prea multa, l-a dus pana acolo incat se vedea cu sceptrul in mana si cununa pe cap. Era visator saracu Absalom, credea ca are calitatile unui imparat. Si cu toate ca numele lui inseamna “tatal pacii” el a inceput o lupta de-adevaratelea cu cel care-l crescuse, cu tatal sau.

A trebuit sa fuga “batranul” dinaintea lui si astfel, Absalom a avut un timp, putin ce-i drept, sa se joace cu podoabele imparatesti. N-a durat mult joaca deoarece ramurile incurcate ale unui stejar si cele trei sageti din mana lui Ioab, au zadarnicit planurile copilului imatur si neastamparat. A murit fara sa isi vada implinirea visului. Si nici macar nu a murit ca un fiu de imparat, ci ca un talhar la drumul mare. Pacat ca numai asa a putut sa-si dea seama ca expresia este de fapt invers: “ Vai de copiii care nu asculta de parinti”.

Oare chiar e nevoie sa murim pentru a intelege ca parintii nostri trebuie sa aiba parte de tot respectul nostru? Daca suntem mai inteligenti ca ei nu inseamna ca suntem si mai intelepti. Ce folos sa ducem razboaie pentru a-i convinge de ceea ce de fapt “nu suntem capabili”? O discutie intre David si Absalom ar fi rezolvat situatia altfel decat sagetile lui Ioab. De aici si expresia: “Vai de parintii si copiii care nu au o comunicare eficienta”.
Prelare din blogul Muntele Sionului

Recomandare editoriala pentru barbati : LUPTA FIECARUI BARBAT - de Fred Stoeker, Stephen Arterburn si Mike Yorkey

Cartea prezinta istorisirile unor barbati care au scapat din capcana imoralitatii sexuale si prezinta un plan de lupta practic, detaliat pentru orice barbat care doreste puritatea sexuala.

„A fost un timp in care am trait o viata imorala din punct de vedere sexual; de aceea, dupa ce am fost eliberat, am dorit sa-i ajut si pe alti barbati sa fie curatati de pacat.“ - Fred Stoeker

„Cum poate o carte despre puritatea sexuala a barbatilor schimba o casnicie? Deoarece am descoperit ca pacatele sexuale sunt „termitele“ ascunse în zidurile şi în fundatia casniciilor de azi… Eu pot afirma cu tarie ca aceasta carte pe care o vei citi „Lupta fiecarui barbat“ are puterea de a te elibera pentru a-ti iubi sotia asa cum nici nu ai visat.“ - Steve Arterburn

„Sotul meu este bombardat in permanenta de imagini cu incarcatura sexuala si am fost foarte bucuroasa ca mi-a marturisit aceasta cu sinceritate… Vreau sa stiu care sunt ispitele prin care trece el. Ma va ajuta sa-l inteleg mai bine. Nu m-am simtit inselata pentru ca el s-a dovedit a fi credincios in aceasta batalie. Alte femei nu sunt la fel de norocoase ca mine.“ - din marturia lui Cathy

Recomandare editoriala pentru femei : CONVERSATII INTIME - de Linda Dillow & Lorraine Pintus

Raspunsuri intime la cele mai personale intrebari puse de femei despre sex.

Iti doresti sa fii o femeie spirituala si senzuala? Iti doresti ce are Dumnezeu mai bun pentru tine si sotul tau?

Scrisa din perspectiva a doua femei mature, conducatoare de studiu biblic, femei pe care le vei descoperi ca invatatoare si prietene, Conversatii intime este o carte biblica si informativa. Uneori foloseste umorul, alteori abordeaza subiectele practic. Intotdeauna insa este obiectiva. Prin invatatura solida, marturii pline de caldura, abordari teologice si sfatul expertilor, vei gasi raspuns la intrebari si temeri, vei fi surprinsa de perspectiva lui Dumnezeu asupra sexului si vei gasi o multime de idei practice si creative pentru a da noi dimensiuni relatiei fizice cu partenerul tau de viata.

Cuprins

Partea I Întrebări mocnite

1. Ce crede Dumnezeu despre sex?
2. Cum pot fi spirituală şi senzuală în acelaşi timp?
3. Cum îmi găsesc predispoziţia sexuală?
4. Care poate fi relaţia noastră dacă suntem atât de diferiţi?
5. Ce să fac atunci când nu am chef?
6. De unde îmi pot procura un corp nou?
7. Cum să faci dragoste cu copiii agăţaţi de poalele rochiei?

Partea II Întrebări înăbuşite

8. Cum pot trece peste păcatele sexuale din trecut?
9. Sunt atrasă de un alt bărbat! Ajutor?
10. Cum să rămân fidelă într-o lume lipsită de fidelitate?
11. Ce să fac atunci când el are o migrenă?
12. Cum mă pot elibera de vinovăţia unui avort?
13. Soţul meu este consumator de pornografie – ce trebuie să fac?
14. Este posibil să treci peste durerea provocată de un abuz sexual?

Partea III Întrebări fierbinţi

15. Cum se transformă sexul plictisitor în sex fierbinte?
16. De ce se face atâta caz de orgasm?
17. Ce nu este permis în pat?
18. „Partidele scurte” sunt îngăduite de Dumnezeu?
19. Cum pot reaprinde flacăra pasiunii?
20. În cât timp pot deveni o femeie spirituală şi senzuală?
21. Întrebarea întrebărilor

Proiectul de 8 martie

Pentru data de 8 martie Facultatea de Management ,din cadrul Universitatii Emanuel , a avut initiativa de a merge la cateva zeci de familii sarace din orasul Oradea pentru a oferi ghiocei doamnelor si un mic cadou constand in alimente.
A fost o zi urata, innourata mai tot timpul, vantul ne-a fost tovaras nedespartit. Multe adrese nu cunoasteam, la unele familii era greu de ajuns, dar nu am dat inapoi, ne-am straduit sa fim credinciosi pana la capat.

Preluat din Simplul Crestin

Parintii - de ILIE BELCIU

Adesori în clipe de tăcere,
Când flacăra-amintirilor se-aprinde,
Ne umple inimile de durere,
Un dor ce fiinţa-ntreagă ne cuprinde.

De acei ce sunt au fost şi vor rămâne,
Părinţii noştrii dragi din totdeauna,
Căci gânduri despre ei ne sunt stăpâne,
În nopţile când ne veghază luna.

Mai auzim din depărtări încă ecoul,
Chemărilor de-acasă din pruncie,
Şi-n ochii-nbătrâniţi avem tabloul,
Părinţilor plecaţi în veşnicie.

Cum praful se aşterne pe o carte,
Peste povestea lor se-aşează anii,
Dar noi nu vom uita până la moarte,
Ce mult făcut-au pentru noi, sărmanii.

Nu cred ca vom uita întreaga viaţă,
Cum alergau din zori şi până-n noapte,
Ce urme-adânci li s-au brăzdat pe faţă,
În urma alergării zbuciumate.

Căci şi-au dorit copiii lor să fie,
La loc înalt într-o viaţă lungă,
Luptând pentru aceea bogăţie,
La care ei nu au putut s-ajungă.

Am vrea să fie lângă noi părinţii,
Să-şi vadă azi nepoţii-n număr mare,
Să-i urmărească cum le iasă dinţii,
Şi cum fac primi paşi pe-a lor picioare.

Părinţi ce greu învingeţi bătrâneţea,
Şi aşteptaţi plângând o mângâiere,
Să vă aline Dumnezeu tristeţea,
Şi să vă ocrotească cu putere.

Încovoiaţi pe cârjile-nvechite,
Abia mişcaţi slăbitele picioare,
Voi dragi părinţi, cu feţe-nbătrânite,
Ce daţi cu-adevărat lumii valoare.

Să vă dea Cerul, binecucântare,
Dorinţele vă fie împlinite,
Şi Dumnezeu în marea-i îndurare,
Să vă dea multe zile fericite.

Fiu' mamii

Mai am puţin până în sat. Autobuzul o să treacă de valea asta şi apoi vine troiţa de la intrarea din sat. Casa noastră e pe deal. În capătul străzii, unde este şi biserica. Nu mai am veşti de la ai mei de ceva vreme...Îmi amintesc de mama, care îmi punea în geanta pe care o legam cu sfoară, ca să nu se dezlege de cât de plină era, tot ce era mai bun... Ba chiar tot ce agonisiseră ei de multă vreme. „Las' că noi mai găsim ceva pe aici! Eu cu taică-tu luăm o buca' de ceapă cu brânză, şi-om trece noi peste iarnă!“ De-abia aştept să ajung acasă. Să simt focul cum dogoreşte în sobă şi laviţa cea tare, cu pătura de lână care te îmbie la somn...Acum vom trece pe lângă strada în capătul căreia se află casa mea. Când trece autobuzul pe aici, poţi să vezi casa mea, dacă te concentrezi foarte bine. De fapt, ai putea zări doar un colţ al casei din chirpici... Copiii sunt pe stradă, se dau cu sania... Îmi amintesc de sania pe care am construit-o cu Vasile şi cu Sima; tata ne-a ajutat în atelierul lui să facem o sanie mare. Mai mare ca a lui Gabi. În sania noastră au încăput şi zece oameni mari, puteai să-i pui un cal, ba chiar şi doi, şi puteai să te plimbi lejer pe deal şi prin pădure. Am ajuns. Aerul rece îmi taie răsuflarea. Am crezut că era frig în maşină, dar afară e groaznic de frig. Picioarele îmi sunt amorţite. Genţile sunt aproape goale, în mapă am doar câteva cursuri de după sesiunea asta... Sunt cursuri bune, poate că o să mai am nevoie de ele, aşa că le-am adus acasă, să le pun în coşul pe care mi l-a făcut Unchiu' Ganea. E bun meseriaş, i-am spus că amnevoie de un coş ca o ladă, să-mi pun câteva lucruri în el. Mi l-a făcut îndată. Are o meteahnă unchiul ăsta Ganea, bea mult. Mai tot timpul îl găseşti beat. De fapt, nici nu mai poate să lucreze fără să nu bea ceva. Nu mai poate să iasă pe uliţă fără să bea ceva. Căsuţa mea... Ai mei sunt acasă. Mi-e dor de mângâierea mamei, să stau cu capul în poala ei şi să mă mângâie –uite aici– pe creştet. Aş adormi în mângâierea ei. De fapt, i-am spus că aş împacheta mâna ei care mă mângâie şi aş lua-o cu mine în cămin... pentru momentele dificile. Poate după o ceartă cu colegii de cameră sau după eşecul de la examenul de alaltăieri sau după despărţirea de Mona... Mama era, probabil, plecată. Tata era cu unchiul Ganea în bucătărie, la un pahar. Cred că beau încă de dimineaţă. Altfel nu erau ei aşa veseli la ora prânzului.Tata s-a bucurat că am venit. A început să plângă şi m-a strâns mai tare ca de obicei în braţe... „S-a dus!“ Şi a mai îngăimat ceva ce nu am înţeles prea bine... „A fost repede... am dus-o la spital şi a doua zi a făcut febră mare şi a murit de dimineaţă...“ A murit? Cine? Tata bodogănea cu capul pe masă şi plângea. Se pare că ochii lui roşii nu erau doar din pricina băuturii, ci din cauza plânsului... Nu, nu puteam să aud în acele momente. Nu, nu puteam înţelege că mama murise. A treia zi după ce eu plecasem spre facultate. A avut grijă de mine... A stat la căpătâiul meu mai bine de cinci zile. Cu o săptămână înainte de plecare făcusem pneumonie, am avut febră mare şi mama mi-a pus prişniţe pe frunte. A fostobosită, dar şi îngrijorată pentru mine. S-a bucurat aşa de mult că m-a pus pe picioare şi că am putut să mă duc la facultate la timp. Nu, nu am ştiut că aceeaşi boală urma să o doboare... Tata mi-a spus că a murit împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu. Era bucuroasă că eu sunt sănătos şi sunt primul student din neamul ei. A fost tare mândră de asta... Tata nu mi-a trimis telegramă pentru că mama i-a spus de cu seară, înainte de a muri: „Culaie, dacă o fi să mor, să nu necăjeşti băiatul, să-l laşi să înveţe liniştit, că-i prima lui sesiune!“

Preluat din Fituica.ro

FARA MAMA - de Lili Ailenei

Ce-ar fi daca am avea numai tati? Si mamele noastre ar pleca de-acasa imediat dupa ce ne-am naste? Cum ar fi un cuvant bland atunci cand esti trist pentru prima oara, spus de o voce groasa si rationala? Cum ar fi sa nu ai parte nici de imbratisari, nici de sarutari, caci un barbat "nu se cade" sa se dedea la asemenea indeletniciri siropoase. Am fi cu totii niste bieti militari in termen. Poate ca am fi extraordinar de disciplinati, dar sigur ar lipsi ceva. Dumnezeu a inzestrat femeia cu rabdare, duiosie, blandete, credinciosie, bunatate si multa, multa iubire. Si cred ca o mama in special are aceste calitati cu prisosinta. Femeia este deosebita de barbat in primul rand din punct de vedere psihologic si apoi fizic. Pentru ca femeile sunt cele care dau multa afectiune, care pun multa pasiune in relatiile cu ceilalti si considera importanta latura sociala. Femeile actioneaza din bunatate si nu din interes, ele manifesta mila fata de cei in nevoi, ele, atunci cand sunt mame, dau dovada de o rabdare si o iubire infinita fata de copiii lor. Partea emotionala este deosebit de dezvoltata la noi femeile. Si cred ca asa a vrut Dumnezeu cand ne-a creat. Nu sunt o feminista si nu cred ca femeile sunt ceva iesit din comun, dar stiu ca suntem extrem de necesare. Nu insa si suficiente. Si noi avem nevoie sa fim completate de o alta fiinta si sa fim umplute de Dumnezeu.

COLT DE RAI - de Daniela Marcu

La inceputul istoriei a fost creat el, complet si totusi ii lipsea ceva, intreg si totusi jumatate - un paradox al iubirii creatoare. Si abia cand, trezit din somn, intaiul barbat a atins-o pe cea dintai, omul s-a intregit in umanitatea lui. Dar, cine este ea? Rupta din el si totusi atat de diferita... Cum ar putea s-o inteleaga? Sa i se inchine, s-o stapaneasca? A facut-o si pe una si pe alta, dar tot n-a putut sa-i deslege misterul.

Cine este ea? Femeia - nascuta din om ca sa dea nastere omului... Nu voi prezenta femeia rea, pe cea care pierde si distruge, ci vreau sa inalt femeia buna si blanda, femeia inteleapta, aceea care stie care este rolul ei sub soare si care a ales sa si-l implineasca, uneori in anonimat, alteori avand un nume, dar niciodata impotriva chemarii ei. Care este aceasta chemare? Chemarea femeii este una deosebit de importanta si nobila. In primul rand ea este cea care participa la un act creator de exceptie: nasterea copiilor. Orice creatie este exterioara omului. Artistul creaza o opera exterioara lui si chiar daca pune in ea ceva din sufletul sau, opera ramane ceva diferit in esenta, fie ca este pictura, sculptura, obiect tehnic sau orice altceva. Dar, cand Dumnezeu se asociaza cu o femeie si, in trupul ei creaza un pui de om, acest act creator este o minune...

Femeia insa nu a fost chemata doar sa dea viata, ci si sa protejeze viata. Oare nu este prea mult pentru sexul numit slab? Ganditi-va ce poate face o femeie, atunci cand se pune in slujba raului. Nu va cutremurati? Eu da. Poate distruge familii, comunitati, tari chiar. Cine isi fac publicitate peste tot ca dreg sau desfac casatorii, ca sunt in stare de vrajitorii care mai de care? Sau cine poate intra pe alte taramuri ca sa vorbeasca pana si cu mortii? Femeile. Femeile care si-au ignorat adevarata chemare si s-au dat pe mana Satanei pentru un castig efemer sau poate doar pentru putere.

Dar ce poate face o femeie care se lasa in mana lui Dumnezeu? Poate drege relatii frante, poate creste copii care vor fi oameni deosebiti, poate tamadui si poate mangaia, poate fi vantul care sufla in aripile barbatului ei, inaltandu-l acolo unde poate nici nu visa sa ajunga. Poate inlatura blestemul si aduce binecuvanatrea in locul in care este, in locul pentru care se roaga. Si toate acestea fara publicitate si fara sa astepta recompensa. Aceasta este femeia adevarata. Un izvor limpede care racoreste si trezeste la viata locurile pe unde curge.

Da, femeia este creata cu un simt aparte pentru lumea spirituala. Dar aceasta lume se imparte intr-una a intunericului si a mortii, a fricii si incertitudinii si in lumea luminii si a dragostei, acolo unde se face voia Creatorului. De aceea femeile sunt de doua feluri, depinde de lumea spiritual cu care tin lagatura si de stapanul caruia i se inchina.

Pare a fi ceva de domeniul cinematografiei, nu-i asa? Si totusi, cine-si deschide bine ochii nu poate sa nu vada ca acolo unde este o femeie adevarata totul infloreste in jur. Si nu ma refer la bogatie, poate fi un camin sarac, dar invidiat de cel mai bogat om din lume. Si asta pentru ca acolo s-a infiripat un colt de rai.

Mama mea - PUIU CHIBICI

Ziua mamei este in fiecare zi...

Cand aveai 1 an, ea te-a hranit si te-a imbaiat.Tu i-ai multumit, plangand intreaga noapte.

Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.

Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.

Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.

Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.

Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"

Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.

Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.

Continuare in pagina anexa

De ziua mamei

Draga mama,
Iti trimit de ziua ta un gand nerostit de dor. Sunt departe si totusi aproape , sunt singur si totusi esti cu mine. Rugacinile tale fierbinti ma urmaresc la tot pasul caci Dumnezeu iti asculta inima de mama.
Cuvintele mele sunt prea sarace, mintea mea nu poate cuprinde dragostea unei mame. Nu voi sti niciodata ce simte o mama, stiu doar ce simte un copil iubit de mama. Mai stiu si ce simte un copil care isi dezamageste parintele iubitor, e dureros…
Am invatat de la tine disciplina si ordinea, recunosc , inca nu se vad clar in viata mea, dar lucrurile astea vor iesi la iveala in curand. Am vazut hotararea si curajul tau, am vazut spiritul tau razboinic prin care ai batut boli si ai intarit o familie…
Si esti frumoasa, cea mai frumoasa, m-as indragosti cu siguranta de o fata ca tine Sunt mandru cu tine, sunt mandru de tine si tata! Tot ce imi doresc e ca si voi sa fiti mandri de mine si de fratii mei.
Eram mic, intr-o seara te-am suparat si ne-ai zis ca o sa mori si ca o sa scapam de tine… m-am dus in camera si am plans. Ai auzit ca plang si m-ai chemat la tine… m-ai intrebat daca plang pentru ce ai spus si intr-un tarziu am raspuns cu greu : Da! M-ai strans in brate si mi-ai spus ca nu pleci .
De multe ori nu ti-am inteles seriozitatea si dragostea. Te-am judecat si m-am gandit ca nu e drept sa fie asa… am descoperit apoi ca lumea nu e dreapta si ca defapt asa am devenit mai puternic.
Acum am trecut de 20 de ani, nu iti mai dau o scrisoare primita tipar de la doamna educatoare. Nu mai vin cu aceleasi formule invatate la altii. Acum am crescut, s-ar putea sa ma indepartez putin cate putin, dar in sufletul meu ramai tu, mama…..

Preluat din blogul Simplul Gand

Mama - de LUIGI MITOI

Primul om a fost făcut de Dumnezeu, al doilea la fel, al treilea şi al patrulea de primii doi, toţi ceilalţi au fost născuţi de mama lor. Pentru fiecare dintre noi mama a fost şi va rămâne o persoană specială. Mama este numele persoanei care ne-a dat viaţă, care a fost alături de noi în orice moment, ajutându-ne să ne acomodăm în lumea în care am venit şi împlinindu-ne toate nevoile. Ea ne-a învăţat să zâmbim în timp ce ne-a potolit plânsul, ne-a învăţat să vorbim în timp ce ne asculta, ne-a învăţat să mâncăm în timp ce era flămândă, ea ne-a ajutat să fim ceea ce suntem astăzi. Mama este persoana care a trăit înainte de noi, trăieşte pentru noi şi va continua să trăiască prin noi. Mama este persoana care a inspirat poveştile frumoase.

Continuare in pagina anexa

Langa genunchii mamei

În vatră arde-un foc mocnit
Şi-i linişte profundă-n jur;
Lumini şi umbre-n clar-obscur
Se zbenguie necontenit.

Privind spre joaca lor vrăjit
Şi meditând la ea subtil,
Aud cum cântă un copil:
„Mă culc, sunt foarte obosit!“

Cu vocea dulce de copil
Ce-mi sună iarăşi în urechi
Venind din alte vremuri vechi,
Mă-ntorc în timp, cu pas tiptil.

Şi-n casa părintească iar,
În preajma mamei, poposesc;
La pieptul ei mă ghemuiesc
Şi ruga ei se-aude clar.


Credinţa mamei o admir
Şi glasul ei duios ascult…
În vatră focu-i stins de mult
Dar amintirile curg şir.

Ah, ce n-aş da să mai petrec
Un ceas în locu-acela drag,
Să sorb al rugilor şirag
Şi-n vraja mamei să mă-nec!…

Cu glas curat, copilăresc
Să cânt iar cântul amintit:
„Mă culc, sunt foarte obosit!“
Şi-apoi în pat să mă trântesc…

Lumini şi umbre s-au oprit
Din joaca lor în jurul meu;
Întors din vremi, îngân şi eu:
„Mă culc, sunt foarte obosit!“

Inima de mama - de Benone Catana

Comoara mai de pret cu cit si vremea trece,
An dupa an mai plina de rodire,
Tu, inima de mama, oricite s-ar petrece,
Esti mai frumoasa ca o amintire...

Tu te-ai innobilat mereu prin truda vie
Si tot nu vrei sa oboseste de-acu'
Durerea a'lor tai sau a lor bucurie
Intii de toate ai simtit-o, tu...

Si grija zilei, teama si speranta toata
In ochi ti s-au rasfrint ca vii petale
Ce se deschid ca sa-nfloreasca tot curata
O inima de mama, iubitoare...

Fie-ti speranta steaua plina de lumina
Aducatoare de-mpliniri in viata
Cit ceru-i tot deasupra cu dragoste divina,
Cit dupa noapte vine dimineata!

Lacrimile mamei - de Petru Popovici

Cineva a mărturisit următoarele:"La vîrsta de 17 ani pierdusem controlul asupra vieţii mele, devenisem robul alcoolului, al patimilor şi un mare rebel. Mama mea, care de curînd se predase Domnului, căuta să mă sfătuiască spre bine şi să mă înfrunte pentru rele. într-o duminică, am mers acasă şi mama a stăruit aşa de mult de mine, să merg cu ea la biserică, încît m-am dus doar să-i fac plăcerea. Nici cîntările, nici predica nu m-au mişcat, căci eram prea împietrit. La terminare, cînd păstorul a cerut ca cei ce vor să se predea Domnului sau care au anumite probleme să treacă în faţă, mama a trecut, a îngenuncheat şi s-a topit în plîns. Eu eram acum de 22 de ani şi mă luptam să nu plîng şi eu. Atunci nu am înţeles plinsul maniei. Dar, 1-am înţeles, după trei ani, cînd mă aflam la închisoare, condamnat pentru beţie şi participare la un scandal cu bătaie si crimă, îmi dădeam seama că am un trecut mizerabil, o viaţă nenorocită de păcat şi un viitor în puşcărie. Atunci, am fost copleşit de disperare. Mi-a venit gîndul sinuciderii, dar mi-au apărut în gînd lacrimile mamei. M-am prăbuşit pe genunchi, lacrimile au început să curgă, lacrimi fierbinţi de pocăinţă şi în agonia aceea am strigat către Domnul să mîntuiască sufletul meu. Acolo viaţa mea a fost schimbată, am devenit alt om. Mi-am ispăşit osînda şi azi mă bucur că sînt copilul Domnului".Lacrimile mamei n-au fost în zadar.

Cuvinte despre MAMA - de Luigi Mitoi

Fiinţa care ne dă viaţă şi care ne iubeşte oricum, oricând şi oriunde este mama. Multe dintre lucrurile vieţii vin în buchete de câte doi sau trei, sunt mii de trandafiri, stele şi asfinţituri, avem mai mulţi bani şi oportunităţi, fraţi şi surori... însă o singură... MAMA.
Mama înseamnă mult pentru fiecare dintre noi. De-a lungul timpului s-au scris multe cuvinte frumoase despre mamă; iată doar câteva dintre ele:
- Cărarea unei mame este presărată cu flori, dar de obicei ele nu înfloresc înaintea paşilor ei, ci în urma lor.
- Mamele scriu cu jertfa lor în inima copiilor ceea ce vântul aspru al vieţii nu va reuşi să şteargă vreodată.
- Mama nu-şi clădeşte casa cu mâinile, ci cu inima.
- Mâna mamei care stă pe leagănul copiilor, conduce lumea de mâine.
- Dintre toate calmantele din lume, cel mai eficient este... sărutul mamei.
- Mama este singura fiinţă capabilă să-şi împartă iubirea între toţi copiii ei şi totuşi să i-o dea fiecăruia întreagă.
- Ceea ce nu ne învaţă mama, învăţăm greu din altă parte.
- Mama Îl aduce pe Dumnezeu în inima copilului şi-l duce pe copil în inima lui Dumnezeu.
- Pentru o mamă, copilul ei rămâne întotdeauna copil, indiferent de vârstă.
Un tată poate întoarce spatele copilului său, fraţii şi surorile pot deveni duşmani de moarte, soţii şi soţiile pot ajunge la divorţ, dar dragostea de mamă supravieţuieşte tuturor încercărilor. În faimă sau dispreţ, în sărăcie sau belşug, în sănătate sau boală, în libertate sau închisoare, inima de mamă continuă să stea lipită de copilul ei. Ea are proaspăt în memorie,
chiar şi după zeci de ani, zâmbetul copilului, plânsul, râsul şi zburdălnicia lui. O mamă poate crede orice, afară de faptul că copilul ei nu mai este bun de nimic. În ochii şi-n inima ei, el are întotdeauna înţelegere pentru ieri, scuze pentru azi şi şanse extraordinare pentru mâine.

Mostenirea parintilor - de Luigi Mitoi

Moştenirea este un dar pe care-l primim cu bucurie de la părinţi şi-l lăsăm cu satisfacţie copiilor. Ea este atât de importantă încât motivează pe donator la muncă, sacrificiu, economie, responsabilitate şi face o diferenţă în viaţa moştenitorului, care nu porneşte în viaţă de nicăieri, de la nimic. Moştenirea poate conţine proprietăţi, bani, celebritate, poziţie sau anumite drepturi şi privilegii umane. Putem dona urmaşilor noştri pământul, dar niciodată cerul, fiindcă cerul este doar proprietatea lui Dumnezeu şi nu se moşteneşte de la părinţi. Dumnezeu îl dă în dar doar celor care se pocăiesc personal. În fiecare generaţie există oameni care trăiesc cu Dumnezeu, oameni spirituali, maturi, consacraţi, însă dincolo de influenţa mai mică sau mai mare pe care o au asupra urmaşilor, ei nu le pot lăsa moştenirea relaţiei lor cu Dumnezeu. Copiii, la rândul lor, trebuie să intre personal prin credinţă şi pocăinţă în relaţie cu Dumnezeu, altfel ei vor fi doar religioşi şi compromişi, timp în care nepoţii vor fi de-a dreptul corupţi. Religia se moşteneşte; pocăinţa, spiritualitatea, maturitatea se obţin prin relaţie personală cu Dumnezeu. Altfel, din generaţie în generaţie oamenii se îndepărtează tot mai mult de divinitate, datorită naturii păcătoase în care trăiesc. Continuare in pagina anexa

O viata transformata : Ligia Seman - Interviu realizat de Octavian D. Curpas

“A avut loc acea tragedie cand parintii mei au divortat. Mi-aduc si acum aminte de durerea cumplita pe care o traiam atunci. Eram in fata judecatorului si el ne intreba, pe mine si pe sora mea: ‘La cine vreti voi sa ramaneti, la mama sau la tata?’ Iar noi raspundeam: “La amandoi, la amandoi!” Era un strigat al disperarii sufletului nostru de copil…. Acel strigat al disperarii sufletului meu de copil nu a fost ascultat de cei mari. Si atunci ceva s-a prabusit in mine. Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau langa ei o mama. Mi-aduc si-acum aminte de acele scene: figura disperata a mamei, cum intindea bratele dupa noi, cum tanjeam si eu dupa imbratisarea ei…”Aveam impresia ca sunt singura pe lume, ca nu s-a scris vreodata despre copii suferinzi din pricina alegerilor gresite ale parintilor, ca eu copilul care eram asa de indurerat trebuie sa scriu, sa spun lumii intregi sa nu mai repete greselile acestea, care aduc atatea lacrimi…"

.

Cuvintele de mai sus apartin Ligiei Seman, autoarea romanelor “Funiile dragostei”, “Tragedie si triumf”, “Handicapul constiintei” si mai recent “Domnind peste imprejurarile vietii”. Ligia Seman este o tanara din Hunedoara cu un talent remarcabil in arta scrisului. Adiacent de aceata, scriitoarea este invitata sa vorbeasca la numeroase seminarii si conferinte nationale si internationale, cu femeile. In sensul acesta, Ligia a reusit sa ajute multe persoane sa depaseasca starile de despresie, complexele de inferioritate, criza varstei, anxietatea, singuratatea si sa le arate calea catre “succesul fara prabusire”.

.

Reporter: Am citit recent primele trei romane ale tale. Pe parcursul lor am putut remarca un element care revine in mod insistentt ca un fel de obsesie: durerea. Ma intrebam in ce masura aceste opere ale tale s-au confundat cu existenta ta. Te-as ruga sa ne oferi cateva informatii despre tine. Cine este de fapt Ligia Seman?

- Fiecare dintre noi suntem persoane speciale şi valoroase înaintea lui Dumnezeu şi El are un plan unic cu fiecare dintre noi, prin care ne pregăteşte încă din copilărie pentru modul cum îi vom sluji. Având în vedere acest aspect, aş dori să împărtăşesc cu dumneavoastră câteva gânduri din viaţa mea. Când nu împlinisem încă şapte ani, iar sora mea avea patru ani, părinţii mei divorţau. Îmi aduc şi acum aminte de durerea cumplită din sufletul meu de copil pe care o aveam în faţa judecătorului care mă întreba la cine vreau să rămân - “la tata ori la mama?” “La amândoi! La amândoi!” strigam în disperare… Şi la mama şi la tata.” Şi când strigătul inimii mele de copil nu a fost ascultat de cei mari, ceva s-a prăbuşit în mine. Am rămas la vârsta de şase ani şi jumătate doar cu tatăl meu şi cu surioara mea de patru ani. Bunica mea, mama tatălui meu, care era complet nevăzătoare ne-a ţinut loc de mamă. Cu toate că nu văzuse niciodată lumina zilei reuşea să facă faţă cu multă pricepere treburilor gospodăreşti.

Continuare in pagina anexa

La noi acasa sau la “mititica”? Unde nu sunt parinti avem puscariasi

Pentru multi tineri Americani, puscaria a devenit un inlocuitor al parintilor. Cu cativa ani in urma , Jennifer Roback Morse a argumentat, in revista Policy Review, faptul ca aceasta “aparenta exagerare” este sustinuta de doua realitati si anume:Prima realitate este cea fara de parinti (cele doua realitati sunt legate impreuna si fac o echipa buna), un copil mai devreme sau mai tarziu va sfarsi ajungand in sistemul justitiei criminale. Iar fara parinti inchisoarea devine parte din viata copilului. A doua realitate, daca un copil se afla in acest sistem al justitiei criminale –fie in tinerete fie la maturitate– puscaria va inlocui functia parintilor si anume de a supraveghea si de a controla comportamentul puscariasului.
Statisticile ne confirma aceasta. Baietii tineri crescuti fara tata se pare ca au un comportament anti-social si mai mult decat atat se pare ca-si vor petrece ceva timp prin puscarie. Pentru cativa dintre acesti tineri, puscaria este primul loc unde au de aface cu o autoritate pe care ei nu o pot manipula, o voce pe care nu ai cum sa nu o asculti si o consecinta pe care ei nu o pot evita.
Doamna Morse afirma ca majoritatea celor din puscarie se afla in acel loc pentru ca nu au invatat auto-controlul, responsabilitatea personala si necesitatea de a se supune unor reguli. La aceasta lista se mai poate adouga faptul ca acesti tineri n-au invatat –s-au n-au invatat bine– cum sa respecte autoritatile si n-au inteles consecintele comportamentului lor.

Continuare pe blogul AL MOHLER IN ROMANIAN

Principii de etica crestina in... sexualitate

1. Satisfacerea instinctului sexual in interiorul familiei prin contact sexual este normala, sfanta si dupa voia Domnului. (vezi si Evrei 13:4). Dumnezeu recomanda relatiile sexuale in familie si ne avertizeaza asupra pericolului de a cadea in ispita curviei atunci cand viata sexuala a unuia dintre soti este insuficient dezvoltata sau satisfacuta.
2. Nasterea de copii nu este singurul mobil al actului sexual. Placerea nu este interzisa in textul Scripturii, ci mai de graba, subanteleasa de apostolul Pavel atunci cand scrie despre stapanirea pe care fiecare din soti are dreptul sa o exercite asupra trupului celuilalt partener (vezi si Proverbe 5:18,19 si Cantarea Cantarilor). Continuare in pagina anexa

Cuvinte intelepte pentru familie _ de LUIGI MITOI

Familia este locul marilor împliniri sau... dezamagiri, care afecteaza pozitiv sau negativ toate celelalte domenii ale vietii. Experienta vietii de familie ofera un evantai de trairi interioare care îmbina bucuria cu tristetea, fericirea cu dezamagirea, succesul cu falimentul, odihna cu epuizarea. Familia este locul unde sotul si sotia, parintii si copiii devin prieteni pentru totdeauna. Din experientele lor au luat nastere cuvinte de întelepciune:
• Fericit în viata de familie este cel care, având o a doua sansa, s-ar casatori cu aceeasi persoana.
• Înainte sa-i critici sotiei defectele, adu-ti aminte ca tocmai ele au fost motivul pentru care nu s-a putut casatori cu un sot mai bun.
• Pentru succesul în casatorie nu este de ajuns sa gasesti un partener potrivit; ceea ce mai trebuie este sa fii si tu un partener potrivit.
• Daca vrei sa fii tratat acasa ca un rege, trateaza-i sotia ca pe o regina (si invers).
• Ar fi cu mult mai putine divorturi daca sotii ar încerca sa-i pastreze sotiile cu aceesai pasiune cu care s-au straduit sa le cucereasca.
• Daca cineva ti-ar da câte 10 centi pentru fiecare cuvânt frumos spus partenerului si ti-ar cere câte 5 centi pentru fiecare cuvânt urât spus, ai fi un om bogat sau sarac?
• Primul ,,detector de minciuni” a fost facut din coasta unui barbat si de atunci nu a trebuit sa i se faca nici un fel de îmbunatatire!
• Nimeni n-a inventat înca un test de inteligenta mai bun decât... viata de casnicie.
• Pe peretele unui magazin de vopsele si tapet era un anunt: ,,Sotii care aleg culorile trebuie sa aiba aprobare scrisa din partea sotiilor.”
• Traieste în asa fel încât atunci când oamenii îi vor spune copilului tau ca seamana cu tine, sa nu-i fie rusine.
• Nici scoala si nici Biserica nu pot înlocui familia în educatia copiilor.
• Împarat sau om de rând, cel mai fericit este cel ce-i gaseste fericirea acasa.
• Parintii n-ar trebui sa-i minta pe copiii lor niciodata, nici macar atunci când pare a fi în folosul lor.
• Minciuna este foarte periculoasa chiar si în cantitati mici, pentru ca deterioreaza constiitna, or aceasta, împreuna cu dragostea, sunt lucruri de valoare eterna.
• Opusul iubirii nu este ura, asa cum se crede de obicei. Ura, cu toate efectele ei negative este un sentiment care tine seama ca celalalt exista. Opusul iubirii este ceva mult mai rece si mai distrugator, mult mai plin de cruzime, opusul iubirii este indiferenta; aceasta... ucide.
• În general exista doua greseli în conflictul dintre generatii, prima este ca cei tineri cred ca inteligenta înlocuieste experienta, iar cea de-a doua este a celor în vârsta care cred ca experienta poate înlocui cu succes inteligenta.
• Sa nu crezi ca ai pierdut timpul degeaba daca copiii tai ti-au auzit sfaturile, dar nu le-au pus în practica. Peste ani de zile ei si le vor reaminti, le vor împlini si le vor spune la rândul lor copiilor pe care-i vor creste.
• Pentru o mama, fiul ei nu înceteaza niciodata sa fie un copil; iar fiul nu a ajuns cu adevarat adult decât atunci când întelege si accepta acest adevar despre propria lui mama.
• Cuvântul evreiesc pentru parinte este ,,horim” care deriva de la ,,moreh” - învatator. Primul si cel mai mare învatator al copilului trebuie sa fie în familia lui. De asemenea, cel mai mare dar pe care-l pot face parintii copiilor, este propria lor prietenie.
• Tatii nostri ne-au învatat cum ar trebuit sa fim; mamele noastre ne-au învatat ceea ce suntem.
• De obicei un tata vrea ca fiul sau sa fie asa cum... n-a reusit el sa fie.
• O mama aflata pe patul de moarte a spus sotului ei despre viitoarea revedere în slava: ,,Când vii acasa sa aduci pe toti copiii cu tine”. Singurul lucru pe care-l putem lua cu noi în slava este... familia.